Decizia nr. 546/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență împotriva sentinței nr. 1269/2023 a Curții de Apel București

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 04.04.2023 pe rolul Curții de Apel București, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., FF., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea unor decizii de salarizare pe numele reclamanților prin care să fie salarizați având în vedere VRS 605,225 RON, începând cu 01 august 2016 și în continuare, pentru viitor, cu eliminarea plafonării instituite asupra salariilor de bază brute lunare urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, unde este cazul.

Prin sentința civilă nr. 1269 din 19 septembrie 2023 a Curții de Apel București s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 152 din 29 februarie 2024, secția a II a civilă și de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași - secția I civilă la 15 martie 2024 cu nr. x/2023*. În ședința publică din 24 septembrie 2024, așa cum a fost îndreptată prin încheierea din 24 octombrie 2024, instanța a dispus disjungerea cererilor formulate de reclamanții I., J., L., M., U., V., W., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., FF., OO., PP., QQ., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., K. și JJJJ.

în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Dosarul nou format a avut ca obiect "obligație de a face", iar părțile au fost următoarele: I., J., L., M., U., V., W., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., FF., OO., PP., QQ., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., K. și JJJJ., în calitate de reclamanți, iar Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Suceava, în calitate de pârât. Cauza s-a înregistrat sub nr. x/2024, iar instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași în soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1986 din 24 octombrie 2024 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosar nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, invocată de instanță din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în favoarea Tribunalului Suceava. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10 decembrie 2024, cu același număr de dosar. În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere atât calitatea reclamanților de grefieri, IT-iști și personal conex la Parchetul de pe lângă Judecătoriile aflate în raza Tribunalului Suceava, precum și faptul că aceștia nu își desfășoară activitatea la o instanță de judecată.

De asemenea, s-a reținut inaplicabilitatea deciziei nr. 290/2018 pronunțată de Curtea Constituțională, considerentele acesteia vizând o altă situație decât cea din cauza pendinte. Totodată, s-a reținut că nici dispozițiile art. 127 alin. (2 1 ) C. proc. civ. nu sunt incidente, având în vedere calitatea de parte în proces a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, iar nu a unei instanțe de judecată. Dosarul a fost înregistrat sub același număr unic pe rolul Tribunalului Suceava - secția I Civilă care, prin sentința civilă nr. 369 din 26 februarie 2026, și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Iași. Pentru a hotărî astfel, a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc.

civ., așa cum au fost dezlegate prin Decizia ICCJ nr. 7/2016 pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, aplicabilă în cauză chiar și după modificările intervenite prin Legea nr. 310/2018. În acest sens, s-a concluzionat că noțiunea de "grefier" din cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. trebuie interpretată ca referindu-se și la personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești. Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1)-(3) din C. proc. civ., așa cum au intenționat și reclamanții atunci când au sesizat Tribunalul Iași, pentru soluționarea acțiunii de față, competența aparține unei instanțe judecătorești de același grad, aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate, în speță Tribunalului Iași.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reține următoarele: În speță, reclamanții au sesizat inițial Curtea de Apel București, instanță care, prin sentința civilă nr. 1269 din 19 septembrie 2023, a stabilit că nu este competentă material (litigiul fiind unul de muncă, iar nu de contencios administrativ) și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Iași. Prin acțiunea comună, formulată împreună cu alți reclamanți, îndeplinind, la data sesizării instanței, funcția de personal auxiliar (grefieri+IT-iști) și personal conex la Parchetul de pe lângă Judecătoriile aflate în raza Tribunalului Suceava, reclamanții au dedus judecății un litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Potrivit criteriilor enunțate, în cauză, competența revine Tribunalului Suceava, în raport cu domiciliile reclamanților. Astfel, se reține că aceștia nu își desfășoară activitatea de grefier la o instanță de judecată, ci în cadrul unei unități de parchet, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoriile aflate în raza Tribunalului Suceava, aspect față de care competența teritorială nu poate fi stabilită prin raportare la dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. privind desfășurarea activității la parchetul de pe lângă instanța de competența căreia este pricina dedusă judecății sau la un parchet de pe lângă instanța superioară acesteia. De asemenea, competența nu poate fi determinată nici conform art. 127 alin. (2 1 ) C. proc.

civ., întrucât acțiunea nu a fost formulată în contradictoriu cu o instanță de judecată, ci cu o unitate de parchet, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Se reține că Legea nr. 310/2018, aplicabilă în raport de data introducerii acțiunii - 04 aprilie 2023, a modificat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competența facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ci și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care magistratul își desfășoară activitatea. Totodată, prin decizia nr. 7/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție- Completul Competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul personalului auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești și că sintagma "se aplică în mod corespunzător", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. trebuie înțeleasă ca referindu-se la instanța arătată la alin. (1) al aceluiași text de lege. Însă, în speță, reclamanții își desfășoară activitatea la parchete de pe lângă judecătorii, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține în primă instanță tribunalului. Prin urmare, având în vedere că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți nu este de competența judecătoriei, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. Așa fiind, competența teritorială trebuie stabilită în cauză conform dreptului comun, respectiv, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, forma în vigoare la data demarării procesului, și ar reveni instanței de la domiciliul sau reședința reclamanților. Pe cale de consecință, în aplicarea art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ.., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2026.