Decizia nr. 428/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele: A. Obiectul cererii introductive Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2022 pe rolul Tribunalului Olt - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2922, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român prin reprezentanții săi legali, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 800.000 RON, ce reprezintă echivalentul a 10 euro/h pe perioada 09.10.2015 - 14.12.2017 - dată la care prin adresa nr. x/14.12.2017, societatea reclamantă, în temeiul dispozițiilor art. 272 raportat la 276 alin. (6) din C. proc.

pen. a cerut plata cheltuielilor judiciare efectuate în dosarul penal nr. x/2015 și nr. y/2019 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, cu conservarea mijloacelor materiale de probă, respectiv 26.000 de litri deșeuri periculoase a unei remorci de mare tonaj și a unui cap tractor ce a fost indisponibilizat de organele ANAF, Parchet și politie în vederea confiscării lor și depozitat la societatea reclamantă și, în continuare la plata a 10 euro/h de la data de 14 decembrie 2017 și până la rămânerea definitivă a hotărârii. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor-interese constând în plata dobânzilor legale calculate la suma totală ce urmează a fi plătită începând cu data de 9 octombrie 2015 și până la momentul plății efective a sumei datorate, reprezentând plata cheltuielilor judiciare efectuate cu conservarea mijloacelor materiale de probă mai sus menționate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 30, art. 192, art. 194 C. proc. civ., art. 272, art. 276 alin. (6) C. proc. pen., O.G. nr. 14/2007, Decizia nr. 440/22.06.2017 a Curții Constituționale a României. Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, în nume propriu, cât și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor ca reprezentant al Statului Român a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive atât a Ministerului Finanțelor Publice, cât și a D.G.R.F.P. Craiova și A.J.F.P. Olt, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței funcționale a secției a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Olt, excepția netimbrării acțiunii, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

B. Hotărârea primei instanțe Tribunalul Olt - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 117/2023 din 4 aprilie 2023, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 15 martie 2019 și a respins, ca prescrise, pretențiile aferente acestei perioade; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Regională a Finanțelor Publice, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt pentru perioada ulterioară datei de 30.09.2020 și a respins, pentru pretențiile aferentei acestei perioade, cererea de chemare în judecată, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; de asemenea, Tribunalul Olt a respins în rest, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt.

C. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii Tribunalului Olt Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. D. Soluția instanței de apel Prin decizia nr. 80/2024 din 15 februarie 2024, Curtea de Apel Craiova - secția a II-a civilă a admis apelul reclamantei, a anulat sentința atacată și a reținut cauza spre judecare, acordând termen de judecată 28 martie 2024, când, prin decizia nr. 175/2024, a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, analizând hotărârea atacată, raportat la motivele de apel și apărările formulate, probele administrate și dispozițiile art. 476-art. 479 din C. proc.

civ., în considerentele deciziei nr. 175/2024 din 28 martie 2024, s-a arătat că, potrivit art. 479 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. "motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu". Prin art. 223 alin. (1) din C. civ. se instituie regula, potrivit căreia în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice. Textul în discuție reglementează însă și o excepție, partea finală a textului cuprinzând sintagma, "afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens". Verificarea măsurii în care există un alt organ prin care statul participă la judecată presupune examinarea conținutului art. 275 C. proc.

pen., care stabilește cine este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în caz de clasare. Din coroborarea alin. (3) și (5) ale textului de lege anterior citat rezultă că, în caz de clasare, cum este, de altfel, speța de față, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Instanța de apel a reamintit că, potrivit art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., cheltuielile de natura celor care fac obiectul litigiului pentru "conservarea mijloacelor materiale de probă" se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părți.

Conform alin. (2) al aceluiași text de lege aceste cheltuieli judiciare "sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției, al Ministerului Public, precum și al altor ministere de resort". Cum Inspectoratul de Poliție Județean Olt este organul care a lăsat în custodia reclamantei remorca în interiorul căreia se aflau cele 26 de recipiente din material plastic conținând deșeuri periculoase, prima instanță avea îndatorirea să verifice dacă în bugetul acestei instituții sunt cuprinse sume pentru depozitarea și neutralizarea acestor recipiente. Din această perspectivă, Curtea de Apel Craiova a apreciat că prima instanță a ignorat posibilitatea parcurgerii procedurii prevăzute de art. 78 din C. proc.

civ., cu punerea prealabilă a acesteia în discuția părților. Astfel, având în vedere că tribunalul nu a supus dezbaterii părților cadrul procesual sub aspectul părților, instanța de apel a concluzionat în sensul că nu pot fi luate în analiză celelalte critici. Asupra cererii de chemare în judecată, instanța de apel a reținut că introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane, se dispune prin încheiere până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe, indiferent că ar fi vorba despre situațiile prevăzute de art. 78 alin. (1) din C. proc. civ. (în materie necontencioasă și în cazurile expres prevăzute de lege în materie contencioasă) ori de ipoteza avută în vedere de art. 78 alin. (2) din C. proc.

civ., când una dintre părți este de acord cu introducerea în cauză a unui terț, la propunerea instanței. S-a arătat că momentul terminării cercetării procesului este determinat de dispozițiile art. 244 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora, atunci când judecătorul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și poate fixa un alt termen pentru dezbaterea fondului, din oficiu sau la cererea părților. Față de cele mai sus redate, Curtea de Apel Craiova a reținut că introducerea forțată, din oficiu, a unei terțe persoane în proces, este admisibilă exclusiv în fața primei instanțe.

Așadar, chiar dacă reclamantul a solicitat în ședința publică din data de 28 martie 2024 introducerea în cauză a IPJ Olt, Curtea de Apel Craiova a apreciat că această măsură nu poate fi dispusă pentru prima dată decât în fața primei instanțe, deoarece introducerea unui terț în proces în fața instanței de apel chiar în rejudecare ar schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, ceea ce ar contraveni dispozițiilor de ordine publică ale art. 478 alin. (1) din C. proc. civ. Astfel, având în vedere că, prin decizia nr. 80 din 15 februarie 2024, s-a reținut că neregularitatea privind neparcurgerea de către prima instanță a procedurii reglementate de art. 78 din C. proc.

civ., invocată din oficiu sub formă de motiv de ordine publică, este întemeiată, admițându-se apelul și anulându-se în tot hotărârea atacată, ținând cont de cele anterior expuse, în rejudecare, Curtea de Apel Craiova a constatat că este inadmisibilă cererea, neputându-se schimba cadrul procesual sub aspectul părților în fața instanței de apel. De asemenea, instanța de apel a reținut că este respectată regula de drept înscrisă în art. 481 din C. proc. civ. referitoare la neînrăutățirea situației părții în propria cale de atac. E. Decizia de casare Prin decizia nr. 1714 din 8 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2922, s-au admis recursurile declarate de reclamanta A. S.R.L.

împotriva deciziei nr. 80/2024 din 15 februarie 2024 și a deciziei nr. 175/2024 din 28 martie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția a II-a civilă, care au fost casate, instanța supremă dispunând trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, aceleiași instanțe. F. Recuzarea completului de judecată din calea de atac a apelului în al doilea ciclu procesual Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova - secția a II-a civilă, sub nr. x/2022*, la data de 6 martie 2025. În rejudecare, la 22 mai 2025, petenta A. S.R.L. a formulat verbal o cerere de recuzare a doamnei judecător B., membru titular al completului C2A, învestit cu soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L, împotriva sentinței nr. 117 din 4 aprilie 2023, pronunțate de Tribunalul Olt - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022.

La 29 mai 2025 petenta A. S.R.L. a depus, în scris, cererea de recuzare, arătând că doamna judecător B. nu poate să participe la judecarea cauzei, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. G. Soluția pronunțată în cererea de recuzare Prin încheierea nr. 24 din Camera de Consiliu de la 4 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins cererea formulată de petenta A. S.R.L.

privind recuzarea doamnei judecător B.. H. Hotărârea Curții de Apel Craiova din al doilea ciclu procesual Curtea de Apel Craiova - secția a II-a civilă, prin decizia nr. 320/2025 din 19 iunie 2025, a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L., împotriva sentinței nr. 117 din 4 aprilie 2023 a Tribunalului Olt - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova-Administrația Finanțelor Publice Olt, pentru perioada ulterioară datei de 30 septembrie 2020; a menținut, în rest, sentința apelată.

I. Calea de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare formulate în al doilea ciclu procesual, în apel Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 24 din Camera de Consiliu de la 4 iunie 2025 și a deciziei nr. 320/2025 din 19 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția a II-a civilă, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022. A arătat că a formulat o cerere de recuzare a doamnei judecător B., apreciind că aceasta se află într-o stare de incompatibilitate absolută, în sensul art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. Cererea de recuzare a fost respinsă, ca neîntemeiată, cu motivarea că judecătorul B. a participat la soluționarea căii de atac a apelului, în primul ciclu procesual, însa nu a analizat fondul cauzei, astfel încât acesta nu se află într-o stare de incompatibilitate absolută.

