2ra-515/23 — Încasarea datoriei

La 19 iulie 2019, Elena Armencea, reprezentată de avocatul Igor Balmuș, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.C.S. „Debute Style” S.R.L. cu privire la încasarea datoriei contractuale în sumă de 4950 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, la 26 iunie 2014, între ea și Î.C.S. „Debute Style” S.R.L. a fost încheiat un contract de locațiune pe un termen de 10 ani, autentificat notarial, prin care a transmis în posesia și folosința locatarului încăperea nelocativă cu nr. cadastral *****, cu suprafața de *** m², amplasată în *****.

A susținut că, potrivit clauzelor contractuale, plata pentru locațiune a fost stabilită în mărime totală de 9000 lei, urmând a fi achitată semestrial, câte 450 lei, începând cu 24 iunie 2015.

Reclamanta a invocat că pârâtul nu și-a executat obligațiile asumate și nu a achitat plățile semestriale, acumulând o restanță de peste 2000 de zile.

Aceasta a pretins că, la momentul sesizării instanței, datoria totală a Î.C.S. „Debute Style” S.R.L. față de ea constituia 4950 lei, sumă ce urmează a fi încasată în mod silit.

Totodată, a indicat că, în vederea recuperării creanței, a solicitat asistență juridică calificată, fiind încheiat la 4 iulie 2019 contractul de asistență juridică nr. 64 cu C.A. „Igor Balmuș”, în temeiul căruia a suportat cheltuieli pentru servicii juridice în sumă de 7500 lei.

La 21 august 2019, Elena Armencea și-a concretizat pretențiile, solicitând încasarea de la Î.C.S. „Debute Style” S.R.L. a datoriei contractuale în sumă de 4950 lei, a taxei de stat în sumă de 260 lei și 1562 lei, a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 7500 lei, a sumei de 115 lei achitate pentru eliberarea extrasului nr. 13067 din 17 august 2019, a sumei de 1128,14 lei cu titlu de plăți pentru energia electrică, a sumei de 37150 lei cu titlu de venit ratat, a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și rezoluțiunea contractului de locațiune cu evacuarea forțată a pârâtului. În susținerea acestei cereri, reclamanta a invocat că, prin refuzul de a restitui bunul imobil, a fost lipsită de posibilitatea de a-l da în locațiune altor persoane, 1 cauzându-i-se un prejudiciu sub formă de venit ratat. A mai susținut că pârâtul a omis să achite plățile pentru energia electrică, iar ea a fost nevoită să achite suma de 1128,14 lei pentru a evita debranșarea de la rețeaua electrică. Totodată, a arătat că, prin somația din 3 aprilie 2019, recepționată de locatar, acesta a fost notificat despre rezoluțiunea contractului și despre necesitatea reparării prejudiciului cauzat.

La 5 august 2020, Elena Armencea și-a concretizat din nou pretențiile, solicitând în final încasarea datoriei contractuale în sumă de 3600 lei, a taxei de stat în sumă de 260 lei și 1562 lei, a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 7500 lei, a sumei de 115 lei achitate pentru eliberarea extrasului nr. 13067 din 17 august 2019, a sumei de 1128,14 lei cu titlu de plăți pentru energia electrică, a sumei de 37150 lei cu titlu de venit ratat, a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și rezoluțiunea contractului de locațiune cu evacuarea forțată a pârâtului.

La 4 martie 2020, Î.C.S. „Debute Style” S.R.L. a depus acțiune reconvențională împotriva Elenei Armencea, solicitând încasarea sumei de 39301,49 lei cu titlu de îmbogățire fără justă cauză, excluderea obligației de plată a locațiunii în mărime de 4950 lei, excluderea obligației de plată a sumei de 1128,14 lei pentru energia electrică din contul cheltuielilor suportate pentru reparația bunului imobil, precum și compensarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 5 august 2020, a fost admisă excepția de tardivitate invocată de reprezentantul Elenei Armencea, avocatul Igor Balmuș, și a fost respinsă ca tardivă cererea reconvențională depusă de Î.C.S. „Debute Style” S.R.L. împotriva Elenei Armencea.

