AFFAIRE CERNICA ET NARTEA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

AFFAIRE CERNICA ET NARTEA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2021)

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA CERNICA ȘI NARTEA c. REPUBLICA MOLDOVA (Cercetările nr. 2521/14 și 11831/14) HOTĂRÂREA STRASBURG 30 noiembrie 2021 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Cernica și Nartea c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Carlo Ranzoni, președintele Valeriu Gritco, Marko Bošnjak, judecători, și de Hasan Bak Mihail Bătrincea, avocat la Orhei, au sesizat Curtea la 16 decembrie 2013 și, respectiv, la 22 ianuarie 2014, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( 16000/10 și altele, precum și să aducă la cunoștința guvernului moldovenesc (inclusiv a celui care a fost reprezentat succesiv de agentul său ad interim doamna R. Revencu și agentul său dl Gurin, obiecțiile formulate la articolele 6 și 13 din convenție și 1 din Protocolul nr. 1 și inadmisibile pentru surplus, observațiile părților, După ce au deliberat în camera Consiliului la 9 noiembrie 2021, Renunță la hotărâre, adoptată la această dată, reclamanții dispun de hotărâri judecătorești definitive prin care o întreprindere de stat trebuie să plătească 1 720 EUR primului reclamant și 3 145 EUR celei de a doua reclamante cu titlu de datorii; aceste decizii au rămas neexecutate pentru perioade cuprinse între 10 și 15 ani din cauza insolvenței întreprinderii, reclamanții au inițiat acțiuni de despăgubire pentru depășirea duratei rezonabile. În cazul primului reclamant, instanțele sesizate prin acțiunea sa pe fond a legii nr. 87/2011 au constatat încălcarea drepturilor reclamantului și au alocat o sumă de 470 EUR pentru daune morale. În cazul celei de a doua recurente, acțiunea sa a fost respinsă ca nefondată. Reclamanții se plâng de încălcarea articolului 6 din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. September 2015, Curtea a decis să anexeze cele două cereri la cererile nr. 16000/10 și alte Ialtaxgal Aurica S.A. c. Republica Moldova și alte 60 de cereri (dec.), nr 16000/10 și altele, 1 septembrie 2015). Cu toate acestea, Curtea consideră că este necesar să se dizolve prezentele cereri ale grupului de cereri în cauză. În același timp și având în vedere similitudinea celor două cereri, Curtea consideră că este adecvat să le examineze împreună într-o singură hotărâre. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA LEGĂTURA DE CONVENȚIE și de la art. 1 din PROTOCOLUL N Cu privire la excepia formulată de guvern cu privire la pierderea calităii victimelor solicitanilor, după examinarea aciunii de despăgubire a acestora la nivel intern, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17899/08, § 18, 14 aprilie 2015). Constatând că aceste obiecțiuni nu sunt în mod vădit nefondate sau inadmisibile din alt motiv menționat la art. 35 din convenție, Curtea le declară admisibile. În primul rând, Curtea consideră că este necesar să se stabilească dacă statul poate fi considerat responsabil pentru datoriile întreprinderii debitoare. Criteriile aplicabile sunt expuse în hotărârile Curții, inclusiv Ališić și alții c. Bosnia și Herțegovina, Croația, Serbia, Slovenia și fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei 60642/08, § 114-115, 6 noiembrie 2012); Mikhailenki și alții c. Ucraina 35091/02 și alții 9 § 43-46, CEDO 2004 XII) și Cooperativa Agricola Slobozia-Hanesei c. Moldova 39745/02, § 17-19, 3 aprilie 2007). Având în vedere jurisprudența menționată anterior, Curtea constată că societatea debitoare era o întreprindere fondată de guvern și a cărei gestionare a activităților și a patrimoniului era în întregime sub controlul autorităților statului. Curtea