ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2624/2023

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Deliberând asupra recursurilor, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la 3 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 €, reprezentând daune morale și daune materiale pentru traumele psihice provocate prin neinformarea, prealabil votării și învestirii lui B. în funcția de președinte al României, că acesta ar fi fost colaborator al securității.

Prin sentința nr. 21 din 16 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, către Tribunalul Suceava, secția I civilă.

La 21 martie 2022, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a trimis cauza spre competentă soluționare secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Suceava.

Prin încheierea nr. 219 din 4 aprilie 2022, pronunțată în dosar nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Suceava.

Prin sentința nr. 12 din 18 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Suceava a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Suceava, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2021**.

Prin sentința civilă nr. 1404 din 18 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Suceava, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului, ca neîntemeiată; a respins acțiunea în constatare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, ca neîntemeiată. A dispus avansarea sumei de 942 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu al reclamantului (delegație nr. 2208/2022 - avocat C.), către Baroul Suceava, din fondurile Ministerului Justiției, sumă ce a rămas în sarcina statului.

Prin decizia nr. 177 din 22 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins apelurile declarate de reclamantul A. și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, prin reprezentant Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1404 din 18 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, ca neîntemeiate.

A dispus avansarea sumei de 942 de RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu al apelantului-reclamant din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava, aceste cheltuieli rămânând în sarcina statului.

4.1 Motivele de recurs formulate de reclamantul A.

Prin cererea de recurs formulată la 23 februarie 2023, înainte de comunicarea deciziei recurate, reclamantul a susținut că Statul Român este direct răspunzător pentru propulsarea lui B. ("informatorul securității") în funcția de președinte al României.

Recurentul-reclamant și-a exprimat nemulțumirea pentru că nu a fost informat de Statul Român, prin pârghiile sale, că fostul președinte al României a fost informator al securității.

De asemenea, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 292 C. proc. pen.

Recurentul-reclamant nu a indicat motivul de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în care se încadrează criticile formulate.

La 20 mai 2023 (e-mail, fila x), după expirarea termenului de 30 de zile în care avea obligația să motiveze recursul, conform art. 485 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., raportat la data comunicării deciziei recurate - 13 martie 2023, recurentul-reclamant a depus motive suplimentare.

Nu au fost identificate motive de ordine publică.

4.2 Motivele de recurs formulate de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, formulând următoarele critici:

Instanța de apel a reținut, în mod greșit, că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, are calitate procesuală pasivă în cauză, în calitatea sa de garant al respectării drepturilor, libertăților si intereselor legitime ale persoanelor și a legilor țarii, inclusiv cea privind organizarea alegerilor, precum și dreptul de a avea acces la orice informație de interes public, căruia îi incumbă și riscurile aferente.

Prin acțiunea formulată, reclamantul a invocat o vătămare provocată prin învestirea în funcția de președinte a domnului B., urmărind antrenarea răspunderii Statului Român, întemeiată pe încălcarea unor dispoziții constituționale, dar și pentru eșecul de a organiza alegerile prezidențiale și confirmarea sufragiului.

Calitatea procesuală, reglementată de art. 36 C. proc. civ., presupune identitate între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului, precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății. Sarcina indicării calității procesuale revine reclamantului, care prin cererea de chemare în judecată trebuie să expună împrejurările din care rezultă că el este îndreptățit să-l cheme în judecată pe pârât.

Statul Român a asigurat cadrul legislativ privind procedura de alegere a președintelui României prin adoptarea Legii nr. 370/2004, care conferă atribuții privind organizarea alegerilor, verificarea candidaturilor și validarea alegerilor unor instituții înființate în acest scop.

Potrivit dispozițiilor art. 29 din acest act normativ: "Biroul Electoral Central verifică îndeplinirea condițiilor de fond și de formă prevăzute de prezenta lege pentru candidaturi, înregistrează candidaturile care îndeplinesc aceste condiții și respinge înregistrarea candidaturilor care nu îndeplinesc condițiile legale."

Curtea Constituțională are atribuții de verificare a respectării procedurii pentru alegerea președintelui României și de validare a acestuia, față de dispozițiile art. 82 din Constituția României și art. 37 din Legea nr. 47/1992.

Ministerul Finanțelor reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, astfel cum stipulează dispozițiile art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor.

În mod greșit a reținut instanța că temeiurile de drept invocate în calea de atac formulată de pârât sunt străine de cauză, cu argumentul că reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea prin raportare la anumite instituții ale statului, cu privire la care să fi fost invocată vreo culpă în ceea ce privește alegerile prezidențiale.

Cererea de recurs nu este întemeiată în drept.

Nu au fost identificate motive de ordine publică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

II.1. Asupra recursului declarat de reclamantul A., în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

În conformitate cu textele legale enunțate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Motivarea recursului conform exigențelor prevăzute de lege presupune expunerea unei argumentații juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Înalta Curte reține că a fost legal învestită cu examinarea motivelor formulate în cuprinsul cererii de recurs formulate de reclamant la 23 februarie 2023, întrucât, potrivit art. 489 alin. (1) coroborat cu art. 485 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează, sub sancțiunea nulității, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii atacate, care în cauză s-a realizat la 13 martie 2023 . Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." Față de dispoziții legale menționate, se constată că nu pot fi analizate motivele suplimentare depuse de recurentul-reclamant la 20 mai 2023 (e-mail, fila x), după expirarea termenului de 30 de zile în care avea obligația să motiveze recursul.