Instanța de fond a reținut că între Elena Armencea și Î.C.S. „Debute Style” S.R.L. au existat raporturi contractuale de locațiune, născute în temeiul contractului nr. 2208 din 26 iunie 2014, prin care reclamanta a transmis în folosință încăperea nelocativă, iar locatarul și-a asumat obligația de a achita plata pentru locațiune în cuantumul și la termenele convenite. A constatat că reclamanta și-a executat obligațiile contractuale, în timp ce pârâtul nu a executat în mod corespunzător obligația de plată a chiriei.

Instanța a considerat dovedită existența datoriei pentru chirie, reținând suma invocată de reclamantă în cuantum de 3600 lei pentru perioada 24 decembrie 2016 – 24 iunie 2020, motivând că aceasta a fost recunoscută de pârât. Totodată, a apreciat întemeiată și pretenția privind încasarea sumei de 1128,14 lei cu titlu de plată pentru energia electrică, întrucât această cheltuială a fost suportată de reclamantă și confirmată prin înscrisuri.

Cu privire la rezoluțiunea contractului, instanța de fond a concluzionat că pârâtul admis o neexecutare esențială a obligațiilor contractuale, întrucât nu a achitat plata pentru folosința bunului, deși reclamanta și-a executat prestația corelativă prin 2 transmiterea spațiului nelocativ în locațiune. Prin hotărâre a fost reținut că prin notificarea din 3 aprilie 2019 reclamanta a informat locatarul despre intenția de reziliere a contractului, motiv pentru care a apreciat întemeiată pretenția privind rezoluțiunea contractului de locațiune.

În consecință, prima instanță a considerat justificată și evacuarea Î.C.S. „Debute Style” S.R.L. din bunul imobil, reținând că, odată cu încetarea raporturilor contractuale, locatarul este obligat să restituie spațiul închiriat.

Referitor la pretenția privind încasarea venitului ratat în sumă de 37150 lei, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, reținând că reclamanta nu a prezentat probe suficiente care să demonstreze că pârâtul a refuzat intenționat restituirea bunului și că din această conduită i-a fost cauzat prejudiciul material pretins.

În ceea ce privește prejudiciul moral, Judecătoria a constatat că la materialele dosarului nu au fost prezentate probe care să confirme cauzarea unor suferințe psihice sau fizice reclamantei prin acțiunile pârâtului, astfel încât a respins și această pretenție.

Cu referire la cheltuielile de judecată, instanța a reținut că reclamanta este îndreptățită la compensarea taxei de stat proporțional părții admise din acțiune, a sumei de 115 lei pentru obținerea extrasului de la ASP, precum și a cheltuielilor de asistență juridică. A apreciat însă că suma de 7500 lei solicitată cu acest titlu este exagerată, iar în raport cu circumstanțele cauzei, numărul ședințelor și complexitatea medie a litigiului, a redus cuantumul acestora la 4000 lei.

Instanța de apel a reținut că soluția primei instanțe a fost dată fără elucidarea deplină a circumstanțelor cauzei. A constatat că între părți a fost încheiat contractul de locațiune nr. 2208 din 26 iunie 2014, prin care Î.C.S. „Debute Style” S.R.L. și-a asumat obligația să achite semestrial câte 450 lei, începând cu 24 iunie 2015, iar potrivit clauzelor contractuale locatarul urma să efectueze lucrări de reparație în contul plății pentru darea în chirie a încăperii. 3

Curtea de Apel a apreciat că susținerea apelantei privind existența unei înțelegeri verbale referitoare la o chirie de 10000 lei lunar nu are relevanță juridică, întrucât o asemenea înțelegere nu a îmbrăcat forma scrisă. Totodată, a reținut că din actele cauzei rezultă efectuarea de către locatar a lucrărilor de reparație în sumă totală de 39031,49 lei, sumă care depășește cu mult plata chiriei pretinse de Elena Armencea în temeiul contractului de locațiune. A mai observat că, imediat ce a aflat despre presupusa datorie de 3600 lei, locatarul a transferat această sumă pe contul locatorului la 24 noiembrie 2020.

