Decizia nr. 584/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — conflict de competență

Asupra conflictului negativ de competență constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății La data de 06.11.2024 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. x/2024 acțiunea formulată de reclamantul A., în calitate de moștenitor al părinților săi, B. și C., în contradictoriu cu pârâții: D., E., F., G. și Primăria Bala prin primar, solicitând, în principal să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act de vânzare cumpărare între tatăl său, B. și autorul pârâților, D., pentru următoarele terenuri situate în comuna Bala județul Mehedinți: - teren intravilan având categoria de folosință fânețe în suprafață de 1440 m2 situat în comuna Bala județul Mehedinți la viile Perinești cu o lungime tot 90 m liniari și o lățime de 16 m liniari; teren intravilan având categoria da folosință livadă în suprafață de 1300 rn2 situat în comuna Bala județul Mehedinți cu o lungime de 194 m liniari și o lățime de 6,75 m liniari; teren intravilan având categoria de folosință vie în suprafață de 720 m2 situată în comuna Bala județul Mehedinți în coasta galbenă cu o lungime de 72 m liniari și o lățime de 10 m liniari.

În drept, a invocat prevederile art. 35 C. proc. civ. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin sentința civilă nr. 2368 din data de 22 mai 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că acțiunea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare este o acțiune personală, patrimonială, supusă regulilor de procedură de drept comun prevăzute de art. 107 C. proc. civ. care stabilește că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În cazul de față, domiciliul, respectiv, sediul pârâților este în București, sectorul 6 respectiv Comuna Bala, județul Mehedinți, neexistând niciun element care să atragă competența Judecătoriei Drobeta Turnu Severin. 2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 6 București, prin sentința civilă nr. 430 din data de 28 ianuarie 2026, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivarea sentinței civile de declinare a competenței, instanța a reținut că acțiunea prin care se solicită instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, care reprezintă o cerere personală, potrivit art. 130 alin. (3) teza întâi C. proc. civ., motiv pentru care necompetența teritorială putea fi invocată doar de către pârâți, prin întâmpinare, fiind de ordine privată, conform art. 129 alin. (3) raportat la art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. În consecință, întrucât niciunul dintre pârâți nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin în condițiile art. 130 alin. (3) teza I C. proc.

civ., Judecătoria Sectorului 6 București a reținut că s-a definitivat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, nemaiputând fi ulterior declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea niciunei alte instanțe, Judecătoria Drobeta Turnu Severin devenind exclusiv competentă să soluționeze cauza. II. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În raport de obiectul litigiului ce vizează pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, instanțele aflate în conflict și-au declinat, reciproc, competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență incidente.

Astfel, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a reținut că, în cauză, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la domiciliul pârâtului, nefiind alternativă, ci exclusivă, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. Judecătoria Sectorului 6 București a apreciat că acțiunea promovată are caracter personal, competența de soluționare a unei astfel de cereri este de ordine privată, împrejurare care atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 130 alin. (3) din actul normativ menționat. Înalta Curte reține că reclamantul au învestit instanța de judecată cu o cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare, cu consecința transferului dreptului de proprietate asupra unor imobile de la vânzători la cumpărător.

Această cerere are natura unei acțiuni personale cu caracter patrimonial, astfel cum a statuat Înalta Curte - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 8 din 10 iunie 2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 581/2013. Potrivit acestei decizii, antecontractele de vânzare - cumpărare pe care s-au întemeiat acțiunile intentate anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. dau naștere unui raport juridic obligațional, în conținutul căruia intră un drept de creanță. Astfel, acțiunea civilă urmărește valorificarea unui drept de creanță, iar nu a unui drept real care, de altfel, nici nu a fost transferat în patrimoniul promitentului cumpărător, acest efect producându-se doar la momentul rămânerii definitive a hotărârii de admitere a cererii de chemare în judecată.

Aceasta nu poate fi decât personală imobiliară de vreme ce dreptul de creanță, ale cărui realizare și protecție pe cale judiciară sunt urmărite, are ca obiect un imobil. Înalta Curte constată că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispozițiile art. 107 din C. proc. civ.

care cuprind regula generală în materie de competență teritorială, potrivit cu care "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel", dar și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 4 din același act normativ care stipulează că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă "instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract". Prin urmare, fiind o competență alternativă, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, în considerarea dispozițiilor art. 116 din C. proc.

civ. Potrivit prevederilor art. 129 din actul normativ menționat, doar normele juridice referitoare la competența generală a instanțelor judecătorești, precum și cele referitoare la competența materială și cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind de ordine publică. Per a contrario, competența teritorială alternativă are caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată. În raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, în caz contrar, prima instanță sesizată rămânând competentă să judece litigiul.

În același sens s-a statuat și prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, reținându-se că, efectul neinvocării excepției necompetenței teritoriale în condițiile art. 131 C. proc. civ. este acela al definitivării competenței instanței pe rolul căreia se află cererea de chemare în judecată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., operând, totodată, o prorogare legală de competență sui-generis în favoarea instanței inițial necompetente. În cauză, Înalta Curte constată că pârâții nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat la primul termen de judecată, astfel că aceștia nu au invocat, în condițiile art. 130 alin. (3) excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Prin urmare, cum reclamantul a promovat o acțiune personală imobiliară și nu una reală imobiliară, Judecătoria Drobeta Turnu Severin, întâi sesizată, nu se putea dezînvesti din oficiu, excepția necompetenței teritoriale nefiind de ordine publică. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2026.