Potrivit recurentei-reclamante, judecătorul care a soluționat o cerere de recuzare și a respins-o nu poate face parte din completul de judecată alături de judecătorul a cărei recuzare s-a cerut pentru a judeca fondul cauzei. Faptul că un judecător a hotărât asupra unei cereri de recuzare a unui coleg de complet, respingând-o, reprezintă o astfel de situație care poate genera suspiciuni legate de imparțialitate. Autoarea căii de atac apreciază că doamna judecător C. care cunoștea că a fost desemnată în completul C2A împreună cu doamna judecător B. să judece apelul promovat de societatea reclamantă, trebuia să se abțină de la judecarea cererii de recuzare. Întrucât doamna judecător C. nu s-a abținut de la soluționarea cererii de recuzare, încheierea nr. 24 din Camera de Consiliu de la 4 iunie 2025 este lovită de nulitate absolută, conform art. 174-176 alin. (1) pct. 4 din C. proc.

civ. Recurenta consideră că nelegala compunere a completului de judecată aduce atingere principiului fundamental al dreptului la un proces echitabil și principiului imparțialității judecătorilor. În considerarea celor ce preced, s-a solicitat admiterea recursului formulat de societatea reclamantă cu privire la acest aspect și casarea încheierii recurate, cu consecința trimiterii cererii de recuzare, spre o nouă judecată, pentru a fi soluționată cererea de recuzare de un complet legal constituit. J. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel din al doilea ciclu procesual În ceea ce privește recursul promovat împotriva deciziei nr. 320/2025 din 19 iunie 2025 a Curții de Apel Craiova - secția a II-a civilă, recurenta-reclamantă a apreciat că este incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc.

civ. Astfel, a menționat că din completul care a pronunțat deciziile civile 80/15.02.2024 și nr. 175/28.03.2024 a făcut parte și doamna judecător B. participând la pronunțarea ambelor hotărâri. Doamna judecător B. nu putea să participe la judecarea cauzei, întrucât se află într-o stare de incompatibilitate absolută prevăzută de art. 41 alin. (1) C. proc. civ. Admițând excepția invocată, din oficiu, referitoare la nerespectarea art. 78 C. proc. civ., instanța de apel s-a pronunțat direct că nu poate, potrivit aptitudinilor sale legale, să se pronunțe asupra obiectului litigiului astfel că a respins acțiunea formulată de societatea reclamantă, ca inadmisibilă. În acest context, șansele de admitere a apelului judecat, din al cărui complet a făcut parte și doamna judecător B., să își schimbe opinia [admițând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă] sunt practic nule.

Instanța de apel, pronunțându-se prin decizia civilă nr. 175/2024, a hotărât că formularea criticii cu privire la introducerea în cauză a terțului parte este inadmisibilă în faza apelului, este chemată acum să se pronunțe asupra dezlegării date de instanța supremă pe aspectul referitor la trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului formulat împotriva deciziei instanței de apel, casarea ei și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, în vederea soluționării cauzei de către un complet legal constituit. Printr-o altă critică, recurenta-reclamantă a susținut faptul că instanțele anterioare nu au calculat corect termenul de prescripție stabilit de lege, întrucât au luat în considerare un alt moment de la care curge termenul legal, fără a ține cont de desfășurarea faptelor concrete în cauza penală.

Dreptul material la acțiune, în opinia recurentei, nu a început să curgă la data de 6 octombrie 2015, când bunurile au fost predate în custodie societății reclamante, ci la 12 septembrie 2022, când ele au fost trecute definitiv în proprietatea Statului prin hotărâre judecătorească și au fost valorificate. În continuare, autoarea căii de atac a menționat că omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra unui capăt de cerere sau motiv de apel poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Astfel, s-a arătat că, în rejudecare după casare, deși erau obligatorii dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a civilă, date prin decizia nr. 1714/08.10.2024, instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la cererea formulată de pârâtul Statul Român de introducere în cauză, în calitate de terț a Ministerului Afacerilor Interne și nu a pus în discuția contradictorie a părților această cerere, conform art. 14 din C. proc. civ., ceea ce înseamnă că hotărârea dată este nelegală. Recurenta-reclamantă a mai criticat decizia instanței de apel din perspectiva faptului că aceasta conține motive străine de natura cauzei.