Din aceste considerente, instanța de apel a concluzionat că Î.C.S. „Debute Style” S.R.L. nu are datorii la plata chiriei față de Elena Armencea, astfel că pretenția privind încasarea sumei de 3600 lei este nejustificată și urmează a fi respinsă.

Cu privire la rezoluțiunea contractului și evacuarea locatarului, Curtea de Apel a constatat că nu se întrunesc temeiurile legale pentru desființarea raportului contractual, întrucât reclamanta nu a făcut dovada neexecutării esențiale a unei obligații contractuale. A reținut că solicitarea unei chirii majorate neoficial pentru a eluda plata impozitelor nu constituie o încălcare contractuală care să genereze rezilierea contractului. Totodată, a constatat că rezoluțiunea contractului operează prin declarație scrisă, iar dacă motivul rezilierii constă în neexecutarea unei obligații contractuale, aceasta este admisibilă numai după expirarea fără rezultat a unui termen de remediere sau după o somație rămasă fără efect, împrejurări care în speță nu au fost dovedite. În consecință, a apreciat că rezilierea contractului este inadmisibilă, iar soluția primei instanțe este neîntemeiată și sub acest aspect.

Referitor la capătul de cerere privind plata energiei electrice, instanța de apel a apreciat această solicitare ca fiind întemeiată. A reținut că, întrucât bunul închiriat se afla în folosința și posesia locatarului, acestuia îi revenea obligația de a acoperi cheltuielile curente de folosire și întreținere în stare normală a bunului, inclusiv serviciile comunale. A constatat că, pe perioada în care locatarul nu a activat și facturile au fost expediate pe adresa proprietarului, s-a format o restanță la plata energiei electrice în sumă de 1128,14 lei, pe care locatarul este obligat să o achite.

În ceea ce privește pretenția privind venitul ratat în sumă de 37150 lei, Curtea de Apel a apreciat-o ca neprobată și neîntemeiată, reținând că pentru a fi reparabil prejudiciul trebuie să prezinte un grad suficient de certitudine și că reclamanta nu a făcut dovada comiterii de către pârâtă a unei fapte ilicite care să justifice acordarea despăgubirilor materiale solicitate.

Subsecvent, instanța de apel a considerat nejustificată și pretenția privind repararea prejudiciului moral, reținând că în speță nu se întrunesc temeiurile legale pentru adjudecarea compensației pentru prejudiciul material sub formă de venit ratat și moral.

Cu privire la cheltuielile de judecată, Curtea de Apel a reținut că, fiind admisă doar cerința privind plata energiei electrice, urmează a fi încasate de la Î.C.S. 4 „Debute Style” S.R.L. taxa de stat suportată în instanța de fond proporțional pretențiilor admise, în sumă de 150 lei, precum și cheltuielile pentru obținerea informației de la ASP în sumă de 115 lei. În schimb, cererea privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică a fost respinsă, întrucât, deși a fost prezentat bonul de plată și contractul de asistență juridică, nu a fost prezentat mandatul avocatului și nici lista acțiunilor efectuate de avocat și timpul aferent acestora, astfel încât aceste cheltuieli nu au fost probate.

Recurenta a susținut că nu este de acord cu concluzia instanței de apel potrivit căreia Î.C.S. „Debute Style” S.R.L. nu ar înregistra datorii la plata chiriei, din considerentul că valoarea reparațiilor efectuate de locatar ar depăși chiria pretinsă. A invocat că, potrivit pct. 4 din contractul de locațiune, costul reparațiilor urma să fie trecut în contul plății chiriei doar pentru perioada primului an de locațiune, în timp ce acțiunea formulată de Elena Armencea viza încasarea datoriei pentru perioada 24 decembrie 2016 – 24 iunie 2020. În acest context, recurenta a indicat că cheltuielile pentru reparații, efectuate în anii 2014–2015, depășesc intervalul de timp ce formează obiectul litigiului și nu pot înlătura obligația de plată a chiriei pentru perioada ulterioară.