concluzionează că aceste elemente sunt suficiente pentru a constata caracterul public al societății debitoare și că statul trebuie să fie tras la răspundere pentru datoriile sale față de reclamanți. Curtea constată apoi că reclamanții au recurs la acțiunea de despăgubire internă introdusă prin legea nr. 87/2011. Prin urmare, îi revine sarcina de a verifica, pe de o parte, dacă autoritățile au recunoscut, cel puțin în esență, o încălcare a dreptului protejat prin convenție și, pe de altă parte, dacă redresarea poate fi considerată adecvată și suficientă (a se vedea Cristea c. Republica Moldova, nr 35098/12, §25, 12 februarie 2019, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § 84, CEDH 2006 V). Principiile aplicabile în cauzele privind neîndeplinirea obligațiilor de executare a unei creanțe împotriva statului au fost rezumate în cauza Cooperativa Agricola Slobozia-Hainei, citată anterior, § 26, 3 aprilie 2007, Bourdov c. Rusia (n, n 33509/04, § 65-70, CEDH 2009. 10. Curtea consideră că, în speță, autoritățile din statul membru în cauză nu au luat măsurile adecvate pentru a pune în aplicare hotărârile pronunțate în favoarea reclamanților într-un termen rezonabil și că reclamanții se pot pretinde încă victime ale încălcării articolului 6 din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. (1) Prin urmare, este necesar să se respingă excepția guvernului întemeiat pe pierderea de calitate a victimelor reclamanților. 11. Prin urmare, Curtea concluzionează că, în speță, încălcarea articolului 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție. 360 EUR și a doua reclamantă 30 000 EUR. Ambele își bazează pretențiile pe evoluția prețurilor la lanuri, sau consideră că valoarea creanței lor împotriva statului le-ar fi permis la momentul respectiv să achiziționeze locuințe, ale căror prețuri în prezent sunt mai mari decât sumele menționate. Cu titlu de prejudiciu moral, primul reclamant solicită 2 000 EUR, iar a doua reclamantă solicită 10 Guvernul contestă aceste sume. 14. Curtea nu distinge nicio legătură de cauzalitate între încălcările constatate și valorile prejudiciilor materiale invocate de solicitanți. Cu toate acestea, în măsura în care deciziile în favoarea acestora nu au fost încă executate, Curtea decide să dea ca daune materiale sumele corespunzătoare creanțelor neexecutate, respectiv 1 720 EUR primului reclamant și 3 În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea face trimitere la principiile generale care decurg din jurisprudența sa în acest domeniu (a se vedea în special Cristea, pre cité, § 58, Botezatu, citată anterior, §§ 40-41) și acordă primului reclamant 2 000 EUR și celei de a doua reclamante 3 200 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit. 16. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L 1 din Protocolul nr. 1 afirmă că statul pârât trebuie să plătească ca daune materiale, în termen de trei luni, următoarele sume să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului 720 EUR (o mie șapte sute douăzeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, primului reclamant 145 EUR (trei mii o sută patruzeci și cinci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, celei de a doua reclamante statul pârât trebuie să plătească, ca daune morale, în termen de trei luni, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data decontării 000 EUR (două mii EUR), plus orice sume care pot fi datorate din această sumă cu titlu de impozit, primului reclamant 200 EUR (trei mii două sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, celei de-a doua reclamante de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 30 noiembrie 2021, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. {semnătură_p_2} Hasan Bak

