CtEDO 30.11.2021 Auto

X c. BULGARIE

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
30.11.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
X c. BULGARIE (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 47996/17 împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 30 noiembrie 2021 într-un comitet compus din Iulia Antoanella Mooc, președinte, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, Pere Pastor Vilanova, judecători, și Ilse Freiwirth, graffière de secțiune a cererii (n 47996/17) împotriva Republicii Bulgaria și al cărei resortisant turc, domnul X ( decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului bulgar, reprezentat de agenții săi, domnul A. Popova și I. Nedyalkova, de la Ministerul Justiției, decizia de a nu comunica prezenta cerere Republicii Turcia, având în vedere considerațiile Curții în cauza Ic. Suedia 61204/09, §§ 40 46, 5 septembrie 2013; decizia de a nu dezvălui identitatea reclamantului, decizia de a trata în mod prioritar cererea (art. 41 din Regulamentul de procedură al Curții ( Reclamantul, care a ocupat un post de comisar în cadrul forțelor de poliție turce, a declarat că a fost în mod definitiv demis din funcția publică după tentativa de lovitură de stat din Turcia la 15 iulie 2016. La 13 octombrie 2016, se temea că va fi pus în detenție și că va fi supus unor tratamente abuzive și că va părăsi Turcia ascunsă în interiorul unui camion cu șapte persoane, dintre care cinci erau de naționalitate turcă, care încercau să fugă din țară din motive similare. În noaptea de 13 octombrie 2016, în timpul trecerii camionului la frontiera bulgaro-romanie, autoritățile vamale române și bulgare au găsit grupul de pasageri ilegali. Reclamantul a fost reținut în secția de poliție de la granița din Roussé, unde a depus declarații, declarând că a declarat în mod repetat în timpul detenției că intenționa să depună o cerere de protecție internațională în Bulgaria și că a redactat o astfel de cerere pe o hârtie liberă pe care o predase agenților de poliție de la granițele bulgare. În seara de 14 octombrie 2016, grupul de pasageri turci a fost condus la centrul de primire pentru străini din Lyubimets, aproape de frontiera cu Turcia. În dimineața zilei de 15 octombrie 2016, reclamantul și tovarășii săi au fost înmânați autorităților turce la Kapitan Andreevo, la postul de frontieră cu Turcia. În aprilie 2018, ca răspuns la cele ale guvernului, reclamantul explică că a fost supus unor tratamente abuzive din partea autorităților bulgare în timpul detenției sale la 14-15 octombrie 2016. Acesta arată că a fost încarcerat în închisoarea de maximă securitate din Diyarbakr, până la 18 septembrie 2017 și pretinde că a fost supus unor tratamente abuzive. Potrivit reclamantului, a fost eliberat la această ultimă dată. În timpul șederii sale, el ar fi fost supus unor numeroase restricții privind libertățile sale, inclusiv accesul la un avocat și vizitele familiei sale. În special, un avocat care a acceptat să-l reprezinte și-a arestat serviciile de teamă de a nu fi acuzat penal. Reclamantul și-a prezentat cererea în fața Curții prin intermediul membrilor familiei sale care puteau colecta informațiile relevante în timpul vizitelor în închisoare, efectuate la date nespecificate. Reclamantul susține, de asemenea, fără a prezenta documente, că a făcut obiectul unei proceduri penale inechitabile pentru apartenență la o organizație teroristă. Tribunalul de Primă Instanță din Turcia l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În primul rând, Curtea constată că, în observațiile sale din 16 aprilie 2018, ca răspuns la observațiile guvernului, reclamantul adaugă afirmații referitoare la relele tratamente pretinse a fi suferite de autoritățile bulgare și apoi de autoritățile turce după ce a fost trimis înapoi în Turcia. , precum și restricții arbitrare la libertatea și viața de familie e (punctul 7 de mai sus. Curtea arată, prin urmare, că reclamantul invocă, în esență, obiecțiuni distincte întemeiate pe articolele 3, 5, 6 și 8 din convenție care nu au fost invocate în cererea inițială și au fost introduse după comunicarea cererii guvernului pârât. Prin urmare, Curtea consideră că acestea nu au fost formulate în obiectul în acest litigiu și nu se cuvine să fie examinate separat în acest caz (Maznyak c. Ucraina; n 27760/02, § 22, 31 ianuarie 2008, Tsonyo Tsonev c. Bulgaria, n 33726/03, § 24, 1 octombrie 2009; și Shisti Mai Engineering OOD și alții c. Bulgaria , n 17854/04, §§ 93-94, 20 septembrie 2011). 10. Reclamantul se plângea în cererea sa inițială, pe teren de articole 2, 3, 5 § 1 și 4, precum și art. 8 și 13, din deciziile autorităților bulgare de a-l aresta și de a-l trimite imediat înapoi în țara sa, ținând cont, printre altele, de temerile sale pentru viața sa și/sau de a fi supus unor rele tratamente din cauza persecuției politice din Turcia, pe care a declarat că a expus-o într-o cerere de azil. 11. Curtea subliniază că normele prevăzute la art. 35 alineatul (1) privind epuizarea căilor de atac interne și termenul de șase luni sunt strâns legate (Jeronovičs c. Letonia [GC], 44898/10, § 75, CEDH 2016).