A mai invocat recurenta că, în condițiile existenței raporturilor juridice contractuale și ale executării corespunzătoare a obligațiilor de către locator, instanța de fond just a dispus încasarea datoriei în sumă de 3600 lei cu titlu de plată a chiriei, întrucât locatarul a primit în locațiune încăperea nelocativă, dar nu a achitat prețul chiriei pentru perioada litigioasă.

Cu privire la rezoluțiunea contractului și evacuare, Elena Armencea a contestat concluzia instanței de apel potrivit căreia nu s-ar întruni temeiurile legale pentru rezoluțiunea contractului de locațiune și evacuarea locatarului. A susținut că, întrucât s-a constatat o neexecutare esențială a contractului de locațiune de către locatar, iar prin notificarea din 3 aprilie 2019, recepționată de administratorul Î.C.S. „Debute Style” S.R.L. la 5 aprilie 2019, locatarul a fost informat despre intenția de reziliere a contractului, instanța de fond întemeiat a dispus rezilierea contractului și, subsecvent, evacuarea pârâtului. În susținerea acestei poziții, recurenta a invocat și argumente privind protecția dreptului de proprietate și prerogativele titularului acestui drept.

În continuare, recurenta a făcut trimitere la opinia separată formulată de judecătorul Curții de Apel Chișinău, Olga Cojocaru, arătând că aceasta și-a exprimat 5 dezacordul față de soluția de admitere a apelului și de casare a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 1 octombrie 2021, susținând, în esență, temeinicia soluției pronunțate de prima instanță.

Totodată, Elena Armencea a reiterat circumstanțele privind înregistrarea cererii introductive, depunerea extrasului din registrul de stat al persoanelor juridice și suportarea cheltuielilor pentru obținerea acestuia, precum și împrejurările referitoare la neachitarea energiei electrice, venitul ratat și notificarea transmisă locatarului la 3 aprilie 2019.

De asemenea, în cererea de recurs au fost reluate dispoziții ale Codului civil referitoare la raportul obligațional, buna-credință, nașterea obligațiilor din contract și contractul de locațiune, recurenta susținând că decizia Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2022 este ilegală și neîntemeiată și că urmează a fi casată.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curţii Supreme de Justiţie): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiţie până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4).”

Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): ,,Părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): 6 „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a cauzei sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.”

Astfel, că condițiile de formă ale depunerii recursului și procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursului, la caz, 20-22 martie 2023.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că decizia Curții de Apel Chișinău motivată a fost comunicată participanților la proces la 18 ianuarie 2023 (Vol. II, f.d. 39). În aceste condiții, termenul limită, în sensul art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pentru depunerea cererii de recurs a început a curge la 19 ianuarie 2023 și s-a împlinit la 20 martie 2023, zi de luni.

În acest sens, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că la materialele dosarului au fost depuse două cereri de recurs de către avocatul Ștefan Balmuș, în interesele Elenei Armencea: 45.1. Cererea de recurs depusă la 20 martie 2023 ora 18:42, prin intermediul poștei electronice, de către avocatul Ștefan Balmuș, în interesele Elenei Armencea (Vol. II, f.d. 43-48). Această cerere de recurs nu conține semnături (Vol. II, f.d. 48). 45.2. Cererea de recurs depusă la 22 martie 2023 prin intermediul Secției Documentare Procesuală a Cauzelor Civile a Curții Supreme de Justiție de 7 către avocatul Ștefan Balmuș, în interesele Elenei Armencea (Vol. II, f.d. 49-56). Această cerere este semnată olograf.

Articolul 434 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Sub aspectul condițiilor de formă, Curtea observă că cererea de recurs trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, data declarării recursului și semnătura recurentului, potrivit art. 437 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură civilă în vigoare la data declarării recursurilor.