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE CERNICA ET NARTEA c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

(Requêtes n

os

2521/14 et 11831/14)

ARRÊT

STRASBOURG

30 novembre 2021

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Cernica et Nartea c. République de Moldova,

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en un comité composé de

:

Carlo Ranzoni,

président,

Valeriu Grițco,

Marko Bošnjak,

juges,

et de Hasan Bakırcı,

greffier adjoint

de section

,

Vu

:

Les requêtes (n

o

2521/14 et n

o

11831/14) contre la République de Moldova et dont deux ressortissants de cet État, M. Ion Cernica («

le premier requérant

»), né en 1962 et résidant à Sărătenii Vechi et Mme

Galina Nartea («

la seconde requérante

»), née en 1951 et résidant à Orhei, représentés par M

e

Mihail Bătrîncea, avocat à Orhei, ont saisi la Cour respectivement le 16 décembre 2013 et le 22 janvier 2014

en vertu de l’article

34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»),

la décision partielle du 1

er

septembre 2015 de joindre les deux présentes requêtes aux requêtes n

os

16000/10 et autres et de porter à la connaissance du gouvernement moldave («

le Gouvernement

»), représenté successivement par son agent

ad interim

Mme R. Revencu et son agent M.

M. Gurin, les griefs tirés des articles 6 et 13 de la Convention et 1 du Protocole n

o

1 et irrecevable pour le surplus,

les observations des parties,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 9 novembre 2021,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

OBJET DE L’AFFAIRE

1.

Les requérants disposent de décisions de justice définitives ordonnant à une entreprise d’État le paiement de 1

720 EUR au premier requérant et 3

145 EUR à la seconde requérante à titre de dettes. Ces décisions étant restées non-exécutées pour des périodes allant de dix à quinze ans en raison de l’insolvabilité de l’entreprise, les requérants ont entamé des recours indemnitaires pour dépassement de la durée raisonnable. Dans le cas du premier requérant, les tribunaux saisis par son action sur le fond de la loi n

o

87/2011 constatèrent la violation des droits du requérant et allouèrent un montant de 470 EUR au titre de dommage moral. Dans le cas de la seconde requérante, son action fût rejetée comme mal fondée. Les requérants se plaignent de la violation de l’article 6 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n

o

1.

L’APPRÉCIATION DE LA COUR

SUR LA JONCTION DES REQUÊTES

2.

Le 1

er

septembre 2015, la Cour avait décidé de joindre les deux présentes requêtes

aux requêtes n

os

16000/10 et autres

(

Ialtexgal Aurica S.A. c. République de Moldova et 60 autres requêtes

(déc.), n

os

16000/10 et autres, 1

er

septembre 2015). Elle estime cependant qu’il est nécessaire de disjoindre les présentes requêtes du groupe des requêtes en question.

3.

En même temps et compte tenu de la similitude des deux présentes requêtes, la Cour estime approprié de les examiner conjointement en un seul arrêt.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE

6

DE LA CONVENTION et de l’article 1 du PROTOCOLE N

o

1

4.

À propos de l’exception formulée par le Gouvernement au sujet de la perte de la qualité de victimes des requérants, après examen de leurs recours indemnitaires au niveau interne, la Cour estime qu’elle se trouve étroitement liée à la substance des griefs des requérants et qu’il y a lieu de la joindre au fond (voir, parmi d’autres

Botezatu c. République de Moldova

, n

o

17899/08, § 18, 14 avril 2015).

5.

Constatant que ces griefs ne sont pas manifestement mal fondés ni irrecevables pour un autre motif visé à l’article 35 de la Convention, la Cour les déclare recevables.

6.

Tout d’abord, la Cour estime nécessaire de trancher sur la question de savoir si l’État peut être tenu pour responsable pour les dettes de l’entreprise débitrice. Les critères applicables sont exposés dans les arrêts de la Cour, dont

Ališić et autres c. Bosnie-Herzégovine, Croatie, Serbie, Slovénie et l’ex-République yougoslave de Macédoine

(n

o

60642/08, §§ 114-115, 6

novembre 2012),

Mikhaïlenki et autres c. Ukraine

(n

os

35091/02 et 9

autres, §§ 43-46, CEDH 2004

‑

XII) et

Cooperativa Agricola Slobozia-Hanesei c. Moldova

(n

o

39745/02, §§ 17-19, 3 avril 2007).

7.

Eu égard à la jurisprudence précitée, la Cour constate que la société débitrice était une entreprise fondée par le Gouvernement et dont la gestion des activités et du patrimoine était entièrement sous le contrôle des autorités de l’État. La Cour conclut que ces éléments suffisent à constater le caractère public de la société débitrice et que l’État doit être tenu responsable de ses dettes envers les requérants.

