- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 7 decembrie 2021
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Inadmisibil
Atamanov împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 52202/07 Mihail Anatolyevich ATAMANOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 7 decembrie 2021 în calitate de comitet compus din: Peeter Roosma, Președintele, Dmitry Dedov, Andreas Zünd, judecători și Olga Chernishov, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea (nu.
52202/07) împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 29 octombrie 2007 de către un național rus, dl Mikhail Anatolyevich Atamanov, care s-a născut în 1970 și locuiește în Velikiy Novgorod („ reclamantul”); hotărârea de a notifica plângerea privind absența reclamantului și a avocatului său de la audierea de recurs în cadrul procedurii penale împotriva reclamantului guvernului rus („Guvernul”), reprezentată inițial de dl G. Matyushkin, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și în ultima vreme de succesorul său în acest birou, dl. Vinogradov și să declare inadmisibil restul cererii; observațiile prezentate de Guvern; după deliberare, hotărăște după cum urmează: La 27 iunie 2008, Curtea Regională Novgorod a constatat că reclamantul a fost vinovat de livrare în ceea ce privește doi judecători și l-a condamnat la 18 luni de închisoare suspendată cu doi ani de condamnare și pedepsele suplimentare (nu pentru a schimba locul de reședință, pentru a se înregistra în biroul local de poliție, pentru a solicita centrul de ocupare a forței de muncă pentru a găsi un loc de muncă, pentru a nu comite niciun nou infracțiuni).
La o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii din 27 iunie 2008. El a exprimat în mod explicit dorința de a fi prezent la audierea de recurs. La 21 iulie 2008, Curtea Supremă a Federației Ruse a trimis notificarea privind audierea de recurs reclamantului și avocatul său. La 23 iulie 2008, Curtea Supremă a fost informată că reclamantul nu a primit notificarea deoarece nu a fost acasă. El nu a venit la biroul poștal pentru a-l colecta. Nu a fost furnizată astfel de informații în ceea ce privește avocatul reclamantului. La 7 august, Curtea Supremă a susținut condamnarea reclamantului în substanță în legătură cu recursul care omite trimiterea la limitele de probă. Nici reclamantul, nici avocatul său nu au fost prezent la ședința de apel.
Într-o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs de supraveghere la Curtea Supremă. El nu a reclamat că el și avocatul său nu au fost notificați în mod corespunzător de audierea în instanța de recurs. La 3 februarie 2009, Curtea Supremă a respins-o. Curtea reiterează că nici scrisoarea, nici spiritul articolului 6 din Convenție nu împiedică o persoană să renunțe la liberul său arbitru, fie în mod expres, fie în mod tacit, dreptul la garanțiile unui proces echitabil. Cu toate acestea, o astfel de derogare trebuie stabilită într-un mod neechilibrat, și trebuie demonstrat că acuzatul ar fi putut prevedea în mod rezonabil ce consecințele conduitei sale ar fi (a se vedea Hermi c. Italia [GC], nr. 18114/02, § 73, CEDH 2006 XII, cu alte referințe).
Autoritățile au fost diligente în informarea reclamantului cu privire la ședința de recurs (a se vedea Aždajić c. Slovenia , nr. 71872/12, § 53, 8 octombrie 2015, Dilipak și Karakaya c. Turcia , nos. 7942/05 și 24838/05, § 80, 4 martie 2014). Curtea remarcă că instanța de recurs a acordat reclamantului cererea de a participa la ședința de recurs și a trimis notificarea respectivă atât reclamantului, cât și avocatului său, cu mai mult de două săptămâni în avans. Curtea remarcă că guvernul a furnizat o copie a telegramului pentru a dovedi că reclamantul și avocatul său au fost în mod corespunzător informați cu privire la ședința de recurs (a se vedea un contrario) Sibgatullin c. Rusia , nr. 32165/02, § 48, 23 aprilie 2009). 10. În timp ce reclamantul nu a primit notificarea de la instanța de recurs (a se vedea punctul 4 de mai sus), nu există informații cu privire la primirea acestei notificări de către consiliul solicitant.
11. Reclamantul, care nu a prezentat observații, nu a susținut în fața instanțelor naționale (a se vedea punctul 6 de mai sus) sau în fața acestei instanțe că nu este conștient de data stabilită pentru examinarea recursului său, nici că avocatul său nu a fost notificat în mod corespunzător de ședința de recurs. 12. Curtea observă că, spre deosebire de Aždajić și Dilipak și Karakaya , reclamantul în cazul în cauză se plânge de absența sa în audierea de recurs și nu în audierea de judecată. Prin urmare, el a fost conștient în general de procedurile împotriva lui. că reclamantul în cazul în cauză a fost reprezentat în mod corespunzător și nu a susținut că el sau reprezentantul său a fost în mod oarecare împiedicat să obțină informații privind ședința de recurs, fie prin primirea notificărilor trimise la adresele lor respective, fie prin contact direct cu instanța de recurs.