Sub acest aspect, a precizat că, a fost analizată, în considerentele hotărârii, o probă esențială și anume raportul de expertiză judiciară contabilă, însă nu a fost examinat raportul din dosarul cauzei, ci un raport de expertiză formulat într-o altă cauză, pe care instanța nu a indicat-o și care se referă la depozitarea unei cantități de mercur. Or, în cauza de față, pretențiile sunt formulate în legătură cu depozitarea și conservarea unui autotren, o semiremorcă și 26 tone de substanțe periculoase. O altă critică supusă analizei vizează modul în care instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 249 din C. proc. civ. și a stabilit situația de fapt pe baza probelor administrate, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc.

civ. În concret, recurenta a arătat că instanța de apel, analizând aplicarea dispozițiilor art. 249 din C. proc. civ., în considerentele hotărârii recurate, a făcut-o în raport cu Ministerul de Interne. Aceasta reprezintă o eroare de procedură, deoarece Ministerul de Interne reprezentat de IPJ OLT nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății. Analiza trebuia făcută în raport cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor, proprietarul privat al bunurilor trecute definitiv în proprietatea sa prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Slatina. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este incident, în condițiile în care normele de drept material invocate de societatea reclamantă prin cererea de apel au fost ignorate și nu au fost analizate în considerentele hotărârii.

Societatea recurentă consideră că a fost lipsită pe o perioadă de 7 ani și jumătate de folosința spațiului autorizat de APM OLT în suprafață de 68 mp, în sensul tezei a II-a a articolului 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În final, a susținut faptul că lipsa unor despăgubiri a impus societății o sarcină disproporționată și excesivă, fiindu-i încălcat dreptul la respectarea bunurilor, așa cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției. În drept, recursul reclamantei A. S.R.L. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenții-pârâți Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova și Statul Român prin Ministerul Finanțelor au declarat recurs împotriva deciziei nr. 320/2025 din 19 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția a II-a civilă, prin care au solicitat admiterea acestuia și schimbarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii în totalitate a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor ca reprezentant al Statului Român și a instituțiilor subordonate în prezenta cauză. Sub un prim aspect, au apreciat că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, în ceea ce privește soluția dată excepției invocate.

În concret, a susținut faptul că nici Ministerul Finanțelor, nici A.N.A.F. și nici vreun organ subordonat acestora nu a efectuat vreo operațiune în legătură cu preluarea, valorificarea sau distrugerea bunurilor respective, de aceasta ocupându-se Inspectoratul de Poliție Județean Olt, potrivit atribuțiilor ce-i revin și așa cum reiese din actele dosarului. Al doilea motiv de recurs invocat este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., din perspectiva căruia pârâții au susținut faptul că în lipsa unei dispoziții de confiscare a obiectelor care au constituit mijloace materiale de probă în cauza penală, statul nu poate participa la judecată în nume propriu, nefiind titular de drepturi și obligații în cauza ce vizează acoperirea cheltuielilor efectuate cu conservarea acestor mijloace de probă.

Prin urmare, este aplicabilă situația de excepție indicată de partea finală a art. 223 alin. (1) din C. civ., care cuprinde sintagma "afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens". Această concluzie rezultă atât din dispozițiile art. 224 C. civ., cât și din cele ale art. 272 din C. proc. pen. K. Analizând încheierea și decizia recurate prin prisma motivelor de nelegalitate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii nr. 24 din Camera de Consiliu de la 4 iunie 2025 reține: Recurenta-reclamantă A. S.R.L. invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

și susține că cererea de recuzare formulată împotriva doamnei judecător B. a fost repartizată unui complet de judecată din care a făcut parte doamna judecător C., judecător ce a fost desemnat să facă parte din completul ce urma să soluționeze apelul împotriva sentinței civile nr. 117/2023 pronunțată de Tribunalul Olt. Recurenta consideră că încheierea nr. 24 din Camera de Consiliu de la 4 iunie 2025 a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. referitor la starea de incompatibilitate prevăzută de art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ. a doamnei judecător C., întrucât judecătorul, care a soluționat o cerere de recuzare și a respins-o, nu poate face parte din completul de judecată alături de judecătorul a cărui recuzare s-a cerut pentru a judeca fondul cauzei.

