Decizia nr. 2210/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă la data de 15 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Galați, prin primar, să dispună obligarea acesteia să îl pună în posesia terenului în suprafață de 861,66 mp, situat în municipiul Galați, str. x, fost 35, colț cu str. x; să readucă terenul de 861,66 mp la stadiul existent anterior datei de 14 februarie 2001, respectiv să ridice de pe teren lucrările edificate fără autorizație de construire, astfel cum s-a stabilit prin decizia nr. 151/AP din 4 februarie 2015 a Curții de Apel Brașov; la plata despăgubirii în sumă de 8.168 RON lunar, echivalentă a sumei de 1.937 euro, pentru perioada 4 februarie 2015 - 4 ianuarie 2017 (în total, 201.000 RON, echivalentul sumei de 44.543 euro), și în continuare, până la ridicarea lucrărilor și punerea în posesie, reprezentând lipsa de folosință a terenului, cu cheltuieli de judecată. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 555, art. 1527, art. 1531 și art. 1537 C. civ.. Conform precizărilor reclamantului de la termenul de judecată din 19 aprilie 2019, temeiul juridic al cererii este reprezentat de dispozițiile de drept comun, iar nu de cele ale Legii nr. 10/2001. Prin încheierea din 13 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Galați, secția I civilă a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantului, decedat pe parcursul procesului, la data de 7 mai 2018, respectiv a numitelor B., C. și D..

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 815 din 5 iulie 2019, Tribunalul Galați, secția I civilă a respins cererea privind punerea în posesie a reclamantelor, ca fiind rămasă fără obiect. A respins în rest, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., continuată de moștenitoarele B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Galați, prin primar.

Apelul Împotriva sentinței nr. 815 din 5 iulie 2019 pronunțate de Tribunalul Galați, secția I civilă au declarat apel reclamantele B., C. și D.. Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați la 23 august 2019, sub același număr de dosar. Prin încheierea din camera de consiliu nr. 2274 din 28 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus strămutarea dosarului nr. x/2016 de la Curtea de Apel Galați la Curtea de Apel Ploiești.

Hotărârea instanței de apel, în primul ciclu procesual Prin decizia nr. 505 din 19 martie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele B., C. și D., în calitate de succesoare în drepturi ale reclamantului A., împotriva sentinței nr. 815 din 5 iulie 2019 pronunțate de Tribunalul Galați, secția I civilă. Dispozitivul acestei decizii a fost completat prin decizia nr. 1161 din 23 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în sensul obligării apelantelor-reclamante să plătească intimatului Municipiul Galați, prin primar, suma de 1.785 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în primul ciclu procesual Prin decizia nr. 85 din 20 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamantele B., C. și D. împotriva deciziei nr. 505 din 19 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă. A dispus casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la 17 martie 2022.

Hotărârea instanței de apel în cel de-al doilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 1779 din 9 iunie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamantele B., C. și D., în calitate de moștenitoare ale reclamantului A., împotriva sentinței nr. 815 din 5 iulie 2019, pronunțate de Tribunalul Galați, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Galați, prin primar. A schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, obligând pârâtul să readucă terenul situat în municipiul Galați, str. x, jud. Galați, la stadiul fizic existent anterior notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 din 14 februarie 2001, conform deciziei civile nr. 151/2015 pronunțate de Curtea de Apel Brașov. A respins, în rest, cererea. A menținut, în rest, dispozițiile sentinței. A admis, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, obligându-l pe intimat la plata către apelantele-reclamante a sumelor de 3.352 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, și 7.500 de RON, constând în onorariu de avocat. Prin încheierea din camera de consiliu din 22 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 1779 din 9 iunie 2022 pronunțate de aceeași instanță, formulată de petentele B., C. și D., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Galați, prin primar. L-a obligat pe pârât să readucă terenul situat în Municipiul Galați, str. x, jud. Galați, la stadiul fizic existent anterior notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, conform deciziei nr. 151/2015 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, în sensul că lucrările ce urmează a fi ridicate sunt trotuar și pastilă (195,63 mp, spații verzi, 283,63 mp, parcare, și spațiu carosabil 382,40 mp), astfel cum acestea au fost determinate prin raportul de expertiză înregistrat la BLE Tribunalul Galați sub nr. x/20.03.2006.

Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cel de-al doilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 1524 din 06 iunie 2024, Inalta Curte de Casatie și Justitie, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamantele B., C. și D. împotriva deciziei nr. 1779 din 09 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă; a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel; a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Galați, prin primar, împotriva aceleiași decizii.