În astfel de circumstanțe, Tribunalul consideră că reclamantul nu a putut fi considerat că a îndeplinit datoria sa de diligență ( mutatis mutandis Raush c. Rusia (dec.), nr. 17767/06, § 59, 22 martie 2016). 14. Prin urmare, Curtea consideră că autoritățile au fost diligente în anunțarea reclamantului audierii și că nu pot fi responsabile pentru faptul că reclamantul nu a luat măsuri pentru primirea telegramei. 15. Curtea acceptă și reclamantul nu a argumentat contrar că, în circumstanțele cazului, se poate spune că are implicit, prin conduita sa, 16. Curtea consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa, această cerere nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenția sau în Protocolurile acestuia și, prin urmare, trebuie respinse în conformitate cu art. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea inadmisibilă.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 13 ianuarie 2022. Olga Chernishova Peeter Roosma Președintele adjunct al grefierului
THIRD SECTION
DECISION Application no. 52202/07 Mikhail Anatolyevich ATAMANOV against Russia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 7 December 2021 as a Committee composed of: Peeter Roosma, President, Dmitry Dedov, Andreas Zünd, judges, and Olga Chernishova, Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 52202/07) against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 29 October 2007 by a Russian national, Mr Mikhail Anatolyevich Atamanov, who was born in 1970 and lives in Velikiy Novgorod (“the applicant”); the decision to give notice of the complaint concerning the absence of the applicant and his lawyer from appeal hearing in criminal proceedings against the applicant to the Russian Government (“the Government”), initially represented by Mr G. Matyushkin, former Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and lately by his successor in that office, Mr M. Vinogradov, and to declare inadmissible the remainder of the application; the observations submitted by the Government; Having deliberated, decides as follows:
SUBJECT-MATTER OF THE CASE
1. On 27 June 2008 the Novgorod Regional Court found the applicant guilty of libel in respect of two judges and sentenced him to 18 months of suspended imprisonment with two years of probation and additional punishments (not to change the place of residence, to register within the local police office, to ask the employment centre for a help to find a job, not to commit any new crimes).
On an unspecified date the applicant lodged an appeal against the judgment of 27 June 2008. He explicitly expressed his wish to be present in the appeal hearing.
On 21 July 2008 the Supreme Court of the Russian Federation sent the notice on the appeal hearing to the applicant and his lawyer. 4 . On 23 July 2008 the Supreme Court was informed that the applicant did not receive the notice as he had not been at home. He did not come to the post office to collect it. No such information in respect of the applicant’s counsel was provided.
On 7 August the Supreme Court upheld the applicant’s conviction in substance on appeal omitting the reference to probation limitations. Neither the applicant nor his lawyer were present at the appeal hearing. 6 . On an unspecified date the applicant lodged a supervisory review appeal with the Supreme Court. He did not complain that he and his counsel had not been duly notified of the hearing in the appeal court.
On 3 February 2009 the Supreme Court dismissed it.
THE COURT’S ASSESSMENT
8. The Court reiterates that neither the letter nor the spirit of Article 6 of the Convention prevents a person from waiving of his own free will, either expressly or tacitly, the entitlement to the guarantees of a fair trial. However, such a waiver must be established in an unequivocal manner, and it must be shown that the accused could reasonably have foreseen what the consequences of his conduct would be (see Hermi v. Italy [GC], no. 18114/02, § 73, ECHR 2006 ‑ XII, with further references). It must also be addressed whether or not the authorities were diligent in informing the applicant of the appeal hearing (see Aždajić v. Slovenia , no. 71872/12, § 53, 8 October 2015, Dilipak and Karakaya v. Turkey , nos.
7942/05 and 24838/05, § 80, 4 March 2014).
The Court observes that the appeal court granted the applicant’s request to take part in the appeal hearing and sent the respective notice both to the applicant and his counsel, more than two weeks in advance. The Court notes that the Government provided a copy of the telegram to prove that the applicant and his counsel were duly informed of the appeal hearing (see, a contrario , Sibgatullin v. Russia , no. 32165/02, § 48, 23 April 2009).
While the applicant failed to receive the notice from the appeal court (see paragraph 4 above), there is no information about the receipt of that notification by the applicant’s council.
The applicant, who did not submit observations, did not claim before the domestic courts (see paragraph 6 above) or before this Court that he was unaware of the date set for the examination of his appeal, nor that his counsel was not duly notified of the appeal hearing.
The Court observes that, unlike in Aždajić and Dilipak and Karakaya , the applicant in the present case complains about his absence in the appeal hearing, and not in the trial hearing. He was thus aware in general of the proceedings against him. It further notes that the applicant himself initiated the examination of his case in appeal.
The Court emphasises that the applicant in the present case was duly represented and did not claim that he or his representative had been somehow precluded from obtaining information about the appeal hearing, either by receiving the notifications sent to their respective addresses or by contacting the appeal court directly. In such circumstances the Court considers that the applicant could not be said to have complied with his duty of diligence ( mutatis mutandis , Raush v. Russia (dec.), no. 17767/06, § 59, 22 March 2016).
The Court thus considers that the authorities were diligent in notifying the applicant of the hearing, and that they cannot be hold responsible for the applicant’s failure to take steps to receive the telegram.
The Court accepts – and the applicant did not argue to the contrary – that, in the circumstances of the case, he can be said to have implicitly, through his conduct, waived his right to appear before the appeal court and defend himself.
The Court considers that, in the light of all the material in its possession, this application does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto, and thus, must be rejected in accordance with Article 35 § 4. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 13 January 2022. Olga Chernishova Peeter Roosma Deputy Registrar President