Decizia nr. 2342/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 841/2023 a Judecătoriei Fălticeni

Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni, la data de 21 decembrie 2021, sub numărul 3593/227/2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de 1 milion de euro reprezentând daune morale și materiale. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, iar în cazul respingerii excepției a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 841 din 25 aprilie 2023, Judecătoria Fălticeni a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a dosarului în favoarea Tribunalului Suceava.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Tribunalul Suceava, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1080 din data de 27 octombrie 2023, a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului și a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată. A dispus avansarea sumei de 1.020 RON reprezentând onorariu avocat oficiu (conform delegației nr. 2732/2023 pentru avocat B.) din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava, sumă ce rămâne în sarcina statului. A dispus avansarea sumei de 300 RON reprezentând parte onorariu avocat oficiu (conform deciziei nr. 199/2022 pentru avocat C.) din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava, sumă ce rămâne în sarcina statului.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 673 din 20 iunie 2024, Curtea de Apel Suceava - secția I civilă a admis excepția netimbrării apelului declarat de reclamant. A anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1080 din 27 octombrie 2023 pronunțate de Tribunalul Suceava - secția I civilă, în dosarul nr. x/2021. A admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, împotriva aceleiași sentințe. A schimbat, în parte, sentința civilă nr. 1080 din 27 octombrie 2023 a Tribunalului Suceava, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. A respins cererea ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 673 din 20 iunie 2024 a Curții de Apel Suceava - secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Apărări formulate Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava nu a formulat întâmpinare.

Procedura în fața instanței de recurs Prin rezoluție, s-a fixat termen la data de 16 ianuarie 2025 pentru soluționarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 673 din 20 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă. Prin încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2025, cauza a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părților. Prin referatul din data de 13 august 2025, s-a constatat că, în termenul de 6 luni, nu s-a îndeplinit niciun act de procedură. S-a fixat termen la data de 11 decembrie 2025, în ședință publică, pentru discutarea perimării. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând excepția perimării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni." Alin. (2) al aceluiași text de lege, dispune că "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată." În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, cauzată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății. Perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni. În speță, partea deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță la termenul din 16 ianuarie 2025, stabilit pentru judecarea recursului. Constatându-se că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea pricinii. Prin urmare, termenul de perimare, a început să curgă la data de 16 ianuarie 2025, când s-a dispus suspendarea cauzei, și s-a împlinit la data de 16 iulie 2025. Din actele dosarului rezultă a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării: pricina a rămas în nelucrare în perioada de timp prevăzută de lege, iar de la momentul suspendării (16 ianuarie 2025) au trecut mai mult de 6 luni. De asemenea, nu a fost făcută dovada vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare. Prin urmare, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., judecata recursului declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 673 din 20 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, fiind perimată de drept.