Hotărârea instanței de apel, în cel de-al treilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 222 din 26 februarie 2025, pronunțate în dosarul m: x/2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamantele B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 815 din 05 iulie 2019, pronunțate de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Galați, prin primar; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâtul Municipiul Galați să plătească reclamantelor suma de 205.542,75 euro - echivalent 1.022.801 RON cu titlu de 12 despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a imobilului teren în suprafață de 861,66 mp, pentru perioada 05.03.2015-05.02.2025; a obligat pârâtul Municipiul Galați să plătească reclamantelor, în continuare, începând cu data de 05.02.2025, suma de 1.727,25 euro lunar-echivalent 8.594,96 RON, până la ridicarea lucrărilor efectuate pe teren și lăsarea liberei folosințe a terenului; a admis în parte cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamante și a obligat pârâtul Municipiul Galați să plătească reclamantelor suma de 21.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul proces. II. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 222 din 26 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul Municipiul Galați, prin primar. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la 29 aprilie 2025 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris și procesul-verbal de repartizare aleatorie . Prin rezoluția din 12 mai 2025, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ. 1. Motivele de recurs Recurentul-pârât Municipiul Galați, prin primar a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecința modificării sentinței primei instanțe în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces. În motivarea căii de atac, după prezentarea situației de fapt, sub aspectul incidenței motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1385 și art. 1532-1534 C. civ., în ceea ce privește data de la care ar trebui calculate despăgubirile la plata cărora sunt îndreptățite reclamantele pentru lipsa de folosință a terenului, respectiv 05 martie 2015, din moment ce nu a analizat motivele pentru care nu s-a făcut punerea în posesie și dacă a existat o rea-credință din partea reclamantelor. A susținut, în această privință, că, potrivit adresei nr. x/2015, la 20 mai 2015, l-a invitat pe reclamantul A. în vederea declanșării procedurii de punere în posesie, însă acesta nu a dat curs invitației, ceea ce denotă reaua sa credință, dar și imposibilitatea pârâtului de a preda terenul, respectiv de a încheia protocolul de predare-primire, conform art. 25 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, neputându-se reține vreo culpă a pârâtului. A menționat că predarea terenului în cauză a avut loc abia la 03 iulie 2017, când reclamantele au fost de acord să preia terenul, deși erau în aceeași situație juridică ca și în 26 mai 2015. Astfel, modalitatea în care a fost stabilit prejudiciul dat de lipsa de folosință a terenului este una greșită. 2. Apărările formulate în cauză. Prin notele scrise depuse la 25 iunie 2025, prin poștă electronică, intimatele-reclamante B., C. și D. au solicitat admiterea excepției nulității recursului, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate formal de către recurentul Municipiul Galați, din moment ce, în susținerea aplicării greșite a normelor de drept material, partea nu prezintă critici privind modalitatea de soluționare a cauzei de către instanța de apel raportat la motivul de recurs invocat. Astfel, reluarea aspectelor/argumentelor de la fond, fără a se indica în concret care sunt textele de lege/normele legale aplicabile cauzei ce au fost încălcate de către instanța de apel prin decizia atacată nu poate conduce la o încadrare a lor în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Chiar dacă recurentul a făcut referiri la dispoziții ale C. civ., argumentele expuse în dezvoltarea recursului, referitoare la data de la care trebuiau calculate despăgubirile, la punerea efectivă în posesie a reclamantelor cu privire la suprafața de teren, la caracterul cert și previzibil al prejudiciului vizează aspecte de netemeinicie, iar dezlegarea în drept privind aceste aspecte a intrat în puterea lucrului judecat, conform deciziei nr. 1524/06.06.2024 a Înaltei Curți. De asemenea, au precizat că recurentul-pârât nu a adus critici de nelegalitate cu privire la reperele uzitate de expertul judiciar desemnat pentru a efectua expertiza, cât și cu referire la concluziile acestuia, prin prisma obiectului pricinii, a tezei probatorii admise și a celorlalte probe administrate în cauză. În rejudecare, instanța de apel, în raport cu dispozițiile Înaltei Curți, a pus în discuție modalitatea de evaluare a prejudiciului, dar pârâtul nu a formulat obiecțiuni sau un punct de vedere contrar concluziilor din cuprinsului raportului de expertiză, însușindu-și astfel modalitatea de stabilire a cuantumului prejudiciului, care nu a făcut obiectul criticilor în recurs. Cum recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentului referitoare la modalitatea de analiză a probatoriului, sancțiunea care intervine este anularea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs. Recurentul-pârât nu a depus punct de vedere la notele scrise depuse de intimatele-reclamante. 3. Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, care nu au formulat puncte de vedere, iar prin rezoluția din data de 06 octombrie 2025 a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citarea părților, la 02 decembrie 2025. III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, invocată de intimatele-reclamante, Înalta Curte constată următoarele: În ceea ce privește calea de atac formulată în cauză, se reține că recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. De asemenea, în conformitate cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care există motive de casare de ordine publică. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În raport de aceste considerente, analizând cererea formulată, Înalta Curte constată că recurentul nu expune o argumentare juridică aptă de cenzură în recurs întrucât criticile sale nu se raportează la considerentele hotărârii ce face obiectul recursului. În speță, verificând cererea de recurs, deși criticile formulate au fost subsumate de către recurent pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., totuși se constată că acestea au fost invocate doar formal, din moment ce nu au fost învederate argumente prin care să se demonstreze că decizia recurată a fost pronunțată în urma interpretării și/sau aplicării greșite a normelor de drept material. Dimpotrivă, argumentele invocate în memoriul de recurs privesc exclusiv temeinicia deciziei civile recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, din moment ce recurentul susține că instanța de apel a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză atunci când a stabilit că data de la care ar trebui calculate despăgubirile este 05.03.2015. Recurentul a susținut că la stabilirea reperelor temporare, instanța de apel nu a avut în vedere adresa nr. x/2015 comunicată reclamatului A. la data de 20.05.2015 în vederea declanșării procedurii de punere în posesie și nici faptul că reclamantul nu a dat curs acestei invitații, fapt ce demonstrează reaua-credință a acestuia din urma dar și lipsa culpei recurentului în ceea ce privește obligația de a preda terenul în cauză. A mai susținut recurentul că predarea terenului a avut loc abia la data de 03.07.2017 când reclamantele au fost de acord cu predarea terenului deși se aflau în aceeași situație juridică ca în data de 26.05.2015, apreciind că instanța de apel ar fi trebuit să analizeze motivele pentru care nu s-a realizat predarea și dacă a existat o rea credință a reclamatelor. Raportat la aceste susțineri, Înalta Curte reține că aceste chestiuni au fost tranșate prin decizia de casare nr. 1524/06.06.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanța de recurs a reținut incidența prevederilor art. 25 alin. (5) și ale art. 40 din Legea nr. 10/2001 ce sancționează pe deținătorul imobilului care nu întocmește protocolul de predare-primire în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a dispoziției de restituire, obligându-l ca atare la plata contravalorii lipsei de folosință pe fiecare zi de întârziere, independent de alte circumstanțe sau împrejurări de fapt. Astfel, instanța de casare a reținut că "se constată că se impune, pentru identitate de rațiune, a fi recunoscută incidența acestor norme cu caracter derogatoriu și în situația dedusă judecății, legea specială sub imperiul căreia a fost pronunțată, de altfel, hotărârea judecătorească de restituire a bunului, stabilind obligația de plată a unor despăgubiri după trecerea termenului de 30 de zile sus-menționat, corelativ neîndeplinirii înăuntrul acestuia a obligației de executare a dispoziției de restituire în acest termen" Totodată, s-a reținut că "în mod eronat instanța de apel a apreciat ca fiind relevantă în speță pentru nașterea dreptului la dezdăunare, după expirarea termenului legal menționat, a împrejurării că autorul reclamantelor a acceptat să preia terenul abia la data de 03.07.2017, întrucât o atare împrejurare nu este de natură să înlăture caracterul ilicit al faptei pârâtei, prezumat ca atare, prin lege, pentru simpla neîndeplinire a obligației de predare a bunului, obligație ce îi incumba acesteia." Prin aceeași hotărâre s-a dispus ca în rejudecare să fie stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantelor ca echivalent al lipsei de folosință a imobilului, pe baza elementelor litigioase ce au fost dezlegate prin decizie, inclusiv prin luarea în considerare a reperelor temporale menționate în cuprinsul său. Pe cale de consecință, prin modul de formulare a recursului, recurentul tinde atât la reinterpretarea probatoriului, invocând doar critici prin care urmărește, în realitate, ca instanța de recurs să reanalizeze mijloacele de probă administrate și să reevalueze situația de fapt, ce a fost stabilită în mod definitiv de către instanțele fondului și mai mult, tinde la schimbarea chiar și a situației de drept stabilite și a dezlegărilor date printr-o hotărâre de casare anterioară, ale cărei statuări obligatorii nu mai pot fi contrazise, în conformitate cu dispozițiile art. 501 alin. (1) din C. proc. civ. Ca atare, cum criticile formulate de recurent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauza de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului. Dată fiind prioritatea soluționării excepției nulității recursului, precum și efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.