Decizia nr. 494/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență împotriva sentinței nr. 234/2025 a Tribunalului Timiș

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș - secția I Civilă, la 8 februarie 2024, sub nr. x/2024, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect pretenții bănești de natură salarială, prin raportare la un indice de valoare de referință sectorială de 605,225 RON, majorat cu 25% (VRS 756,53), solicitând, totodată, reparația prejudiciului produs prin neaplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) și (6) din Legea nr. 153/2017 în perioada de referință indicată, actualizarea sumelor cu indicele de inflație și acordarea dobânzii legale penalizatoare.

Prin sentința civilă nr. 234/PI din 26 februarie 2025, Tribunalul Timiș - secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. În considerentele acestei sentințe, s-a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 269 alin. (1)-(3) din Legea nr. 53/2003, prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. au caracter special și instituie, deopotrivă, norme de competență alternativă și exclusivă, fiind incidente în considerarea calității reclamantei N. de grefier a în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, împrejurare în funcție de care, în temeiul art. 123 alin. (3) C. proc.

civ., se determină instanța competentă teritorial să soluționeze litigiul. 2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor - secția I Civilă, instanță care, prin încheierea de ședință din 5 decembrie 2025, a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îl privește pe reclamantul A., fiind format dosarul nr. x/2025, în cadrul căruia, prin sentința civilă nr. 80/LM/2026 din 15 ianuarie 2026, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, a constatat ivit conflictul de negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că litigiul ce face obiectul cauzei constituie un conflict individual de muncă, astfel că, având în vedere calitatea reclamantului de personal conex (șofer) în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., întrucât acestea vizează grefierii, ci prevederile art. 269 din Codul muncii, iar dreptul de opțiune al reclamantului, exprimat în temeiul art. 116 C. proc. civ., a consolidat competența teritorială a Tribunalului Timiș. S-a mai reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 59 C. proc. civ., pentru a se reține existența coparticipării procesuale active, deoarece instanța este chemată să analizeze raporturi juridice distincte.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 26 februarie 2026. Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor - secția I Civilă, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că obiectul cauzei îl constituie un litigiu de muncă în care pretențiile mai multor reclamanți vizează acordarea unor drepturi salariale pretins cuvenite în considerarea funcțiilor auxiliare de specialitate și conexe diferite la data introducerii acțiunii, respectiv grefier și șofer, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, sub nr. x/2023.

Acțiunea introductivă prin care mai mulți reclamanți, printre care și reclamantul din cauză, în calitate de personal auxiliar de specialitate și conex, pretind angajatorului drepturile salariale se întemeiază pe aceeași cauză juridică, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală facultativă. Din actele de procedură ale pricinii deduse judecății rezultă că, la termenul din 5 decembrie 2025, a doua instanță a dispus disjungerea cererii formulate în cauză în funcție de calitatea de personal conex (șofer) a reclamantului A., fiind constituit dosarul nr. x/2025, în cadrul căruia, raportat la domiciliul reclamantului situat în județul Timiș, s-a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, soluționarea cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Timiș.

Înalta Curte reține că măsura disjungerii raporturilor juridice, ca măsură de administrare judiciară, nu poate avea drept consecință pierderea competenței instanței învestite, aceasta rămânând competentă să soluționeze și cererea de chemare în judecată disjunsă.

Prin urmare, astfel conturat raportul juridic litigios, Înalta Curte constată că Tribunalul Bihor a fost învestit în mod corect ca urmare a declinării competenței de către Tribunalul Timiș, astfel că luarea măsurii disjungerii raportului juridic individual nu putea atrage și consecința pierderii competenței instanței învestite de la soluționarea cererii privind raportul juridic care îl vizează pe reclamantul A.. În sprijinul acestei concluzii stau și actele aflate la dosar, din care rezultă că între părțile care compun cadrul procesual al prezentei cauze a mai existat un litigiu anterior de aceeași natură, însă cu privire la o altă valoare de referință sectorială, respectiv dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Alba - secția I Civilă, soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 108/2023 din 18 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția I Civilă.

Așadar, demersul reclamanților apare ca fiind promovat în continuarea procesului anterior menționat, iar măsura disjungerii și declinării competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. către instanța inițial învestită ar nesocoti cadrul procesual configurat de reclamanți prin cererea de chemare în judecată în considerarea celui din litigiul precedent. În plus, potrivit art. 269 alin. (3) din Codul muncii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți. Cum Tribunalul Bihor a stabilit că este competent să soluționeze litigiul privind pe reclamanții grefieri în temeiul art. 127 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., iar condițiile coparticipării procesuale active erau îndeplinite și în privința reclamantului A., această instanță rămâne competentă să soluționeze și cererea disjunsă. Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor - secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor - secția I Civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2026.