Decizia nr. 1737/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1971/2023 a Tribunalului Iași

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad sub nr. x/2022 din data de 11.03.2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Statul Roman, prin Ministerul Finanțelor, Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Iași, Primarul Municipiului Iași a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. x din 24.01.1979 privind terenul în suprafață de 509 m.p. situat în Iași, Șoseaua x, județul Iași și repunerea părților în situația anterioară. Prin sentința civilă nr. 2473/26.10.2022 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bârlad în favoarea Judecătoriei Iași pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la data de 17.11.2022, iar prin sentința civilă nr. 1728/22.02.2023 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași în favoarea Tribunalului Iași, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată la data de 13.03.2023 sub nr. x/2023.

Sentința pronunțată de Tribunalul Iași Prin sentința nr. 1971 din 20 octombrie 2023, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentant de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui, Primarul Municipiului Iași. A respins acțiunea având ca obiect anulare act formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentant de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui, Primarul Municipiului Iași, ca fiind promovată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A respins ca neîntemeiată excepția lipsei de calitate procesual pasivă a pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Iași. A admis, în parte, acțiunea având ca obiect anulare act formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Iași. S-a constatat nulitatea absolută a actului de donație autentificat sub nr. x din 24.01.1979 la Republica Socialistă România-Notariatul de Stat Județean Iași. S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată, reclamanta odată cu concluziile pe fondul cauzei.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași Prin decizia nr. 112 din data de 25 martie 2024, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din 27 aprilie 2022, pronunțată de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr. x/2022. A respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din 02 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023. A respins apelul formulat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iași, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1971/2023 din 20 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă. A admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1971/2023 din 20 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, hotărâre pe care a anulat-o în parte, în sensul că: A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor. A admis acțiunea având ca obiect anulare act formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin deciziei.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 112 din data de 25 martie 2024 a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui, invocând motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După expunerea coordonatelor prezentei cauze, prin indicarea obiectului cererii de chemare în judecată și a soluțiilor pronunțate de către instanțele de fond, recurentul invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor învederând că sarcina probei legitimității procesuale pasive revine reclamantei, sens în care pârâtul face trimitere la prevederile art. 1169 C. civ., art. 194 și art. 249 C. proc. civ. Potrivit actului de donație autentificat prin încheierea nr. 251/24.01.1979 de către Notariatul de Stat Județean Iași, autorii reclamantei au donat Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Iași, un teren loc de casa în suprafață de 509 mp, situat în Iași, Șoseaua x, județul Iași. Așadar, beneficiar al donației a fost Consiliul Popular al municipiului Iași și nu Statul Roman prin Ministerul Finanțelor. Arată recurentul că, în prezent, se face distincție în mod expres între dreptul de proprietate publică și dreptul de proprietate privată al statului și al unităților administrativ-teritoriale prin dispozițiile Legii nr. 213/1998 și ale Legii nr. 215/2001. Terenul de 509 mp ce a făcut obiectul contractului de donație, se regăsește pe raza teritoriala a Municipiului Iași, se încadrează în categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local, conform art. 6 din Legea nr. 213/1998, fiind implicit în patrimoniul acestuia, motiv pentru care solicită instanței să aprecieze ca fiind întemeiate susținerile pârâtului și să constate că, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 213/1998 si Legii nr. 215/2001, beneficiarul actului de donație este în prezent UAT Municipiul Iași, unitatea administrativ teritorială pe raza căreia se află bunul donat. Recurentul a expus, în continuare, considerentele tribunalului din cuprinsul sentinței pronunțată în cauză, concluzionând în sensul că Tribunalul Iași a admis în mod corect excepția invocată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui cu referire la lipsa calității sale procesuale în prezentul dosar. Învederează recurentul că instanța de apel a notat (pag. 20, alin. (4) din decizia nr. 112/2024) că în prezența unei succesiuni de regimuri politico-juridice, de la încheierea actului în discuție și până în prezent - la stabilirea calității procesuale pasive se cuvine a fi observate atât legislația în vigoare la momentul încheierii contractului (1979) cât și dispozițiile legale în vigoare la acest moment. Este corectă susținerea Statului Român, potrivit căreia efectele admiterii cererii se răsfrâng în patrimoniul beneficiarului donației. Față de argumentele evocate, recurentul solicită admiterea recursului, hotărârea fiind netemeinică și nelegală în ceea ce privește soluția dată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor.