8.

La Cour observe ensuite que les requérants ont usé du recours indemnitaire interne introduit par la loi n

o

87/2011. Il lui appartient donc de vérifier, d’une part, s’il y a eu reconnaissance par les autorités, du moins en substance, d’une violation d’un droit protégé par la Convention et, d’autre part, si le redressement peut être considéré comme approprié et suffisant (voir

Cristea c. République de Moldova

, n

o

35098/12, §25, 12 février 2019,

Cocchiarella c. Italie

[GC], n

o

64886/01, § 84, CEDH 2006

‑

V).

9.

Les principes applicables dans les affaires concernant le défaut d’exécution d’une créance contre l’État ont été résumés dans l’affaire

Cooperativa Agricola Slobozia-Hanesei

, précité, § 26, 3 avril 2007,

Bourdov c.

Russie (n

o

2)

, n

o

33509/04, §§ 65-70, CEDH 2009.

10.

La Cour considère qu’en l’espèce, les autorités de l’État n’ont pas pris les mesures appropriées pour faire exécuter les jugements rendus en faveur des requérants dans un délai raisonnable et que les requérants peuvent toujours se prétendre victimes de la violation de l’article 6 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n

o

11.

Partant, la Cour conclut qu’il y a eu en l’espèce violation de l’article

6

§

1 du de la Convention et de l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention.

L’APPLICATION DE L’ARTICLE

41 DE LA CONVENTION

12.

À titre de dommage matériel, le premier requérant réclame un montant de 33

360 EUR et la seconde requérante 30

000 EUR. Tous deux fondent leurs prétentions sur l’évolution des prix de l’immobilier, or ils estiment que le montant de leur créance contre l’État leur aurait permis à l’époque d’acheter des logements, dont les prix actuels s’élèvent aux montants allégués. À titre de dommage moral, le premier requérant réclame 2

000 EUR et la seconde requérante réclame 10

000 EUR.

13.

Le Gouvernement conteste ces montants.

14.

La Cour ne distingue aucun lien de causalité entre les violations constatées et les montants des dommages matériaux allégués par les requérants. Toutefois, dans la mesure où les décisions en leur faveur n’ont toujours pas été exécutées, la Cour décide d’octroyer au titre de dommage matériel les montants correspondants aux créances non-exécutées, soit 1

720

EUR au premier requérant et 3

145 EUR à la seconde requérante.

15.

En ce qui concerne le dommage moral, la Cour se réfère aux principes généraux qui se dégagent de sa jurisprudence en la matière (voir notamment

Cristea

, precité, § 58,

Botezatu

, précité, §§ 40-41) et octroie au premier requérant 2 000 EUR et à la seconde requérante 3

200 EUR, plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt.

16.

La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

Décide

de disjoindre les présentes requêtes des requêtes n

os

16000/10 et autres

;

Décide

de joindre les deux présentes requêtes

;

Déclare

les requêtes recevables

;

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 de la Convention et de l’article

1 du Protocole n

o

1

;

Dit

,

a)

que l’État défendeur doit verser à titre de dommage matériel, dans un délai de trois mois les sommes suivantes, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur

au taux applicable à la date du règlement

:

1

720 EUR (mille sept cent vingt euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt, au premier requérant

;

3

145 EUR (trois mille cent quarante-cinq euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt, à la seconde requérante

;

b)

que l’État défendeur doit verser à titre de dommage moral, dans un délai de trois mois les sommes suivantes, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement

:

2

000 EUR (deux mille euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt, au premier requérant

;

3

200 EUR (trois mille deux cents euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt, à la seconde requérante

;

c)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

Rejette

le surplus de la demande de satisfaction équitable.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 30 novembre 2021, en application de l’article

77

§§

2 et

3 du règlement.

{signature_p_2}

Hasan Bakırcı

Carlo Ranzoni

Greffier adjoint

Président