În opinia recurentei, completul care soluționează cererea de recuzare trebuie să fie format din judecători diferiți care nu fac parte din completul ce urmează să judece cauza pe fond. Judecătorul care a soluționat cererea de recuzare, prin faptul că a decis asupra imparțialității unui alt complet, intră într-o situație de incompatibilitate. Faptul că un judecător a hotărât asupra unei cereri de recuzare a unui coleg de complet respingând-o, reprezintă o situație care poate genera suspiciuni legate de imparțialitate, conform art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ. referitor la "existența unor elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la incompatibilitate sa". Completul care a pronunțat încheierea din care a făcut parte și doamna judecător C. a pronunțat o hotărâre lovită de nulitatea absolută prevăzută de art. 174-174 alin. (1) pct. 4 din C. proc.

civ., pentru că nelegala compunere a completului de judecată aduce atingere principiului fundamental al unui proces echitabil, al imparțialității judecătorilor. Această critică este nefondată.

Cererea de recuzare a doamnei judecător B. a fost soluționată în conformitate cu dispozițiile Regulamentului de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, respectiv art. 109 alin. (4) conform căruia: "În situația în care incidentele procedurale se referă la o parte din membri completului de judecată, soluționarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliți prin planificarea de permanență, pe materii, realizată cel puțin trimestrial". Așadar, faptul că doamna judecător C. a făcut parte din completul care a soluționat cererea de recuzare a doamnei judecător B. nu înseamnă că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, câtă vreme au fost respectate dispozițiile Hotărârii CSM - secția pentru judecători nr. 3243 din 22 decembrie 2022 pentru aprobarea Regulamentului de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.

Pe de altă parte, faptul că doamna judecător C., după ce a respins cererea de recuzare a doamnei judecător B., a pronunțat decizia civilă nr. 320/2025 din 19 iunie 2025 a Curții de Apel Craiova - secția a II-a civilă nu se încadrează în dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ. și nu reprezintă un caz de incompatibilitate. Art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ. prevede incompatibilitatea judecătorului cauzată de existența unor elemente care nasc îndoieli cu privire la incompatibilitatea sa și reprezintă de fapt valorificarea doctrinei și a practicii referitoare la "excepția de imparțialitate" care se invocă, în fața instanțelor naționale, în temeiul art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dacă existau motive care puneau la îndoială obiectivitatea judecătorului, dar care nu puteau fi încadrate în motivele de recuzare.

Judecătorul care a respins cererea de recuzare nu este incompatibil să soluționeze cauza pe fond și nu exista niciun motiv ca doamna judecător C. să se abțină de la judecarea cererii de recuzare, astfel cum susține recurenta. Recurenta critică încheierea nr. 24 din Camera de Consiliu de la 4 iunie 2025 și decizia nr. 320/2025 din 19 iunie 2025, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția a II-a civilă din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. și susține că doamna judecător B. a pronunțat deciziile civile nr. 80 din 15 februarie 2024 și nr. 175 din 28 martie 2024, iar recursul declarat împotriva acestora a fost admis prin decizia civilă nr. 1714 din 8 octombrie 2024, cauza fiind trimisă spre o nouă judecată Curții de Apel Craiova.

Recurenta susține că doamna judecător B. nu putea să participe la judecarea cauzei, întrucât se afla într-o stare de incompatibilitate absolută prevăzută de art. 41 alin. (1) din C. proc. civ.. Acest caz de incompatibilitate se justifică prin intenția legiuitorului de a asigura condiții optime pentru rejudecarea fondului după casare, evitându-se astfel, situația în care judecătorul ce a pronunțat hotărârea casată să pronunțe o hotărâre în rejudecare pentru a demonstra că el a avut dreptate. Pentru a interveni acest caz de incompatibilitate este necesar ca judecătorul să fi pronunțat o hotărâre prin care s-a dezlegat o problemă litigioasă de natură să dezînvestească instanța. Prin dezlegarea dată, instanța de apel, prin decizia civilă nr. 175/2024, s-a pronunțat pe o excepție cu trimitere la art. 78 din C. proc.

civ.. După casarea acestei hotărâri de către Înalta Curte de Casație și Justiție, doamna judecător trebuia să reevalueze propria hotărâre pronunțată anterior și să se pronunțe în legătură cu dezlegarea dată de instanța supremă, astfel că s-a aflat într-o stare de incompatibilitate absolută prevăzută de art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. Aceste critici sunt întemeiate. Astfel, prin considerentele deciziei nr. 175 din 28 martie 2024 a Curții de Apel Craiova s-a reținut că potrivit art. 272 din C. proc.

pen., cheltuielile pentru "conservarea mijloacelor materiale de probă" se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părți și "sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției, al Ministerului Public, precum și al altor ministere de resort". "Cum Inspectoratul de Poliție Județean Olt este organul care a lăsat în custodia reclamantei remorca în interiorul căreia se aflau cele 26 de recipiente din material plastic conținând deșeuri periculoase, prima instanță avea îndatorirea să verifice dacă în bugetul acestei instituții sunt cuprinse sume pentru depozitarea și neutralizarea acestor recipiente. Din această perspectivă, prima instanță a ignorat posibilitatea parcurgerii procedurii prevăzute de art. 78 din C. proc.

civ., cu punerea prealabilă a acesteia în discuția părților". Curtea a reținut că introducerea forțată, din oficiu, a unei terțe persoane în proces, este admisibilă exclusiv în fața primei instanțe și a respins cererea ca inadmisibilă, neputându-se schimba cadrul procesual sub aspectul părților în fața instanței de apel.