Cererea de recurs expediată la 20 martie 2023 de către avocatul Ștefan Balmuș urma a fi autentificată în modul prevăzut de art. 43 alin. (1) lit. a), b) al Legii privind identificarea electronică şi serviciile de încredere nr.124 din 19 mai 2022, potrivit cărui, documentul electronic este considerat autentic dacă întrunește cumulativ următoarele condiții: a) semnătura electronică sau sigiliul electronic este aplicat de persoana abilitată, în modul stabilit, să semneze cu semnătură olografă documentul echivalent pe suport de hârtie; b) pe documentul electronic este aplicată semnătura electronică autentică sau sigiliul electronic autentic al semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic indicat în document.

Totuși, recursul transmis la 20 martie 2023 prin poșta electronică de către avocatul Ștefan Balmuș, nu a fost semnat electronic. Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că simpla expediere a unui fișier prin e-mail nu echivalează cu semnarea și depunerea corespunzătoare a actului procedural.

Astfel, semnarea actului procedural în mod necorespunzător echivalează cu nesemnarea acestuia. Un act juridic nesemnat nu poate produce efectele juridice scontate (încheierea nr. 2ac-139/25, §13; încheierea nr. 2r-204/25, §27).

Completul de judecată reține că semnătura nu constituie o simplă formalitate, ci elementul de conținut al cererii de recurs prin care se individualizează autorul acesteia, se exteriorizează voința de exercitare a căii de atac și se asumă conținutul cererii. Numai prin aplicarea semnăturii poate fi verificat că recursul emană de la partea care este îndreptățită să exercite calea de atac ori de la reprezentantul său împuternicit.

În lipsa semnăturii, cererea de recurs expediată la 20 martie 2023 nu poate fi atribuită, nici Elenei Armencea, nici avocatului Ștefan Balmuș, chiar dacă în cuprinsul acesteia sunt indicate numele lor, iar mesajul a fost transmis de pe o anumită adresă electronică.

Simpla indicare a unei persoane în textul cererii sau simpla transmitere a unui fișier prin e-mail nu suplinește condiția semnării actului de către titularul dreptului ori de către reprezentantul său.

În consecință, dacă după primirea în procedură a cererii de recurs se atestă situația nesemnării recursului, aceasta se subsumează ipotezei inadmisibilității 8 recursului. Or, în lipsa posibilității de identificare a autorului actului, nu se poate reține că recursul a fost declarat de o persoană care are dreptul să îl declare. Cu alte cuvinte, un recurs nesemnat este echivalent, sub aspectul admisibilității, cu un recurs declarat de o persoană care nu are dreptul să îl declare, iar o asemenea persoană nu poate fi prezumată ca fiind titularul dreptului de a exercita recursul.

A admite contrariul ar însemna ca instanța să substituie o cerință legală expresă de semnare a actului prin simple prezumții de autorat deduse din modalitatea de transmitere a acestuia, ceea ce este inadmisibil în materia exercitării căilor de atac, unde condițiile legale sunt de strictă aplicare.

Prin urmare, recursul transmis prin e-mail la 20 martie 2023 este inadmisibil, întrucât nu poate fi considerat declarat de o persoană îndreptățită să exercite calea de atac.

Referitor la recursul declarat de Ștefan Balmuș în interesele Elenei Armencea la 22 martie 2023, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că acesta a fost depus cu omiterea termenului de recurs, termenul fiind împlinit la 20 martie 2023.

În acest sens, rezultă că lipsa semnăturii nu reprezintă o neregularitate susceptibilă de remediere ulterioară cu efect retroactiv, prin depunerea în afara termenului a unei cereri de recurs semnată corespunzător.

Prin urmare, recursul declarat de avocatul Ștefan Balmuș în interesele Elenei Armencea la 22 martie 2023 este inadmisibil din motiv că a fost depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434 din Codul de procedură civilă.

Recurentul/reprezentantul său aveau obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudența CtEDO (cauza Van Harn v. Germania, 11 septembrie 2007), de a-și proteja drepturile de acces la instanță prin valorificarea dreptului său la o cale de atac, cu respectarea exigenţelor legale.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 433, alin. (1), lit. b) din Codul de procedură civilă în vigoare la data declarării recursurilor, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibile recursurile declarate de Ștefan Balmuș în interesele Elenei Armencea la 20 martie 2023 și la 22 martie 2023. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 9