Decizia nr. 1960/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 832/2021 a Tribunalului Iași

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, la 1 septembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Parohia "Adormirea Maicii Domnului" Vlădiceni a solicitat obligarea pârâtului Primarul Comunei Tomești la plata sumei de 207.000 RON, reprezentând daune compensatorii, rezultate în urma transformării daunelor cominatorii de 100 RON/zi de întârziere, la care pârâtul a fost obligat prin sentința civilă nr. 3050 din 21 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2012.

Sentința pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 832 din 15 aprilie 2021, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Decizia pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 516 din 4 noiembrie 2021, astfel cum a fost îndreptată din oficiu prin încheierea din 2 decembrie 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis apelul și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Al doilea ciclu procesual:

Sentința pronunțată de prima instanță în al doilea ciclul procesual Prin sentința civilă nr. 2361 din 6 octombrie 2022, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins excepția tardivității și excepția prescripției dreptului material de a cere executarea silită, a admis cererea de chemare în judecată și a dispus transformarea daunelor cominatorii de 100 RON/zi de întârziere în daune compensatorii în valoare de 207.000 RON.

Decizia pronunțată de instanța de apel în al doilea ciclu procesual Împotriva acestei sentințe, la 10 noiembrie 2022, pârâtul a formulat apel principal, solicitând schimbarea sentinței, în sensul admiterii excepției tardivității acțiunii, respectiv a excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, iar, în subsidiar, în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată. La 14 decembrie 2022, reclamanta a formulat apel incident la considerentele sentinței, prin care a solicitat înlocuirea considerentelor greșite ale sentinței, prin care se reține caracterul moral al prejudiciului, cu considerente corecte, prin care să se rețină caracterul material al prejudiciului. Prin decizia civilă nr. 157 din 23 martie 2023, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins apelul incident, a admis apelul principal și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a calificat excepția tardivității acțiunii, invocată de către pârât, ca fiind excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis această excepție și a respins cererea de chemare în judecată ca prescrisă, obligând reclamanta la plata către pârât a sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, sub forma onorariului de avocat redus.

Decizia pronunțată de instanța de recurs în al doilea ciclu procesual Prin decizia nr. 1017 din 11 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta Parohia "Adormirea Maicii Domnului" Vlădiceni împotriva deciziei civile nr. 157/2023 din 23 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă. A casat în tot decizia civilă atacată și a trimis, spre rejudecare, apelul principal și apelul incident la aceeași curte de apel. Al treilea ciclu procesual:

Decizia pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 472/2024 din 19 noiembrie 2024, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis apelul principal formulat de apelantul Primarul Comunei Tomești și apelul incident formulat de apelanta Parohia "Adormirea Maicii Domnului" Vlădiceni împotriva sentinței civile nr. 2361/06.10.2022 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, sentință pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Parohia "Adormirea Maicii Domnului" Vlădiceni, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Tomești. A obligat pârâtul Primarul Comunei Tomești la plata către reclamanta Parohia "Adormirea Maicii Domnului" Vlădiceni a sumei de 123.880 RON reprezentând daune compensatorii rezultate din transformarea daunelor cominatorii de 100 RON/zi de întârziere. A luat act că reclamanta Parohia "Adormirea Maicii Domnului" Vlădiceni va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată de la prima instanță și a obligat apelanta Parohia "Adormirea Maicii Domnului" Vlădiceni la plata către apelantul Primarul Comunei Tomești a sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în apel.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul Primarul Comunei Tomești, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate neîndeplinirea condițiilor privind răspunderea civilă delictuală a Primarului Comunei Tomești, anularea daunelor compensatorii în sumă de 123.880 RON, sumă stabilită nejustificat de către instanța de apel, prin transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii. În subsidiar, a solicitat diminuarea considerabilă a cuantumului acestora pentru perioada cuprinsă între data de 30.10.2018 (data pronunțării deciziei civile nr. 2891/30.10.2018 în dosarul nr. x/2016) și data de 02.11.2020 (data punerii în posesie). În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susținut că decizia recurată cuprinde motive contradictorii, pentru că, la fila x par. 5 din decizia recurată, instanța de apel a apreciat că nu putea Comisia locală de fond funciar Tomești să își revoce propria hotărâre, ci putea fi anulată doar de instanța de judecată prin procedura prevăzută de art. 55 din Legea nr. 18/1991, or tocmai acest lucru a urmărit Primarul Comunei Tomești prin promovarea cererii în anulare a procesului-verbal de punere în posesie nr. x/2009 ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, cerere respinsă definitiv prin decizia nr. 2891/2018 a Tribunalului Iași, dată până la care nu putea fi definitivată, în mod legal, documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate. Astfel, în opinia recurentului, data de 30.10.2018 (data rămânerii definitive a deciziei nr. 2891/2018) este data de la care pot curge eventuale daune compensatorii și data de la care Primarul Comunei Tomești poate fi obligat să execute obligația prevăzută de titlul executoriu, nicidecum data de 27.05.2014 când s-a comunicat de către Comisia locală de fond funciar, prin procesul-verbal nr. x/27.05.2014, faptul că obligația menționată nu se poate executa, invocându-se adresa Prefecturii Iași nr. 20672/12.12.2013. În continuare, recurentul a făcut referire la mai multe adrese emise către Prefectura Iași și la adrese înregistrate la Primărie. Conchizând acest motiv de casare, recurentul a susținut că, în eventualitatea reținerii unui prejudiciu provocat prin acțiunea sau inacțiunea sa, perioada pentru care se pot cere daune compensatorii este din 30.10.2018 și până în 02.11.2020 (data finalizării punerii în posesie), rezultând o sumă de 39.642 RON pentru 24 luni de întârziere, în loc de 123.880 RON, echivalentul a 75 luni, timp în care în mod legal Consiliul local Tomești a încasat chiria în urma contractului de locațiune. În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept ce reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1352, art. 1357 și art. 1364 C. civ., pentru că instanța de apel nu a analizat faptul că pârâtului Primarul Comunei Tomești nu i se poate imputa nicio culpă, aspect probat cu înscrisurile depuse la dosar. Recurentul a făcut referire la adresa nr. x/12.12.2013 a Prefectului Județului Iași, adresa nr. x/13.01.2014 a Comisiei locale de fond funciar Tomești, adresa nr. x/02.06.2014 a Parohiei Maicii Domnului, raportat la care a susținut că terenul ce trebuia retrocedat nu reprezenta în totalitate vechi amplasament al titularului dreptului de proprietate, iar Comisia locală de fond funciar Tomești a procedat la formularea de propuneri pentru alte terenuri în loc de terenul ce face obiectul cauzei. În urma refuzului explicit al reprezentanților parohiei de a semna un nou proces-verbal de punere în posesie și de a accepta alte suprafețe de teren și a somării de punere în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3050/21.02.2013 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2012, Primarul Comunei Tomești a acționat conform motivării instanței de apel din decizia recurată, în sensul promovării acțiunii în anulare a procesului-verbal de punere în posesie, în dosarul civil nr. x/245/2016, cerere respinsă definitiv prin decizia civilă nr. 2891/30.10.2018 a Tribunalului Iași. Analizând succesiunea cronologică a evenimentelor, pârâtul a susținut că până la data de 30.10.2018 nu și-a putut îndeplini în mod legal obligația din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3050/21.02.2013 a Judecătoriei Iași, din două motive ce nu îi sunt imputabile, respectiv adresa Prefectului Județului Iași, menționată anterior, și litigiul aflat pe rolul instanțelor pentru promovarea acțiunii în anularea procesului-verbal de punere în posesie, introdus ulterior primirii adresei Prefectului Iași, eventualul prejudiciu creat parohiei nefiind urmare a culpei Primarului Comunei Tomești, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, buna-credință a pârâtului rezultând și din inițierea unor repetate proiecte de hotărâri de consiliu local prin care s-a acordat sprijin financiar tuturor parohiilor din comună, inclusiv reclamantei. Concluzionând, recurentul a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar daunele cominatorii au fost în mod greșit transformate de către instanța de apel în daune compensatorii, pentru executarea cu întârziere a obligației.

Apărările formulate în cauză În data de 3 aprilie 2025, intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, învederând că recurentul tinde la reaprecierea probatorului administrat, așa încât verificarea legalității să se facă prin raportare la o altă stare de fapt, decât cea stabilită în apel, ceea ce excedează stării de analiză a recursului. În data de 29 aprilie 2025, recurentul a depus răspuns la întâmpinare, iar în data de 29 octombrie 2025, a depus un motiv suplimentar de recurs, prin care a invocat nelegala compunere a instanței care a soluționat cauza în apel după casarea cu trimitere spre rejudecare, arătând că nulitatea absolută poate fi invocată în orice stare a pricinii, conform dispozițiilor art. 171 alin. (1) C. proc. civ. În 12 noiembrie 2025, în timpul ședinței de judecată, recurentul a depus concluzii scrise, prin care a reluat susținerile din cadrul cererilor de recurs și de completare a motivelor de recurs (depusă la dosar în 29 octombrie 2025). II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse: Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. Din economia acestor norme de drept rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar și ca susținerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. Analizând criticile formulate, se observă că acestea nu reliefează aspecte de nelegalitate a deciziei atacate, pe de o parte, nefiind deduse judecății, în concret, elemente care să evidențieze o eventuală neconformitate a hotărârii cu regulile de drept incidente, iar, pe de altă parte, fiind prezentate aspecte cu privire la situația de fapt a litigiului și la probatoriul administrat în cauză. - Astfel, deși formal încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (ipoteză de casare ce vizează și situația existenței unor considerente contradictorii în raport cu soluția pronunțată ori care, prin argumentele expuse, s-ar exclude reciproc în raport cu pretențiile deduse judecății și care fac imposibil controlul judiciar al instanței de recurs), criticile recurentului vizează, în esență, nemulțumirea sa cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel, în rejudecare, contradicția invocată de parte constând în faptul că la fila x par. 5 din decizia recurată, instanța de apel a reținut că, în speță, Comisia locală de fond funciar Tomești nu putea să își revoce propria hotărâre, ci aceasta putea fi anulată doar în procedura prevăzută de art. 55 din Legea nr. 18/1991, procedură pe care a urmat-o, iar cererea a fost respinsă prin decizia nr. 2891/30.10.2018 a Tribunalului Iași. Or, situația evidențiată de parte nu se încadrează în ipoteza afirmată a motivului de casare invocat (din moment ce nu vizează existența unor considerente opuse care să evidențieze eventuale raționamente sau concluzii incompatibile între ele și care să genereze, astfel, confuzie și ambiguitate în ceea ce privește soluția pronunțată), ci vizează dezacordul acesteia în raport cu soluția pronunțată și cuantumul daunelor compensatorii acordate reclamantului de către instanța de apel în rejudecare, urmare a admiterii căii de atac. Cuantumul daunelor compensatorii, stabilit de instanța de apel, conform circumstanțelor particulare ale cauzei, reprezintă o chestiune de temeinicie, nu de nelegalitate a hotărârii atacate, necenzurabilă în recurs. Astfel, critica prin care recurentul-pârât urmărește redimensionarea cuantumului daunelor compensatorii (de la suma de 123.880 RON la suma de 39.642 RON, întrucât în opinia sa daunele ar fi trebuit acordate doar pentru perioada 30.10.2018 - 02.11.2020, respectiv pentru 24 luni de întârziere, și nu pentru 75 luni cum a reținut instanța de apel) reprezintă chestiuni ce nu pot face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, în care se cercetează doar conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, analiza aspectelor de netemeinicie fiind atributul exclusiv al instanțelor devolutive. - În aceeași manieră inadecvată procedural este formulată și critica subsumată de recurent motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind constatarea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale și transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii, pentru executarea cu întârziere a obligației stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3050/21.02.2013 a Judecătoriei Iași. Această chestiune privind transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii nu mai poate fi repusă în discuție de către recurent în condițiile în care a fost tranșată prin decizia de casare nr. 1017 din 11 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în cuprinsul căreia instanța de recurs a reținut în mod expres că față de caracterul provizoriu al daunelor