Această decizie a fost casată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1714 din 8 octombrie 2024, prin care s-a reținut că "independent de instituția de resort în sarcina căreia sunt imputate despăgubirile, recurenta-reclamantă se îndreaptă împotriva statului pentru recuperarea sumelor avansate în legătură cu depozitarea și conservarea bunurilor respective, verificarea cadrului procesual pasiv urmând a se efectua în raport cu temeiurile cererii de chemare în judecată și apărările formulate în cauză". În apel, după casare, din complet a făcut parte, din nou, doamna judecător B.. Înalta Curte constată că în mod greșit a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător, întemeiată pe dispozițiile art. 41 alin. (1) din C. proc.

civ.. Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină după trimiterea acesteia spre rejudecare, cu excepția cazului în care este chemat să se pronunțe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanța de apel sau, după caz, de recurs. În cauză, potrivit dispozițiilor din decizia de casare, instanța de apel urma a se pronunța în rejudecare asupra acelorași chestiuni, respectiv cererea reclamantei îndreptată împotriva statului pentru recuperarea sumelor avansate în legătură cu depozitarea și conservarea bunurilor respective. În rejudecare, instanța a analizat acordul invocat de reclamantă care s-ar fi încheiat cu Inspectoratul de Poliție Județean Olt, acesta din urmă nefiind parte în cauză, astfel cum s-a reținut în primul ciclu procesual, introducerea în cauză a unui terț potrivit art. 78 alin. (2) din C. proc.

civ. fiind admisibilă exclusiv în fața primei instanțe. Prin încheierea nr. 24 din Camera de Consiliu de la 4 iunie 2025, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de recuzare a doamnei judecător B., reținând, în mod greșit, că instanța s-a pronunțat prin decizia civilă nr. 175 din 28 martie 2024, formal exclusiv asupra unei excepții și a respins cererea de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă și deci, nu pe fondul acesteia. În realitate, aceeași analiză a situației de fapt și de drept a fost efectuată și în rejudecare, după casare. Or, instituția incompatibilității judecătorului urmărește să evite pronunțarea asupra unei cauze de către un judecător care a mai judecat cauza anterior.

De asemenea, încheierea de respingere a recuzării este nemotivată sub aspectul învederat de reclamantă, în sensul că doamna judecător B. s-a pronunțat de fapt prin decizia nr. 175/2024 pe fondul litigiului, mai precis, a analizat cererea petentei în raport cu pârâții din cauză și a constatat, din oficiu, că în cauză prima instanță trebuia să introducă, în calitate de terț, Inspectoratul de Poliție Județean Olt conform art. 78 din C. proc. civ. Constatând că în mod greșit a fost respinsă cererea de recuzare, Înalta Curte reține că decizia recurată a fost pronunțată de un judecător incompatibil, astfel că aceasta este nulă absolut și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc.

civ., urmează a fi admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 24 din Camera de Consiliu de la 4 iunie 2025 și a deciziei nr. 320 din 19 iunie 2025, precum și recursul declarat de recurenții-pârâți Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova și Statul Român prin Ministerul Finanțelor împotriva aceleiași decizii, vor fi casate atât încheierea, cât și decizia recurate și se va trimite cauza, spre o nouă judecată, instanței de apel. Reținând nulitatea absolută a deciziei recurate, Înalta Curte nu va mai analiza celelalte motive de casare invocate de recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 24 din Camera de Consiliu de la 4 iunie 2025 și a deciziei nr. 320/2025 din 19 iunie 2025, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022. Admite recursul declarat de recurenții-pârâți Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova și Statul Român prin Ministerul Finanțelor împotriva deciziei nr. 320/2025 din 19 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția a II-a civilă. Casează încheierea recurată și decizia nr. 320/2025 din 19 iunie 2025, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Trimite cauza, spre o nouă judecată, instanței de apel. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2026.