2ra-1312/23 — Cu privire la încasarea datoriei

La 17 iunie 2020, Pantelimon Certan a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valeriu Sîrbu, intervenient accesoriu Mariana Sîrbu, prin care a solicitat încasarea sumei.

În motivarea cererii reclamantul Pantelimon Certan a indicat că la 28 ianuarie 2017, între Valeriu Sîrbu și Pantelimon Certan, a fost semnat un contract, prin care Valeriu Sîrbu se obligă să întoarcă lui Pantelimon Certan 9 000 euro pe parcursul a nouă luni din momentul în care Pantelimon Certan va ceda 50 din 100 acțiunile sale din societatea „Le Centre Europeen de Demenegement” cod SIRET 818818775 0012 înregistrată în Franța la Montreuil, lui Valeriu Sîrbu.

Reclamantul a menționat că la 01 iunie 2017, a cedat Marianei Croitor - mama lui Valeriu Sîrbu, 50 de acțiuni, ultima devenind proprietar a 50 acțiuni ale societății „Le Centre Europeen de Demenagement” cod SIRET 818818775 înregistrată în Franța la Montreuil, iar ulterior familia Sîrbu- Croitor a vândut acțiunile societății unei persoane terțe.

A mai indicat reclamantul că relațiile între părți au apărut din momentul în care Pantelimon Certan și Valeriu Sîrbu au semnat contractul din 28 ianuarie 2017, prin care Valeriu Sîrbu s-a obligat să întoarcă lui Pantelimon Certan 9 000 euro pe parcursul a 9 luni din momentul în care primul cedează ultimului 50 acțiuni ale societății „Le Centre Europeen de Demenegement” cod SIRET 8188187750012 înregistrată în Franța Montreuil.

Având în vedere că Pantelimon Certan a cedat Marianei Croitor 50 de acțiuni, Valeriu Sîrbu urma să achite lui Pantelimon Certan suma menționată până la 01 martie 2019.

Conform procesului-verbal al adunării generale extraordinare a societății „Le Centre Europeen de Demenegement” Valeriu Sîrbu și-a onorat parțial obligațiile sale, achitând un avans de 1 000 euro.

Reieșind din cele menționate consideră că obligația urma a fi executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit. 1 La caz însă, Valeriu Sîrbu nu a rambursat împrumutul și dobânda contractuală pentru contractele de împrumut. Astfel, consideră că există temei de a încasa de la Valeriu Sîrbu în folosul lui Pantelimon Certan suma de 8 000 euro.

Pantelimon Certan a declarat că, a încercat să soluționeze problema pe cale amiabilă, însă Valeriu Sîrbu nu a reacționat la reclamația primită.

Reclamantul Pantelimon Certan a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată și încasarea de la Valeriu Sîrbu în folosul său a datoriei în sumă de 8 000 euro care urmează a fi încasată în lei moldovenești conform ratelor de schimb BNM la ziua executării hotărârii judecătorești precum și cheltuielile de judecată suportate pentru achitarea taxei de stat în sumă de 4 600 lei și a cheltuielilor de asistență juridică.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând situaţia de fapt din prezenta speță, în raport cu probele anexate la dosar și argumentele aduse în instanța de apel, a considerat că concluziile instanței de fond, expuse în hotărâre, sunt neîntemeiate, rezultate din aprecierea incorectă a circumstanțelor cauzei și interpretarea eronată a normelor de drept material, fapt care constituie temei de casare a hotărârii pronunțate.

Instanța de apel a stabilit că prima instanță greșit a reținut că între Pantelimon Certan și Valeriu Sîrbu s-au constituit relații de împrumut, or în conformitate cu prevederile art. 867 din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019), prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Din probele prezentate de Pantelimon Certan, și anume, înscrisul întocmit la 28 ianuarie 2017, recipisa din 06 februarie 2017, precum și actul cu privire la cedarea acțiunilor societății „Le Centre Europeen de Demenegement”, nu rezultă că între Valeriu Sîrbu și Pantelimon Certan, ar fi fost constituit un raport juridic de împrumut.

Instanța de apel a stabilit că, din acțiune și explicațiile participanților la proces rezultă, că suma pretinsă ar fi urmat de a fi transmisă ca rezultat al cesionării de către Pantelimon Certan a acțiunilor pe care le deţinea în cadrul societăţii „Le Centre Europeen de Demenagement”.

