Decizia nr. 499/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență împotriva sentinței nr. 5943/2025 a Judecătoriei Pitești

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești - secția Civilă, la 19 mai 2025, sub nr. x/2025, reclamantul A.., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat, pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, obligarea pârâtului la plata sumei de 12.239,59 RON compusă din: 9.272,50 RON, reprezentând despăgubiri achitate de reclamantă pentru prejudiciile rezultate în urma accidentului de circulație; 2.294,74 RON, reprezentând dobânda penalizatoare calculată de la data la care Fondul de Protecție a Victimelor Străzii (F.P.V.S.) a efectuat plata despăgubirilor și până la data introducerii acțiunii; 368,90 RON, reprezentând contravaloarea prestației societății C. în dosarul F.P.V.S.

599/22; 303,45 RON, reprezentând contravaloarea prestației societății D. în același dosar; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului, precum și a cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1359, art. 1381 și ale art. 1385 C. civ., precum și ale art. 32 alin. (6) din Legea nr. 132/2017. Prin sentința civilă nr. 5943/2025 din 11 noiembrie 2025, Judecătoria Pitești - secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În considerentele hotărârii s-a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., raportat la calitatea de consumator a pârâtului, astfel că instanța competentă teritorial se determină în funcție de domiciliul său la data sesizării instanței, conform verificărilor efectuate în registrele publice. 2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București - secția Civilă, instanță care, prin sentința civilă nr. 2806 din 25 februarie 2026, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, a constatat ivit conflictul de negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, raportat la cauza și obiectul acțiunii și la lipsa unui raport contractual între părți, din care să rezulte calitatea pârâtului de consumator, competența teritorială este reglementată de norme de ordine privată, fiind una alternativă, conform art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., iar prin ridicarea din oficiu a excepției necompetenței, fără ca pârâtul să o invoce în condițiile art. 130 alin. (3) din același cod, prima instanță a încălcat aceste prevederi, deși alegerea reclamantului, exprimată în temeiul art. 116 C. proc. civ., a consolidat instanța competentă teritorial să soluționeze pricina. 3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 10 martie 2026. Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc.

civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești - secția Civilă, pentru următoarele considerente: Obiectul litigiului vizează cererea de valoare redusă prin care reclamantul A., care are ca atribuții acordarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate în situația lipsei poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, solicită obligarea pârâtului la plata despăgubirilor achitate pentru prejudiciul cauzat din accidentul rutier survenit la data de 2 mai 2022. Atribuțiile Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (B.A.A.R.) sunt stabilite prin Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule si tramvaie, în temeiul căreia reclamantul a promovat prezenta acțiune.

Prin urmare, pretențiile solicitate de reclamant derivă dintr-o acțiune în răspundere delictuală reglementată de art. 1357 C. civ., temei de drept care presupune absența unui raport juridic contractual între părți și, implicit, lipsa eventualei calități a pârâtului de consumator, în virtutea căreia ar fi aplicabilă norma de competență teritorială exclusivă reglementată de art. 121 C. proc. civ. Potrivit art. 1028 C. proc. civ., instanța competentă să judece o cerere de valoare redusă este judecătoria, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun. Regula generală în materia competenței teritoriale, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., este în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Pe de altă parte, legiuitorul a înțeles să reglementeze pentru anumite situații o competență teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe. C. proc. civ. îi conferă posibilitatea reclamantului să își valorifice dreptul de despăgubire izvorât din fapte delictuale, uzând de competența teritorială alternativă oferită de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în raport cu locul săvârșirii faptei ilicite sau locul producerii prejudiciului în urma accidentului rutier. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. În ceea ce privește invocarea excepției de necompetență, se impune a fi distins după cum necompetența este de ordine publică sau privată.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv în cazul în care sunt încălcate normele privind competența generală, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești, în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat, precum și în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată. Așadar, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată.

Or, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii." Din interpretarea textului de lege evocat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile legii, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată, fără ca aceasta să se mai poată dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe. Actul specific procedurii privind cererea de valoare redusă prin care pârâtul se apără împotriva cererii formulate de reclamant este formularul de răspuns sau orice alt mijloc adecvat, conform art. 1030 alin. (4) C. proc.

civ. În cauză, astfel cum reiese din cuprinsul normei legale evocate anterior, formularul de răspuns este obligatoriu, însă, din actele dosarului, se constată că pârâtul nu a depus acest act procedural și nici nu a răspuns printr-un alt mijloc echivalent, în cuprinsul căruia să invoce excepția necompetenței teritoriale. Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanța sesizată de reclamant nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale, competența acestei instanțe fiind consolidată și câștigată definitiv cauzei. În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești - secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești - secția Civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2026.