CtEDO 18.09.2025 Auto

BESHTYNARSKA v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
18.09.2025
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BESHTYNARSKA v. UKRAINE (CtEDO, 2025)
HUDOC · oficial

Arti CINTIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 66917/16 Tetyana Oleksiyiivna BESHTYNARSKA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (Cincă Secțiunea), care așezează la 18 septembrie 2025 ca comitet compus din: María Elósegui , Președintele Andreas Zünd, Mykola Gnatovskyy , judecători și Martina Keller, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu. 66917/16) împotriva Ucrainei depuse în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 10 noiembrie 2016 de către un național ucrainean, dna Tetyana Oleksiyiivna Beshtynarska („reclamantul”), care s-a născut în 1968, locuiește în Antopil (Region Rivne), și a fost reprezentată de dl L. Voloshyn, avocat practicant în Rivne; hotărârea de a anunța cererea către Guvernul Ucrainei („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dna M. Sokorenko, de la Ministerul Justiției; observațiile părților; după deliberare, hotărăște după cum urmează: Prezentul caz se referă la anularea hotărârilor judiciare obligatorii și executive în favoarea reclamantului, ca urmare a reexaminării Curții Supreme a Ucrainei („SCU”), pe baza unei jurisprudențe diferite adoptate după adoptarea deciziilor respective, presupunând că încălcarea principiului certitudinii juridice care rezultă din art. 6 § 1 din convenție. Aceasta presupune că a dus la situația în care reclamantul a fost privat ilegal de posesiile sale, în încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În martie 2013, proprietatea ipotecarizată a reclamantului, care include o parcelă de terenuri cu o casă pe el, a fost vândută la o licitație publică D. pentru a-și răsplăti datoria unei bănci. A instituit o procedură civilă care urmărește să declare licitația invalidă și titlul D. la proprietatea ei anulată. Legea – Regulamentele temporare privind procedura de desfășurare a licitațiilor publice pentru vânzarea bunurilor imobiliare confiscate, aprobate prin Ordinea nr. 68/5 a Ministerului Justiției din 27 octombrie 1999 („Regulamentele temporare”). La 31 La data de 7 aprilie 2014, Curtea Regională de Apel a anulat hotărârea menționată anterior și a constatat că, la 25 aprilie 2014, Curtea de Apel regională a Rivne a anulat hotărârea menționată anterior, în special legea privind ipotecile. Martie 2015 Curtea Supremă Specializată în materie civilă și penală („HSC”) a susținut hotărârea Curții de Apel. Curtea Supremă a declarat că proprietatea reclamantului a fost pusă la licitație cu un singur potențial cumpărător, care a fost contrar Regulamentelor temporare. La 15 decembrie 2015 D. a aplicat la UCS cerând o revizuire a hotărârii HSC din 25 de ani. Martie 2015, pe baza unei presupuse diferențe în aplicarea aceleași dispoziții de drept material în cazuri similare, în special de către SCU în rezoluțiile sale din 18 noiembrie 2015. La 22 decembrie 2015, SCU a deschis procedurile de reexaminare în acest caz și a ordonat ca copiile hotărârii sale și cererii de reexaminare ale D. să fie trimise părților, inclusiv reclamantului. Martie 2016 SCU a examinat cazul în absența reclamantului, dar în prezența reprezentantului D.. Referindu-se la rezoluțiile SCU din 18 noiembrie 2015 ca dovada unei diferențe în aplicarea aceleași dispoziții ale dreptului susținut în materie juridică similară, a acordat D. cererea de reexaminare, a respins deciziile instanțelor de apel și de cazare din 7 Avril 2014 și 25 martie 2015 și a susținut hotărârea instanței de primă instanță din 31 ianuarie 2014 împotriva reclamantului. Unitatea a subliniat că Legea privind hipotecariile nu interzice conducerea licitațiilor cu un singur cumpărător și a avut prioritate asupra Regulamentelor temporare. Rezoluția SCU din 30 martie 2016 constituia o decizie judiciară finală în cazul reclamantului. Textul complet al deciziei finale a fost publicat în Registrul