Analizând cererea de recurs, se constată că recurentul-reclamant și-a expus nemulțumirea față de soluția de respingere a acțiunii civile delictuale, susținând că pârâtul Statul Român este direct răspunzător pentru prejudiciile pe care le-a suferit, fără a prezenta aspecte de nelegalitate susceptibile de încadrare în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât situația de fapt este stabilită în mod suveran de instanțele de fond, fiind sustrasă cenzurii instanței de recurs, care nu realizează un control al temeiniciei hotărârii, ci doar unul de conformitate a hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum prevede expres art. 483 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste susțineri nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute expres de legiuitor.

În ceea ce privește indicarea prevederilor art. 292 C. proc. pen. de către recurentul-reclamant, potrivit cărora "Organul de urmărire penală se sesizează din oficiu dacă află că s-a săvârșit o infracțiune pe orice altă cale decât cele prevăzute la art. 289-291 și încheie un proces-verbal în acest sens.", se constată că acestea nu pot fi aplicate în prezenta cauză, deoarece sesizarea din oficiu cu privire la săvârșirea unei infracțiuni este prerogativa organului de urmărire penală.

Pentru considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv anularea recursului declarat de reclamantul A..

II.2. Analizând criticile formulate de pârâtul Statul Român, Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Criticile deduse analizei pun în discuție legalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel din perspectiva calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor, încadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a criticat concluzia instanței de apel potrivit căreia Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, are calitate procesuală pasivă în cauză, în calitatea sa de garant al respectării drepturilor, libertăților si intereselor legitime ale persoanelor și a legilor țarii.

Examinarea acestor critici presupune, cu titlu prealabil, verificarea limitelor învestirii primei instanțe sub aspectul obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată.

În acest sens, Înalta Curte reține că litigiul pendinte are ca obiect o acțiune în răspundere civilă delictuală, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, la plata daunelor în sumă de 1.000.000 euro pentru prejudiciul moral cauzat prin numirea lui B. în funcția de președinte al României. Reclamantul a susținut că a fost vătămat, deoarece statul nu și-a îndeplinit obligația de a-l informa, în prealabil votării, că B. a fost informator al securității în perioada regimului comunist, caz în care nu l-ar mai fi votat.

Instanța de apel a menținut soluția tribunalului, de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, confirmând că acțiunea reclamantului are ca scop angajarea răspunderii civile delictuale, obiective, independente de orice vinovăție a statului, în calitatea sa de garant al respectării drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor, a legilor țării, inclusiv cea privind organizarea alegerilor, precum și dreptul de a avea acces la orice informație de interes public, căruia îi incumbă și riscurile aferente. În acest context, și cu referire la cauza juridică a acțiunii, a apreciat instanța de apel că a fost corect determinat cadrul procesual pasiv de către reclamant.

Înalta Curte reține că excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, a fost în mod corect respinsă, cu respectarea prevederilor art. 36 C. proc. civ., care stipulează astfel: "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond."

Îndreptând acțiunea împotriva statului, în raport cu motivele prezentate, care dau în concret cauza juridică a acțiunii, reclamantul a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale, obiective, independente de orice vinovăție a statului, în calitatea acestuia de garant al legalității, căruia îi incumbă și riscul de activitate privind serviciul public de organizare a alegerilor, cu respectarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor.

De asemenea, așa cum a arătat recurentul-pârât, Statul Român participă, prin Ministerul Finanțelor, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în acest sens fiind prevederile art. 223 alin. (1) din C. civ. și art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor.

Legitimarea pasivă a Statului Român este pe deplin justificată în prezenta cauză, întrucât răspunderea delictuală pe care reclamantul tinde să o antreneze nu este una subsidiară, care să devină așadar activă după angajarea răspunderii "organelor, autorităților și instituțiilor publice", astfel cum reglementează art. 224 alin. (1) din C. civ.

Nu pot fi validate nici criticile prin care recurentul-pârât a susținut că, față de dispozițiile art. 82 din Constituția României și art. 37 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională are atribuții de verificare a respectării procedurii pentru alegerea președintelui României și de validare a acestuia, iar potrivit art. 29 din Legea nr. 370/2004, Biroul Electoral Central verifică îndeplinirea condițiilor de formă și de fond prevăzute de această lege pentru candidaturi, din moment ce, prin cererea dedusă judecății, reclamantul nici nu a pus în discuție că ar fi fost săvârșite neregularități în cadrul procedurii de alegere și de validare a președintelui României.

Astfel fiind, nu era vorba de existența sau verificarea vreunei subsidiarități a răspunderii statului în raport cu alte persoane juridice cu atribuții în domeniu, pentru a se pune problema lipsei calității sale procesuale în absența acționării în instanță, în principal și prioritar, a altor entități.

În litigiul pendinte, statul se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de obligații, drept urmare, față de raportul juridic litigios, care configurează calitatea procesuală a părților în proces, se observă că nu sunt incidente normele legale indicate de recurentul-pârât, prin care acesta urmărește să determine, fără temei, că ar avea calitatea procesuală pasivă Curtea Constituțională sau Biroul Electoral Central.

Din această perspectivă, contrar susținerilor recurentului-pârât, Înalta Curte confirmă raționamentul curții de apel în sensul că temeiurile de drept invocate prin apel de către pârât sunt străine de cauză, în condițiile în care reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea prin raportare la culpa unor instituții ale statului în alegerile prezidențiale.

Pentru toate considerentele arătate, decizia atacată are caracter legal, întrucât motivele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. nu sunt incidente, astfel că recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 177 din 22 februarie 2023 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva deciziei nr. 177 din 22 februarie 2023 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2023.