Decizia nr. 131/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2024, la 13.02.2024, reclamanta Asociația Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți – CREDIDAM, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat: obligarea pârâtei la plata sumei de 1.113,84 RON cu TVA, reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora în perioada 01.03.2021 - 30.06.2024, în spațiul indicat în convenția părților (B., situată în oraș B., județul Satu Mare); obligarea pârâtei la plata sumei de 80,14 RON, reprezentând penalități de întârziere, care au fost calculate până la data de 03.04.2022, și în continuare la plata dobânzii legale, până la data achitării integrale a remunerației de mai sus; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 728/28.05.2024, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis cererea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.113,84 RON cu TVA inclus, reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț/publicate în scop comercial/fonogramelor sau reproducerilor acestora în perioada 01.03.2021 - 30.06.2024 în unitățile administrate; a obligat pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere aferente debitului principal fără TVA, penalități în sumă de 80,14 RON, calculate până la data de 03.04.2022; a obligat pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal, penalități aferente debitului principal fără TVA, calculate prin aplicarea dobânzii legale; a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.150 RON (onorariu avocațial - 1000 RON, taxă judiciară de timbru - 100 RON, c/val extras RECOM - 20 RON).

Hotărârea pronunțată în apel. Prin decizia nr. 1236 A din 27 noiembrie 2024, Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 728/28.05.2024, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, ca nefondat; a obligat pe apelanta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1200 RON, cheltuieli de judecată.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei nr. 1236 A din 27 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a formulat recurs recurenta – pârâtă A. S.R.L.. A susținut, în esență, că în spațiul pe care îl administrează nu se realizează activitate de comunicare publică a fonogramelor si prestațiilor artistice, așa cum rezultă din procesul-verbal nr. PSMY nr. x din 2023, întocmit de ag. de poliție C., cu ocazia verificării efectuate, urmare a sesiyării depuse la poliție de către reclamantă. A învederat și faptul că a depus o declarație la CREDIDAM în care a arătat că nu folosește muzică, nu are contract încheiat cu nicio societate de televiziune și nici internet prin cablu, dar nu a primit număr de înregistrare. A atașat răspunsul primit de la UPFR și a mai arătat că nu își permite angajarea unui apărător. În drept, recursul nu a fost întemeiat.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului pentru neîncadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, reclamanta a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând recursul, cu respectarea art. 499 C. proc. civ., în raport cu excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată de către intimată, a cărei analiză este prioritară, față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. Din cuprinsul textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar și ca susținerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. Înalta Curte reține că argumentele recurentei nu reprezintă critici de nelegalitate propriu-zise și nu pot face obiect concret de analiză pentru instanța de recurs, întrucât, în realitate, pârâta a reluat criticile expuse în cadrul motivelor de apel, care au primit deja dezlegare jurisdicțională din partea instanței de apel. Din analiza recursului reiese că pârâta este nemulțumită de faptul că instanța de apel nu a ținut seama de faptul că între părți nu mai exista un contract, deoarece recurenta ar fi anunțat CREDIDAM că nu mai difuzează muzică, dar și de faptul că procesul-verbal de contravenție încheiat de un agent de poliție a atestat lipsa muzicii în locația verificată. Se constată, astfel, că întreaga argumentație din memoriul de recurs reprezintă o reluare a susținerilor cuprinse în cererea de apel, cu ignorarea dezlegărilor instanței de apel care a reținut că reclamanta și-a asumat contractual obligația de plată a remunerației datorate artiștilor interpreți sau executanți prin convenția nr. 1110/27.03.2017, în raport de care s-a probat comunicarea, iar prin procesul-verbal de contravenție nr. x/14/06.2024 s-a consemnat că, la un moment determinat, nu se difuzau public fonograme și prestații artistice din domeniul audiovizual, "ceea nu poate avea semnificația necomunicării pentru întreaga perioadă în litigiu și nici a lipsei unor aparate". S-a mai reținut că nu s-a făcut dovada depunerii de către pârâtă a vreunei declarații la CREDIDAM, care să nu fi fost înregistrată. Așadar, se constată că recurenta nu a combătut raționamentul instanței de apel prin formularea unor critici concrete de nelegalitate, ci motivele din apel au fost nelegal invocate în cadrul recursului, iar, procedând astfel, practic aceasta a criticat soluția primei instanțe. De asemenea, recurenta a anexat recursului răspunsul primit de la UPFR, din care rezultă că societatea este închisă în baza lor de date din 30.08.2024. Or, recurenta depune acest înscris direct în această fază procesuală și ignoră că nu este suficientă încheierea unei autorizații-licență neexclusivă cu UPFR, întrucât CREDIDAM și UPFR sunt organisme de gestiune colectivă care gestionează pentru domenii de creație diferite; încheierea autorizației-licență neexclusivă doar cu unul dintre aceste organisme de gestiune colectivă, în speță cu UPFR, nu exclude încheierea contractului și cu celălalt organism de gestiune colectivă – CREDIDAM, remunerațiile datorându-se în mod distinct. Prin urmare, în raport cu scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, se constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel, astfel cum au fost menționate în decizia atacată și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii extraordinare de atac a recursului. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În calea extraordinară de atac a recursului, ceea ce constituie obiect al judecății este exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept, iar în lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă. În alți termeni, întinderea controlului judiciar al instanței de recurs este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, astfel încât nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată nu poate constitui obiectul analizei instanței de recurs. Prin urmare, se constată că recurenta nu a indicat, în mod efectiv, în ce constau greșelile de judecată în aplicarea regulilor de drept incidente, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, astfel încât nu este posibilă verificarea legalității deciziei recurate, motiv pentru care se impune a fi aplicată sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din același cod. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata ca fiind nul recursul declarat în cauză. Față de soluția pronunțată, în aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată recurenta-pârâtă la plata sumei de 800 RON către intimata-reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că suma acordată cu acest titlu este una rezonabilă în raport cu complexitatea cauzei în această etapă procesuală, soluționată prin admiterea excepției nulității pentru neîncadrarea criticilor și având în vedere faptul că dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată.