ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1865/2025

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la 2 septembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorului C., de la data introducerii acțiunii civile și până la data când acesta va deveni major. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 499, art. 513, art. 516, art. 519, art. 524, art. 525, art. 527, art. 528, art. 529, art. 5 și ale art. 533 C. civ. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Caracal, susținând că Judecătoria Timișoara este competentă să soluționeze cauza, având în vedere că ambele părți locuiesc în municipiul Timișoara. Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției, învederând că locuiește, efectiv, în comuna Traian, jud. Olt, precum și că în municipiul Timișoara deține o locuință temporar și fără forme legale.

Hotărârea Judecătoriei Caracal Prin sentința civilă nr. 1710 din 13 noiembrie 2024, Judecătoria Caracal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Caracal a reținut că domiciliul reclamantei și al minorului se află în Drobeta-Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinți. Constatând că norma legală imperativă prevăzută la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări, dând eficiență dispozițiilor art. 129 pct. 3 C. proc. civ., a admis excepția invocată în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (2) din cod, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Hotărârea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin Prin sentința civilă nr. 277 din 28 ianuarie 2025, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a constatat că noțiunea de "domiciliu" la care fac referire prevederile art. 87 și art. 91 C. civ., precum și dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005, vizează, în sens procedural, locuința unde se află, în fapt, persoana, iar nu cea menționată în evidențele oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date la data sesizării instanței, aceasta prezentând relevanță în ceea ce privește asigurarea și respectarea drepturilor de acces la justiție și la apărare, precum și facilitarea administrării probatoriului. Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a reținut că minorul și reclamanta locuiesc, efectiv, în Timișoara, și că această împrejurare a rezultat din declarația reclamantei dată în fața instanței la termenul de judecată din 28 ianuarie 2025, precum și din ancheta socială efectuată de Autoritatea Tutelară a Municipiului Drobeta-Turnu Severin. Totodată, a remarcat că pârâtul locuiește, în fapt, în același oraș. Instanța notat că, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., competența teritorială este exclusivă, fără excepție, ori de câte ori părțile nu își pot exercita dreptul de opțiune, iar cazurile în care părțile pot alege, conform art. 126 din același act normativ, nu includ litigiile privitoare la persoane, decât dacă acestea privesc drepturi asupra cărora se poate dispune. În acest context, a făcut referire la dispozițiile art. 515 C. civ., care interzice renunțarea pentru viitor la dreptul la întreținere. Reținând că domiciliul reclamantei (în sens larg, de locuință în fapt), se afla, la data introducerii cererii de chemare în judecată, în municipiul Timișoara, a apreciat că Judecătoria Timișoara este competentă să soluționeze cauza.

Hotărârea Judecătoriei Timișoara Prin sentința civilă nr. 1714 din 8 iulie 2025, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal. Constatând ivirea conflictului negativ de competență între Judecătoria Caracal și Judecătoria Timișoara, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a dispune astfel, a reținut incidența regulilor de competență prevăzute de art. 107 alin. (1) și de cele ale art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., notând că, prin exercitarea dreptului de opțiune prevăzut de art. 116 din același act normativ, reclamanta a înțeles să sesizeze Judecătoria Caracal, în a cărei circumscripție se afla domiciliul său, la data introducerii cererii de chemare în judecată. Instanța a constatat că, ulterior sesizării instanței (la 4 septembrie 2024), reclamanta și-a schimbat domiciliul în Drobeta-Turnu Severin, începând cu data de 13 septembrie 2024. Totodată, a remarcat că reclamanta a semnat personal dovada de comunicare a citației în localitatea Traian, jud. Olt, astfel că a apreciat că nu se putea reține că aceasta ar fi locuit, în fapt, în circumscripția altei instanțe, cu atât mai mult cu cât, prin răspunsul la întâmpinare, a învederat că locuiește efectiv în comuna Traian, jud. Olt, iar în municipiul Timișoara a locuit temporar și fără forme legale. Judecătoria Timișoara a avut în vedere aspectele semnalate de funcționarii din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara - Serviciul de Autoritate Tutelară, respectiv că la adresa unde urma a fi efectuată ancheta psihosocială, reclamanta și fiul său nu au fost găsiți, precum și faptul că pe tabelul de cheltuieli aferente întreținerii imobilului figura numele altei familii. În aceste condiții, a apreciat că Judecătoria Caracal a devenit instanța exclusiv competentă, față de alegerea de competență a reclamantei, exercitată în condițiile prevăzute de art. 116 C. proc. civ., precum și prin raportare la domiciliul avut la data sesizării acestei instanțe, unde a primit și a semnat dovada de comunicare a citației.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, pentru următoarele considerente: Litigiul asupra căruia poartă conflictul negativ de competență este reprezentat de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., prin care s-a solicitat stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorului C.. Raportat la obiectul cauzei, norma de competență teritorială este de ordine privată, fiind, astfel, incidente dispozițiile de drept comun, respectiv cele ale art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 2 și ale art. 116 C. proc. civ. Potrivit prevederilor art. 107 alin. (1) din acest act normativ, "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel." Art. 113 alin. (1) C. proc. civ. prevede o competență alternativă în cazul cererilor referitoare la obligația de întreținere, inclusiv a celor privind alocațiile de stat pentru copii, la pct. 2 stipulând că, "În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112", mai este competentă și "instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant (...)". Conform art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente." Așadar, în materia cererilor referitoare la obligația de întreținere, legiuitorul a instituit o competență teritorială alternativă, de ordine privată, prin dispozițiile legale antemenționate acordând reclamantului posibilitatea de a introduce cererea de chemare în judecată la una dintre instanțele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial. În cauză, reclamanta A. a înțeles să învestească Judecătoria Caracal cu soluționarea acțiunii civile având ca obiect stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorului C., la data sesizării acestei instanței (2 septembrie 2024), potrivit actelor și lucrărilor dosarului, părțile litigante locuind în circumscripția teritorială a acestei instanțe (reclamanta în com. Traian, str. x, jud. Olt, iar pârâtul în com. Vlădila, str. x, jud. Olt). Deși, ulterior sesizării Judecătoriei Caracal reclamanta și-a schimbat domiciliul, locuind împreună cu minorul, temporar și fără forme legale, în municipiul Timișoara, iar apoi stabilindu-și domiciliul în orașul Drobeta-Turnu Severin, aceste aspecte nu sunt de natură să înfrângă alegerea sa de competență, prin exercitarea dreptului de opțiune, în condițiile prevăzute de art. 116 C. proc. civ., fixând, în mod definitiv, competența teritorială în favoarea acestei instanțe. Așadar, Judecătoria Caracal nu putea să invoce excepția de necompetență teritorială din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., întrucât competența sa în soluționarea cauzei a rămas dobândită, ca urmare a manifestării de voință a reclamantei, justificate legal de dispozițiile art. 116 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.