AKÇA AND OTHERS v. TURKEY - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

23.11.2021

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AKÇA AND OTHERS v. TURKEY - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice (CtEDO, 2021)

HUDOC · oficial

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA HUKUMAR Cererea nr. 64778/12 Keramettin AKÇA și alții/Turcia Președintele , Aleš Pejchal, Hâkimler , Branko Lubarda, Pauliine Koskelo, și Directorul Adjunct al Departamentului de Afaceri Scriitoare Hasan Bakırcı în participarea Comitetului din 23 noiembrie 2021 întrunit la data de 23 noiembrie 2021 ca Tribunal European pentru Drepturile Omului (Divisiunea a doua); reprezentat de avocatul înregistrat din Samunda Baros S. Demirkan, unele dintre cauzele de la tabloul de mai jos sunt următoarele: căile de atac ale instanțelor europene pentru drepturile omului (Aül Pejchal, Hâkimler , Branko Lubarda, Pauliine Koskelo, și directorul adjunct al Departamentului de Afaceri Scriitoare Hasan Bakırcı), cu prezenul lui Hasan Hakkın, și alte două persoane cu interes în legătură cu aceste lucruri, precum persoanele implicate în crimele teroriste din Turcia, înregistrate în cadrul Curții de la Hasan Hakıkale (AülülülHİMKİKİKİK), în cazul în care au fost identificate persoane cu originea sau numele lor, în afara persoanelor implicate în fapta respectivă, în trecut, în cazul în cazul în care au fost reținuite în Turcialitatea de către persoana respectivă (Aul Hasan Hakın Hakın Hakın Hakın, în data de mai 2002; în data de mai devreme, numărul 1 decembrie 2002 a fost identificat la data de 1 decembrie 2012), iar alte două persoane au fost identificate înregistrate în Turciați în cazul în cazul în cazul în care au fost identificate în cazul în cazul în cazul în cazul în care au fost identificat înregistrate în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în cazul în care au fost identificat persoana respectiv.

În timpul proceselor penale, s-a constatat că H.C.nin era înarmată în ziua incidentului și că un colonel de jandarmi a intrat și a ieșit de mai multe ori fără să fie efectuat un control superior. Pe baza acestor informații, reclamanții au depus plângere la Justiția Republicii, pe 17 februarie 2005, pentru că ofițerii de poliție care vegheau la incident nu au depășit limitele controlului de securitate. 3. Justiția Republicii, pe 5 martie 2007, a cerut judecătorii din Vezirköprü să depună o plângere împotriva ofițerilor de poliție în cauză, sau să depună o plângere împotriva acestora.

În favoarea reclamantelor, în favoarea Curții, locul crimei a fost folosit ca loc de așteptare, fiind considerat în practică ca fiind situat în interiorul granițelor gendarmei și nu a putut proteja viața celor din apropierea sa, dacă aș fi efectuat controale de securitate la intrarea în clădire. În conformitate cu reclamantul, dacă gendarmele ar fi efectuat controalele de securitate necesare, ar fi descoperit arma neautorizată a lui H.C. și ar fi luat-o de la el, astfel încât H.C. ar fi împiedicat aplicantul să tragă în viața sa.

Guvernul a susținut că, din cauza neîncalcării intenționate a dreptului la viață în litigiu concret, deschiderea unei acțiuni de despăgubire în fața instanțelor de judecată este în măsură să asigure în mod complet stabilirea faptelor și a răspunderii oricărui funcționar al statului în legătură cu incidentul.

În special, în cazurile de ucidere intenționată sau de punere în pericol intenționată a vieții, o anchetă penală este de obicei necesară. În cazurile de ucidere intenționată și/sau de punere în pericol a vieții, sistemul judiciar - prin intermediul instanțelor penale, împreună cu o instanță judiciară - trebuie să includă un sistem judiciar eficient și independent, care să permită identificarea evenimentelor, aducerea la răspundere a celor care au făcut neglijență și să asigure o despăgubire adecvată a victimei (sau a celor apropiați).

9441/10, §§ 62-63, 6 iunie 2017). 9. Curtea înregistrează disputele dintre părți cu privire la faptul că apropierea reclamantului nu se află în limitele cartierului de gendarmă al spațiului exterior în care a fost împușcat de H.C. chiar dacă se presupune că zona în cauză se află în limitele cartierului de gendarmă și, prin urmare, în jurisdicția gendarmei; comportamentul gendarmeriei acuzate pentru că nu au trecut de controalele de securitate ale H.C.ii, precum și în legătură cu trecerea atentă a unui drum care necesită aplicarea unui sistem de judecată penală; Curtea este responsabilă pentru faptul că nu există nicio protecție sau nicio răspundere în legătură cu această situație; Curtea consideră, de asemenea, că nu există nicio protecție sau nicio răspundere în legătură cu o situație în care victimele nu au fost în stare să se simtă în siguranță.

Prin urmare, în cazul în care instanțele de jurisdicție au considerat că reclamantelor nu li s-a permis să obțină despăgubiri în cadrul sentințelor penale în care au participat (comparați, de mai sus, Nicolae Virgiliu Tănase, § 19 și § 176-177); reclamantul trebuie respins în temeiul articolului 35 din Convenție, în conformitate cu articolele 1 și 4.