Însă, prin actul întocmit ulterior întocmirii recipisei – actul de cesiune sau transfer de acțiuni ale societăţii „Le Centre Europeen de Demenagement” din 01 iunie 2018, se confirmă, că Pantelimon Certan a cedat Marianei Croitor (Sîrbu) 50 de acțiuni ale societății menționate. Potrivit pct. 3 din Contractul (actul) menționat, părțile au stabilit, că cesionarea a fost consimțită și acceptată prin intermediul prețului de 12,4 Euro pentru acțiunea cedată sau un preț global de 620 euro, care au fost „reglate” în mod direct Cedentului prin virament bancar în profitul cesionarului. De asemenea, participanții la proces au afirmat, sub sancțiunea pedepselor aplicate de art. 8 din Legea din 18 aprilie 1918 că prezentul act exprimă integralitatea prețului convenit. S-a mai menționat, că: „Ele recunosc că au fost informate de pedepsele care vor decurge în caz de inexactitatea acestei declarații și afirmă că prezentul contract nu este modificat de nici o contrascrisoare care conține mărirea prețului”.

Instanța de apel a reținut că contractul (actul) de cesiune a creanțelor a fost semnat de ambele părți, este valabil, probe ce ar confirma contrariul instanței de judecată nu au fost prezentate. 3

De asemenea, instanţa de apel a sublinia că din motiv că ulterior întocmirii recipisei din 28 ianuarie 2017, în temeiul căreia Pantelimon Certan a pretins de la Valeriu Sîrbu suma de 8 000 euro, însuși Pantelimon Certan, prin actul din 01 iunie 2018 a declarat și recunoscut că prețul contractului nu este modificat prin nici o contrascrisoare care ar conține mărirea prețului. Respectiv, nu s-a constatat nici un temei juridic de apariție a acestei obligații.

În mod subsecvent, reieșind din faptul că pretențiile lui Pantelimon Certan privind încasarea datorie s-a respins, instanța de apel a indicat că pretenția privind încasarea cheltuielilor de judecată, nu se compensează.

Recurentul a menționat că actul de cesiune sau transfer de acțiuni ale societății „Le Centre Europeen de Demenagement” din 01 iunie 2018, care confirmă că Pantelimon Certan a cedat Marianei Croitor (Sîrbu) 50 de acțiuni ale societății menționate prezentat de Valeriu Sîrbu nu poate fi considerat ca probă, deoarece nu este prezentat în original, sau dacă există originalul, nu este clar unde, când și în ce circumstanțe a fost semnat, iar instanța de apel a făcut trimitere la el, fără a-i da o apreciere.

Recurentul consideră că instanța de apel fără a elucida veridicitatea probelor la materialele dosarului, și anume aceste două contracte de cesiune din 01 iunie 2017 și 01 iunie 2018 în motivarea deciziei a dat apreciere doar înscrisului din 01 iulie 2018.

De asemenea, recurentul consideră că instanța de apel a admis încălcări esențiale și a aplicat eronat normele de drept material, motivarea nu este clară, s-a interpretat greșit faptele cauzei și dispozițiilor legale.

Recurentul consideră că poziția „...nu rezultă că între Pantelimon Certan și Valeriu Sîrbu s-ar fi constituit un raport juridic de împrumut...” nu se referă la baza faptică a acțiunii, ori instanța are obligația de a fixa ansamblul faptic, iar propoziția ce se referă la „...un raport juridic de împrumut...” nu face parte din baza faptică a speței, nu are relevanță în speța 4 dată, reclamantul nu a menționat despre existența relațiilor de împrumut, iar instanța de apel nu a motivat necesitatea aplicării relațiilor de împrumut și nu a intrat în esența litigiului.

În drept, a indicat prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție atestă că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 10 mai 2023. Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2023, a fost expediată avocatului Daniela Moraru, prin intermediul poștei electronice la 18 iulie 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 167, vol. II). Astfel, recursul declarat de către avocatul Daniela Moraru, în interesele lui Pantelimon Certan, la 15 august 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 02 noiembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa intimatului Valeriu Sîrbu și intervenientului accesoriu Mariana Sîrbu, copia recursului declarat de către avocatul Daniela Moraru, în interesele lui Pantelimon Certan, împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

Intimatului Valeriu Sîrbu și intervenientului accesoriu Mariana Sîrbu, nu au depus referință.

Art. 433 alin. (1), lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1).”

Art. 432 alin. (1), (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă reglementează că: „(1) Părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform Secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât 7 pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curţii Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul declarat de către avocatul Daniela Moraru, în interesele lui Pantelimon Certan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului şi drept urmare, este inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Daniela Moraru, în interesele lui Pantelimon Certan, împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Ion Munteanu 8