Apărările formulate în cauză În termen legal, intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Arată intimata că recurentul a preluat în întregime apărările formulate în fața instanțelor de fond, precum și considerentele sentinței pronunțată de Tribunalul Iași. Intimata învederează că actul a cărui anulare se solicită a avut ca finalitate donarea imobilului de către donatoarea B. către donatorul Statul Român, astfel cum reiese inclusiv din cuprinsul contractului de donație, astfel încât Statul Român prin Ministerul Finanțelor are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, iar Comitetul Executiv al Consiliului popular al Județului Iași a avut doar calitate de reprezentant al statului. În termen legal, intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iași, prin Primar a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția nulității căii de atac justificat de faptul că recursul constituie o expune a situației de fapt a cauzei, astfel încât se invocă argumente privind netemeinicia hotărârii și nu critici de nelegalitate. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că recursul este nul, având în vedere că niciuna dintre susținerile expuse în cadrul memoriului de recurs nu combate, într-o manieră efectivă, dezlegările instanței de apel. În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește, sub sancțiunea nulității, că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să conțină critici de nelegalitate la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita verificarea jurisdicțională în drept. În cauză, recurentul a fundamentat calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă din maniera de redactare a memoriului de recurs reiese că partea pârâtă a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii extraordinare de atac a recursului. Examinând cererea de recurs se constată că, reiterând lipsa calității sale procesuale pasive, recurentul expune tale quale considerentele instanței de fond de la paginile nr. 5-7 ale sentinței (pe care și le însușește) -preluate ca atare și în cuprinsul întâmpinării la apelul reclamantei- și inserează anumite considerente ale instanței de apel, fără să dezvolte un raționament propriu care să implice argumentarea unor critici de nelegalitate în legătură cu considerentele instanței de prim control judiciar. Or, verificând motivele de apel expuse de reclamantă, instanța de apel a reținut că Statul Român este beneficiarul donației ce face obiectul Actului de donație autentificat sub nr. x din 24.01.1979, iar "constatarea nulității donației trebuie să poată fi opusă Statului Român care, în conformitate cu legislația comunistă, era unicul titular al dreptului de proprietate socialistă. Numai prin pronunțarea hotărârii și în contradictoriu cu acest intimat se poate asigura reclamantei efectul deplin al sentinței". În schimb, în mod inadecvat procedural, recurentul deduce instanței de recurs acordul părții cu privire la statuările instanței de fond, lăsând în afara analizei dezlegarea instanței devolutivă de control judiciar care a schimbat soluția primei instanțe în partea privitoare la calitatea procesuală pasivă a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor. Înalta Curte reține că omisiunea formulării unei argumentații juridice prin care să se conteste maniera de aplicare a regulilor de drept incidente de către instanța de prim control judiciar determină imposibilitatea instanței de recurs de a verifica aspectele de nelegalitate ale deciziei recurate. În egală măsura, simpla evocare a considerentelor instanței de apel, fără a exhiba un element de nelegalitate a deciziei atacate, nu este în măsură să permită exercitarea controlului judiciar al instanței de recurs. Prin urmare, în absența unor expuneri privitoare la raționamentul curții de apel, sub aspectul formulării de susțineri prin care să se arate eroarea de judecată a instanței de apel atunci când a reținut că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor are calitate procesuală pasivă (fiind admisă acțiunea și în contradictoriu cu acest pârât), în raport cu împrejurările concrete stabilite în litigiul pendinte, instanța de recurs nu poate decela care anume sunt elementele de nelegalitate ale deciziei recurate, ce pot fi circumscrise cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Aceasta întrucât motivarea recursului presupune nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci și expunerea criticilor care, din punct de vedere legal, să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres reglementate potrivit dispozițiilor menționate anterior. Cum, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., sancțiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod, este cea a nulității, care operează inclusiv când criticile formulate nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege, nefiind grefate pe dezlegările jurisdicționale din precedenta etapă procesuală. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata ca fiind nul recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui împotriva deciziei nr. 112 din data de 25 martie 2024 a Curții de Apel Iași, secția civilă.