Unificat al Deciziilor Curții de Stat (portalul judiciar accesabil public online) la 8 aprilie 2016 și o copie a fost postată reclamantului la 18 aprilie 2016 și a fost primită de ea la 19 mai 2016. Ca dovadă a datei primirii, reclamantul a furnizat o declarație scrisă a unui martor, Zh., din 5 noiembrie 2016. EVALUAREA TRIBUNALULUI Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 că anularea deciziilor judiciare obligatorii și executive în favoarea sa, ca urmare a revizuirii de către SCU din cauza unei presupuse diferențe în aplicarea legii susținute în cazurile similare ulterioare de către SCU, a încălcat principiul certitudinei juridice și a condus la o situație în care ea a fost ilicit deținută de posesiunile sale. De asemenea, reclamantul a formulat alte plângeri în temeiul articolului § 1, art. 8 și al articolului 13 din Convenție. Guvernul a susținut, printre altele , că reclamantul nu și-a depus cererea în termen de șase luni Limita de aplicare a Curții. Au pus îndoieli cu privire la credibilitatea dovezii furnizate de reclamant în sprijinul primirii întârziere a deciziei finale, declarând că Zh. a fost reprezentantul reclamantului la nivel intern. Declarația Zh. a fost scrisă la mână și datată 5 Noiembrie 2016, adică, aproape șase luni de la data presupusă de primire și cinci zile înainte de depunerea cererii la Curte. Guvernul a concluzionat că cererea a fost depusă la Curte la 10 noiembrie 2016, adică, la mai mult de șapte luni de la rezoluția UCS din 30 martie 2016. 11. Reclamantul nu a formulat observații cu privire la obiecțiile de admisibilitate formulate de Guvern. 12. Curtea reiterează că perioada de șase luni, după caz, înainte de intrarea în vigoare a articolului 4 din Protocolul nr. 15 la Convenție, începe să funcționeze de la data la care reclamantul și/sau reprezentantul său au cunoștințe suficiente de decizia internă finală. Atunci când un reclamant are dreptul să fie servit automat cu o copie a deciziei interne finale, obiectul și scopul articolului 35 § 1 din Convenție sunt cel mai bine utilizate prin numărarea celor șase Perioada lunară de la data serviciului copiei deciziei respective (a se vedea Saakashvili c. Georgia (dec.), nr. 6232/20 și 22394/20, §§ 46 și 47, 1 martie 2022). Cu toate acestea, aceste norme nu ar trebui interpretate într-un mod excesiv de rigid. 13. Curtea constată mai întâi că a fost stabilită în acest caz că decizia finală a fost dată la 30 de ani. Martie 2016, textul complet a devenit disponibil publicului la 8 aprilie 2016 și o copie a fost trimisă reclamantului la 18 aprilie 2016. Reclamantul a susținut că nu a primit copia deciziei până la 19 mai 2016. În sprijinul acestei afirmații, ea a furnizat doar o declarație scrisă de martor. Ea nu a prezentat nici o altă dovadă de livrare a deciziei finale, cum ar fi o primire poștală. 14. Curtea remarcă că guvernul nu a prezentat nici o informație cu privire la momentul în care reclamantul a primit de fapt o copie a deciziei finale în cazul său, deși este destinat statului, atunci când se bazează pe nerespectarea termenului de șase luni, să stabilească data la care reclamantul a devenit conștient de decizia internă finală (a se vedea Belozorov c. Rusia și Ucraina , nr. 43611/02, §§ 93-97, 15 octombrie 2015). Guvernul a pus la îndoială credibilitatea dovezii furnizate de solicitant, susținând în esență că a fost creat artificial. Reclamantul nu a răspuns. 15. Deși nu se poate exclude că ar fi putut lua o lună pentru scrisoarea SCU trimisă la 18 aprilie 2016, încluzând o copie a rezoluției sale din 30 Martie 2016, pentru a ajunge la solicitant, în absența oricăror alte dovezi, în afară de declarația martorilor sau a oricărei explicații suplimentare de la reclamant în acest sens, Curtea nu poate concluziona că perioada de șase luni în sensul articolului 35 § 1 din Convenție a fost respectată în prezenta cauză. 16. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că cererea a fost depusă din timp și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă