Decizia nr. 1959/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 2361/2023 a Judecătoriei Oradea

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, secția civilă, în data de 11 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a locuinței de serviciu din stația CF Valea lui Mihai, pavilion locuințe ap. 2, str. x, jud. Bihor și a terenului aferent de 238 mp reprezentând curte și grădină, la prețul stabilit conform Decretului-lege nr. 61/1990. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992.

Sentința pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 2361/2023 din 9 mai 2023, pronunțată de Judecătoria Oradea – secția civilă, a fost admisă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj și a fost obligată pârâta să încheie cu reclamantul contractul de vânzare-cumpărare pentru locuința CFR de serviciu din Valea lui Mihai, str. x, pavilion locuințe, jud. Bihor, nr. inventar x, cu suprafața utilă de 48,26 mp și teren în suprafață de 238 mp, reprezentând curte și grădină, în condițiile și la prețul pieței stabilit în conformitate cu prevederile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992, modificată prin Legea nr. 244/2011, astfel cum se aflau în vigoare la data formulării de către reclamant a cererii de cumpărare înregistrate la pârâtă cu nr. x/07.03.2022.

Decizia pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 108/A/2024 din 14 februarie 2024, Tribunalul Bihor – secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A., prin Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, în contradictoriu cu intimatul A., împotriva sentinței civile nr. 2361/09.05.2023 pronunțate de Judecătoria Oradea. A fost obligată apelanta să îi achite intimatului suma de 2000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel constând în onorariu avocațial.

Decizia pronunțată de instanța de revizuire Prin decizia civilă nr. 690/A/2024 din 1 octombrie 2024, Tribunalul Bihor – secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel Oradea. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea – secția I civilă, în data de 5 noiembrie 2024, sub nr. x/2024. Prin decizia civilă nr. 115/A/2025 din 11 februarie 2025, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A., prin Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, împotriva deciziei civile nr. 108/A/14.02.2024 a Tribunalului Bihor.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării cererii de revizuire. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a susținut că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de apel reținând eronat că nu se aduce atingere autorității de lucru judecat a deciziei nr. 233/A/2021 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosarul nr. x/2019 și a deciziei nr. 206/A/2021 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosarul nr. x/2019, rămase definitive, hotărâri în care recurenta susține că a fost obligată la încheierea contractului de vânzare cumpărare numai cu privire la locuință, nu și cu privire la terenul aferent locuinței. A mai arătat recurenta că prin decizia recurată se aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură cele două hotărâri anterioare, atât sub aspectul efectului negativ, cât și sub aspectul efectului pozitiv, fiind, totodată, încălcat Decretul-lege nr. 61/1990 și Legea nr. 85/1992.

Apărările formulate în cauză În data de 13 mai 2025, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. În data de 5 iunie 2025, recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatului și acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse: Prin criticile formulate, întemeiate formal pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat o pretinsă încălcare sau aplicare greșită a dispozițiilor de procedură cuprinse în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce reglementează cazul de revizuire pentru existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În concret, recurenta este nemulțumită de soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, partea insistând că decizia atacată cu revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 233/A/2021 a Tribunalului Bihor pronunțată în dosarul nr. x/2019 și a deciziei nr. 206/A/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de aceeași instanță. Verificând ansamblul susținerilor părții, deși aparent subsumabile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., se constată, însă, că în realitate acestea nu sunt unele de nelegalitate și, drept urmare, nu pot face obiect concret de analiză pentru instanța de recurs, întrucât, pe de o parte, recurenta a reluat susținerile expuse în cadrul cererii de revizuire, care au primit deja dezlegare jurisdicțională din partea curții de apel, iar, pe de altă parte, a omis să dezvolte critici care să vizeze în concret raționamentul curții de apel. Astfel, se observă că, fără a se grefa în mod concret pe considerentele actului jurisdicțional atacat care au înlăturat aceleași afirmații, recurenta reia susținerile privind încălcarea, prin decizia atacată cu revizuire, a autorității de lucru judecat a celor două hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Bihor, în spețe similare, unde parte a fost doar recurenta, nu și intimatul din prezenta cauză. Mai exact, contrarietatea susținută de recurenta-revizuentă constă în maniera diferită de soluționare a unor cereri similare, însă rezolvarea diferită, dată în alte cauze, a unor chestiuni litigioase similare nu creează "hotărâri potrivnice" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În acest sens, instanța de revizuire a indicat condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi incident cazul de revizuire invocat, argumentând de ce nu poate reține încălcarea autorității de lucru judecat, nici sub aspectul efectului negativ și nici al celui pozitiv al lucrului judecat, reținând, în esență, că nu există identitate de părți, întrucât deciziile invocate sunt pronunțate în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. – Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj și alți reclamanți decât intimatul din prezenta cauză. Or, este cunoscut că, pentru a opera efectul pozitiv, este necesar să existe identitate de părți întrucât autoritatea de lucru judecat, indiferent că este vorba despre efectul pozitiv sau de cel negativ, nu funcționează decât în relația dintre părți. În acest context, se observă că recurenta nu a formulat nicio critică de nelegalitate cu privire la considerentele instanței de revizuire, susținerile sale din cuprinsul cererii de recurs putând fi considerate, cel mult, ca referindu-se la o practică judiciară neunitară la nivelul instanțelor, a cărei unificare însă se face prin mecanismele prevăzute de lege, iar nu prin calea extraordinară de atac a revizuirii. Ca atare, reiterând, neprocedural, susținerile din cuprinsul cererii de revizuire, recurenta lasă, deliberat, în afara analizei, statuările instanței de revizuire asupra acelorași critici, care s-a raportat la condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi reținută incidența cazului de revizuire invocat. Drept urmare, cum recurenta nu tinde, prin critici punctuale, la infirmarea considerentelor regăsite în hotărârea atacată, simplele susțineri formulate prin cererea de recurs, cu privire încălcarea autorității de lucru judecat a celor două hotărâri judecătorești pronunțate în spețe similare, nu pot fi deduse spre examinare instanței de recurs ca fiind critici de nelegalitate. Aceasta întrucât, a motiva recursul presupune, în egală măsură, atât indicarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât mai ales dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor susțineri privind legalitatea raționamentului instanței de apel. Or, formulate fiind prin simple referiri, formale, la normele de procedură care reglementează revizuirea pentru contrarietate de hotărâri și prin invocarea formală a încălcării Decretului-lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992, fără însă a se grefa pe considerentele actului jurisdicțional atacat, susținerile nu pot fi considerate ca opunând critici propriu-zise de nelegalitate deciziei atacate. Susținerile recurentei nu relevă un aspect propriu-zis de nelegalitate a deciziei atacate, ci, mai degrabă, nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată, chestiune exclusă controlului de legalitate. Prin urmare, dată fiind lipsa unei argumentații juridice pertinente, grefate pe conținutul concret al hotărârii atacate, nu se poate decela care anume sunt greșelile imputate instanței de revizuire din perspectiva motivelor de recurs invocate. Pentru toate aceste considerente, având în vedere că aspectele deduse judecății nu sunt subsumabile motivelor de casare expres prevăzute de lege și nici nu se pot reține motive de ordine publică, ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de revizuenta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj împotriva deciziei nr. 115/A din 11 februarie 2025 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. În raport cu soluția pronunțată, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj la plata în favoarea intimatului A. a sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, justificate chitanța nr. x/12.05.2025.