cominatorii, atunci când debitorul refuză executarea, cuantumul lor trebuie convertit la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare. Pentru că daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorului la îndeplinirea obligației convenite, iar suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă, instanța de casare a reținut că revine instanței îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme daunele cominatorii în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma care reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării obligației, în acest sens, făcând referire la considerentele cuprinse în Decizia nr. XX din 12 decembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Așadar, soluția instanței de apel vizând transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii a respectat considerentele deciziei de casare, care sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul, raportat la art. 501 C. proc. civ. - Printr-o ultimă critică subsumată de recurent aceluiași motiv de casare, partea a pretins neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, fără a dezvolta argumente critice care să poată fi încadrate în motivele de recurs expres și exhaustiv prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Astfel, a invocat formal dispozițiile art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1352, art. 1357 și art. 1367 C. civ., pentru că, în realitate, a expus exclusiv aspecte de fapt cu referire la probatoriul administrat, constând în adresa nr. x/12.12.2013 a Prefectului Județului Iași, adresa nr. x/13.01.2014 a Comisiei locale de fond funciar Tomești, adresa nr. x/02.06.2014 a Parohiei Maicii Domnului, pentru a justifica inexistența unei fapte ilicite în sarcina sa, pe motiv că terenul ce trebuia retrocedat nu reprezenta în totalitate vechi amplasament al titularului dreptului de proprietate, iar Comisia locală de fond funciar Tomești a procedat la formularea de propuneri pentru alte terenuri în locul terenului ce face obiectul cauzei. Or, reevaluarea situației de fapt a cauzei și oferirea unei noi interpretări materialului probator administrat în fața curții de apel presupun un control în temeinicie al judecăților înfăptuite în această pricină până în prezent, nepermis instanței de recurs, a cărei cenzură este una exclusiv în legalitate a hotărârii instanței de apel, recursul urmărind să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, conform dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Cu alte cuvinte, criticile astfel formulate vizează aprecierea instanței devolutive asupra unor chestiuni de fapt, aceasta neconstituind un aspect de nelegalitate, ci, cel mult, de netemeinicie a deciziei recurate, iar recurentul urmărește să se dea o altă interpretare situației de fapt și o reapreciere a probatoriului, fiind nemulțumit de aprecierea dată de instanța de apel înscrisurilor administrate, în urma cărora a constatat ca fiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale. În aceste condiții, Înalta Curte constată că, deși, în mod aparent, recurentul susține o contradicție în considerentele deciziei recurate și o aplicare greșită a dispozițiilor de drept material, în justificarea criticilor privind neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, în realitate reținerea criticilor arătate ar implica o reevaluare a situației de fapt stabilite de instanța de prim control judiciar și o reanalizare a probelor administrate, operațiune improprie căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum rezultă din prevederile art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., de vreme ce judecata acestuia presupune realizarea controlului judiciar de către instanța superioară celei care a pronunțat decizia în apel, instanță care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, aceasta putând fi exercitată doar pentru motivele arătate de lege, iar stabilirea situației de fapt este atributul instanței de fond sau de apel din perspectiva caracterului devolutiv al apelului. Prin urmare, deși formal încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., se reține, pe de o parte, că memoriul de recurs nu cuprinde motive care să poată fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că nu există motive care să poată fi examinate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) din același cod. Pentru aceste considerente, având în vedere că aspectele deduse judecății nu sunt subsumabile motivelor de casare expres prevăzute de lege și nici nu se pot reține motive de ordine publică, ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de pârâtul Primarul Comunei Tomești împotriva deciziei nr. 472 din 19 noiembrie 2024 a Curții de Apel Iași, secția civilă.