2ra-1465/23 — Restituirea sumelor de bani

La 30 iunie 2021, Nadejda Ceapa a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valeriu Ceapa, intervenient accesoriu Tatiana Schwarz, cu privire la restituirea sumelor de bani.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat că, la 02 septembrie 2005, a încheiat căsătoria cu pârâtul, Valeriu Ceapa. În anul ***** dânșii au divorțat, însă au continuat să locuiască împreună în locuința din or. *****, str. *****, *****.

Reclamanta a indicat că, în anul 2018, a plecat peste hotarele Republicii Moldova la muncă, trimițând împreună cu Tatiana Schwarz pârâtului, bani în mărime de 2000 Euro pentru reparația casei de locuit din or. *****, str. *****, *****.

La întoarcerea sa de peste hotarele Republicii Moldova, a constatat că pârâtul nu a efectuat reparația în locuință. Mai mult, pârâtul, fără permisiunea sa, a retras toate sumele bănești de pe cardul bancar aflat la domiciliul său, card pe care primea pensia lunară.

Prin ordonanța din 23 ianuarie 2020 a Procuraturii Florești, s-au constatat circumstanțele privind sustragerea mijloacelor financiare de pe cardul bancar, fiind recunoscută în calitate de victimă. Până la acea etapă, obligațiile asumate de Valeriu Ceapa privind restituirea sumelor financiare sustrase din locuința sa, precum și a celor transferate prin MoneyGram pentru reparația casei, sume obținute prin abuz de încredere și înșelăciune, nu au fost executate.

Reclamanta a mai indicat că, a fost deposedată de mijloacele financiare ca urmare a sustragerii prin dol de către pârât, întrucât a transmis sumele de bani în mod condiționat, iar pârâtul nu a respectat obligația de a efectua reparația casei de locuit situate în or. *****, str. *****, *****.

De asemenea, reclamanta a susținut că, au fost sustrase sume bănești în valoare de 52 889 de lei de pe cardul bancar aflat la domiciliul acesteia, fără acordul sau permisiunea ei.

La 02 martie 2020, reclamanta a înaintat pârâtului cerere prealabilă nr. 30/11 din 28 februarie 2020, solicitând restituirea sumei de 52 889 de lei, cu titlu 1 de prejudiciu cauzat în rezultatul sustragerii de pe contul bancar, precum și restituirea sumei de 2 000 euro, cu titlu de prejudiciu cauzat prin abuz de încredere și înșelăciune.

La 04 martie 2020, pârâtul, Valeriu Ceapa, a recepționat cererea prealabilă, însă nu a prezentat niciun răspuns, fapt ce denotă că acesta se eschivează de la executarea obligațiilor rezultate din acțiunile sale, care sunt pasibile de a fi supuse constrângerii judiciare.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art.20 din Constituția Republicii Moldova și art. 10, art. 11, art. 774-776 din Codul civil.

Reclamanta, Nadejda Ceapa, a solicitat încasarea de la Ceapa Valeriu a sumei în mărime de 52 889 lei cu titlu de daună cauzată în rezultatul sustragerii de pe contul bancar și a sumei de 2 000 euro cu titlu de daună cauzată în rezultatul sustragerii prin abuz de încredere și înșelăciune.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că apelanta/reclamantă, Nadejda Ceapa, n-a confirmat prin nici o probă scrisă faptul înțelegerii dintre ea și Valeriu Ceapa că suma de 2000 euro a fost transmisă anume în scopul efectuării reparației la casa de locuit din or. *****, str. *****, ***** și că în caz contrar suma urma a fi restituită. 2

Instanța de apel a constatat că, în speță, nu s-a respectat forma scrisă a pretinsului act juridic, care ar conține angajamentele asumate de părți și anume că Valeriu Ceapa s-ar fi obligat la utilizarea sumei de 2000 euro, primiți la 03 iulie 2018, pentru efectuarea reparației la casa de locuit din or. *****, str. *****, *****, astfel nefiind confirmată neexecutarea obligațiilor de către intimat pentru ca ultimul să fie obligat la restituirea prestației.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a stabilit că apelanta nu a prezentat probe concludente care să confirme existența obligațiilor asumate de părți în legătură cu transferul sumei de 2000 euro și nici faptul că aceste obligații nu au fost executate de către Valeriu Ceapa, astfel încât acesta să poată fi obligat la restituirea mijloacelor bănești.

Cu referire la pretenția privind încasarea sumei de 52 889 de lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin retragerea pensiei de pe contul bancar al apelantei, instanța de apel a menționat că, în cadrul dezbaterilor judiciare în instanța de apel, apelanta și reprezentantul său au concretizat pretențiile acțiunii civile, menționând că în suma de 52889 de lei se include și suma de 2000 euro. În consecință, a solicitat încasarea sumei de 15 349 de lei, cu titlu de pensie retrasă de Valeriu Ceapa de pe cardul bancar în perioada februarie 2018- decembrie 2018.

Instanța de apel a constatat că, după desfacerea căsătoriei, care a avut loc la 12 decembrie 2015, Valeriu Ceapa și Nadejda Ceapa concubinau, având buget comun, gestionat de Valeriu Ceapa.

În perioada 08 august 2017 - 08 februarie 2018, Valeriu Ceapa avea împuterniciri de a ridica pensia apelantei, Nadejda Ceapa, în baza procurii nr.8246 eliberată la 8 august 2017 pentru termen de 6 luni. Nadejda Ceapa a susținut că banii pentru această perioadă i-a primit. La fel, a primit de la Valeriu Ceapa și pensia pentru lunile ianuarie și februarie 2019.

Instanța de apel a mai reținut că, în legătură cu faptul că Nadejda Ceapa intenționa să plece peste hotarele țării la muncă, au perfectat un card bancar, datele căruia i-au fost comunicate lui Valeriu Ceapa, inclusiv pin-codul. Astfel, intimatul avea acces la cardul bancar al apelantei și cu acordul acesteia a ridicat banii, susținând că i-a folosit pentru achitarea nevoilor casnice și personale.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, în speță, mijloacele bănești au fost administrate și gestionate efectiv de către Valeriu Ceapa după desfacerea căsătoriei cu Nadejda Ceapa, însă aceste acțiuni au avut loc în perioada concubinajului părților și cu acordul lor comun. În aceste condiții, nu se atestă vreo faptă culpabilă din partea lui Valeriu Ceapa care să justifice aplicarea unui raport juridic de restituire a mijloacelor bănești în temeiul răspunderii delictuale, întrucât lipsesc elementele constitutive obligatorii: fapta prejudiciabilă, prejudiciul și vinovăția. 3

De asemenea, instanța de apel a constatat că reprezentantul apelantei, avocatul Iulian Paciurca, a invocat pentru prima dată în apel, ca temei suplimentar al pretențiilor de restituire a mijloacelor bănești, îmbogățirea fără justă cauză, precizând că acest temei nu a fost supus examinării în fața instanței de fond.

Instanța de apel a respins acest argument în temeiul dispozițiilor art. 372 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora în cadrul examinării apelului nu se admite schimbarea calității procesuale a părților, a temeiului ori a obiectului acțiunii și nici formularea unor pretenții noi. Or, restituirea mijloacelor bănești ca temei a îmbogățirii nejustificate nu a fost obiect de invocare/examinare în cadrul examinării cauzei în instanța de nivelul unu, prin urmare, pentru a nu leza dreptul la apărare al intimatului, temeiul dat neputând fi obiect de examinare în instanța de apel.

Prin referința din 05 ianuarie 2026, Tatiana Schwarz a solicitat admiterea cererii de recurs depuse de Nadejda Ceapa, reprezentată de avocatul Iulian Paciurca.

Prin referința din 17 ianaurie 2024, Vasile Ceapa a solicitat ca cererea de recurs depusă de Nadejda Ceapa, reprezentată de avocatul Iulian Paciurca, să fie respinsă.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanţă fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenţei; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; 5 d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, recursul depus de Nadejda Ceapa, reprezentată de avocatul Iulian Paciurca, la 19 septembrie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reţinute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însuşească în condiţiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de instanța de apel şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe 6 aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că cererea de recurs depusă de Nadejda Ceapa, reprezentată de avocatul Iulian Paciurca, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greşelilor imputate instanței de apel şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special, în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însuşiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în faţa instanţelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ţinut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare în acest 7 sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanţe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de Nadejda Ceapa, reprezentată de avocatul Iulian Paciurca, ca fiind inadmisibil. 44. Ţinând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Nadejda Ceapa, reprezentată de avocatul Iulian Paciurca, împotriva deciziei din 02 mai 2023 a Curţii de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Oxana Parfeni Judecători Diana Stănilă Ion Munteanu 8