În cazul în care se constată în mod clar că reclamantul nu are dreptul la o cale de atac efectivă, termenul de șase luni începe să curgă de la data actelor sau a măsurilor denunțate sau de la data la care a luat cunoștință de acest lucru sau a resimțit efectele sau prejudiciul (Dennis și altele, Regatul Unit (dec.), nr. 76573/01, 2 iulie 2002). 12. Principiile generale aplicabile referitoare la termenul de șase luni pentru introducerea unei hotărâri în temeiul articolului 35 alineatul (1) au fost expuse, de exemplu, în următoarele hotărâri Sabri Güneș c. Turcia [GC] (n 27396/06, § 44, 29 iunie 2012) și Ilias și Ahmed c. Ungaria [GC] (n 47287/15, § 81, 21 noiembrie 2019). 13. În speță, Curtea constată că nu se contestă între părțile pe care reclamantul nu le-a recurs la autoritățile bulgare și constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De asemenea, acesta reproșează autorităților bulgare că nu și-a îndeplinit cererea de azil la 14 octombrie 2016 (punctul 4 de mai sus) și că l-a transferat ulterior autorităților turce, la 15 octombrie 2016, privându-l de posibilitatea de a contesta măsurile restrictive luate în privința sa. Curtea consideră că întrebarea dacă reclamantul a prezentat o cerere de protecție internațională care ar putea fi examinată în cadrul procedurii interne este strâns legată de afirmația reclamantului potrivit căreia trimiterea sa în Turcia și lipsa oricărei aprecieri individualizate a cazului său de către autoritățile bulgare sunt expuse riscului de a suferi o detenție, de rele tratamente și de amenințări la adresa vieții sale în țara sa. Dc. Bulgaria, nr. 29447/17, § 93, 20 iulie 2021) Cu toate acestea, nu este necesar să se ia în considerare. Într-adevăr, presupunând chiar că reclamantul a formulat o astfel de cerere și că nu avea o cale de atac efectivă și accesibilă pentru a contesta măsurile restrictive, inclusiv detenția, luată în privința sa, ar fi trebuit să-și depună cererea în termen de șase luni de la evenimentele în litigiu. Prin urmare, Curtea consideră că termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție a început să curgă la 16 octombrie 2016, adică în ziua următoare transferului reclamantului în Turcia, pentru a se încheia la 15 aprilie 2017.14 Reclamantul a sesizat Curtea la 12 iunie 2017, adică la o lună și 28 de zile după încheierea termenului de șase luni. Pentru a justifica această întârziere, acesta explică în primul rând că a fost în detenție în Turcia, că accesul la un avocat și vizitele membrilor de familie au fost restrânse. Or, potrivit spuselor sale, la 12 iunie 2017 el a fost încă în detenție, dar a reușit totuși să sesizeze Curtea prin intermediul rudelor sale și fără a recurge la serviciile unui avocat. În special, reclamantul susține că membrii familiei sale l-au vizitat în închisoare, dar nu precizează de la ce dată a permis să se întâlnească cu rudele sale pentru prima dată după ce s-a întors în Turcia și nu a raportat nicio altă dată referitoare la vizitele lor. Astfel, el nu înseamnă că legăturile cu familia sa au fost total interzise în termen de șase luni pentru depunerea cererii sale. În plus, reclamantul nu a prezentat elemente concrete care să explice modul în care starea de urgență introdusă în Turcia ca urmare a tentativei de lovitură de stat din Turcia ar fi avut un impact concret asupra situației sale personale și ar fi împiedicat astfel să sesizeze Curtea. În cele din urmă, reclamantul nu prezintă niciun document care să permită stabilirea datelor exacte ale detenției sale în Turcia. Cu toate acestea, acesta a avut posibilitatea de a face acest lucru la trimiterea observațiilor sale ca răspuns la observațiile guvernului, la 16 aprilie 2018, data la care se afla în libertate, conform afirmațiilor sale (punctul 7 de mai sus). De asemenea, acesta nu justifică lipsa de a prezenta astfel de documente. Având în vedere aceste considerații, Curtea este în imposibilitatea de a constata că reclamantul a fost privat de orice legătură cu lumea exterioară în termenul de șase luni de care dispunea pentru a-și depune cererea, chiar dacă în această perioadă se afla în închisoare. Prin urmare, aceasta nu conține niciun alt element care să justifice derogarea de la regula obligatorie de șase luni și, prin urmare, consideră că cererea este tardivă. 16. Prin urmare, cererea trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 1 și 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 21 decembrie 2021. Ilse Freiwirth Iulia Antoanella Motoc Personal adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă