MAJECZKI v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
MAJECZKI v. ROMANIA (CtEDO, 2021)
Publicat la 3 ianuarie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 45229/18 Izabella MAJECZKI împotriva României depusă la 18 septembrie 2018 comunicat la 9 decembrie 2021 OBJETOR DE CAUZĂ Cererea se referă la echitatea procedurii penale împotriva reclamantului, fostul procuror, acuzat de două acte de mită și de o incitare la falsificarea documentelor. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, ea se plânge în primul rând că S.C. și S.D.E., doi dintre judecători care stăteau în judecată a instanței de apel, au luat deja o decizie preliminară în cazul ei, și anume, la 6 decembrie 2013, când au decis să mențină deținerea sa în custodie. În această decizie, luată de un comitet de trei judecători, dintre care judecători S.C. și S.D.E., instanța a susținut că „În opinia instanței, reclamantul a deturnat chiar sensul profesiei unui magistrat și a ignorat în mod sever obligațiile sale profesionale în calitate de magistrat și ca procuror senior...acțiuni care au un impact grav asupra relațiilor sociale în ceea ce privește cursul justiției.” Cererea de revocare a reclamantului împotriva judecătorilor S.C. și S.D.E. a fost respinsă ca nefondată la 18 mai 2016. În continuare, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge în continuare că, după ce a fost achitată de instanța de judecată inferioară, a fost condamnată la 4 Decembrie 2017 (judecată notificată la data de 19 martie 2018) de către instanța de apel în majoritatea sa (făcută din cei doi judecători S.C. și S.D.E., al treilea judecător care a formulat un aviz dezacord) pentru că a comis un act de a lua mită, instanța nu a efectuat o examinare directă a martorilor L.T., S.V. și A.S. care au fost relevante pentru acțiunea. În conformitate cu art. 7 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost condamnată pentru încălcarea legii, care în momentul respectiv prevedea că, dacă mită nu a fost luată pentru sine, ci mai degrabă în favoarea unei terțe părți, aceasta nu constituie infracțiuni penale de a lua mită. Tribunalul care a abordat cazul reclamantului în faza de apel a procedurii, imparțial, conform articolului 6 § 1 din Convenție, având în vedere faptul că S.C. și S.D.E., doi judecători din comitet, au luat anterior o decizie preliminară în acest caz, și anume la 6 Decembrie 2013 privind detenția reclamantului în reținere, în care au motivat hotărârea lor prin declarații sugestive de vina reclamantului (a se vedea, de exemplu, Romenskiy c. Rusia , nr. 22875/02, §§§ 27, 13 iunie 2013)? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva ei, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost condamnarea sa de către instanța de ultima instanță, după achitarea de către instanța de judecată, compatibilă cu cerințele din acest articol, având în vedere că condamnarea sa a fost bazată pe reconsiderarea faptelor stabilite de instanța de primă instanță, fără o examinare directă de către instanța de apel a unora dintre dovezile de testament (testige L.T., S.V. și A.S.; a se vedea Găitănaru c. România , nr. 26082/05, § 32, 26 iunie 2012)? Actul de luare de mită, din care reclamantul a fost condamnat, constituie o infracțiune penală în temeiul dreptului național atunci când a fost comisă, în conformitate cu art. 7 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Del Río Prada c. Spania [GC], nr. 42750/09, § 80, CEDO 2013)?