Majeczki împotriva României

Publicat la 3 ianuarie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 45229/18 Izabella MAJECZKI împotriva României depusă la 18 septembrie 2018 comunicat la 9 decembrie 2021 OBJETOR DE CAUZĂ Cererea se referă la echitatea procedurii penale împotriva reclamantului, fostul procuror, acuzat de două acte de mită și de o incitare la falsificarea documentelor. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, ea se plânge în primul rând că S.C. și S.D.E., doi dintre judecători care stăteau în judecată a instanței de apel, au luat deja o decizie preliminară în cazul ei, și anume, la 6 decembrie 2013, când au decis să mențină deținerea sa în custodie. În această decizie, luată de un comitet de trei judecători, dintre care judecători S.C.

și S.D.E., instanța a susținut că „În opinia instanței, reclamantul a deturnat chiar sensul profesiei unui magistrat și a ignorat în mod sever obligațiile sale profesionale în calitate de magistrat și ca procuror senior...acțiuni care au un impact grav asupra relațiilor sociale în ceea ce privește cursul justiției.” Cererea de revocare a reclamantului împotriva judecătorilor S.C. și S.D.E. a fost respinsă ca nefondată la 18 mai 2016. În continuare, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge în continuare că, după ce a fost achitată de instanța de judecată inferioară, a fost condamnată la 4 Decembrie 2017 (judecată notificată la data de 19 martie 2018) de către instanța de apel în majoritatea sa (făcută din cei doi judecători S.C.

și S.D.E., al treilea judecător care a formulat un aviz dezacord) pentru că a comis un act de a lua mită, instanța nu a efectuat o examinare directă a martorilor L.T., S.V. și A.S. care au fost relevante pentru acțiunea. În conformitate cu art. 7 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost condamnată pentru încălcarea legii, care în momentul respectiv prevedea că, dacă mită nu a fost luată pentru sine, ci mai degrabă în favoarea unei terțe părți, aceasta nu constituie infracțiuni penale de a lua mită. Tribunalul care a abordat cazul reclamantului în faza de apel a procedurii, imparțial, conform articolului 6 § 1 din Convenție, având în vedere faptul că S.C.

și S.D.E., doi judecători din comitet, au luat anterior o decizie preliminară în acest caz, și anume la 6 Decembrie 2013 privind detenția reclamantului în reținere, în care au motivat hotărârea lor prin declarații sugestive de vina reclamantului (a se vedea, de exemplu, Romenskiy c. Rusia , nr. 22875/02, §§§ 27, 13 iunie 2013)? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva ei, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost condamnarea sa de către instanța de ultima instanță, după achitarea de către instanța de judecată, compatibilă cu cerințele din acest articol, având în vedere că condamnarea sa a fost bazată pe reconsiderarea faptelor stabilite de instanța de primă instanță, fără o examinare directă de către instanța de apel a unora dintre dovezile de testament (testige L.T., S.V.

și A.S.; a se vedea Găitănaru c. România , nr. 26082/05, § 32, 26 iunie 2012)? Actul de luare de mită, din care reclamantul a fost condamnat, constituie o infracțiune penală în temeiul dreptului național atunci când a fost comisă, în conformitate cu art. 7 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Del Río Prada c. Spania [GC], nr. 42750/09, § 80, CEDO 2013)?

Published on 3 January 2022

FOURTH SECTION

Application no. 45229/18 Izabella MAJECZKI against Romania lodged on 18 September 2018 communicated on 9 December 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the fairness of the criminal proceedings against the applicant, former prosecutor, accused of two acts of bribe taking and one of incitement to forging documents. Under Article 6 § 1 of the Convention she complains firstly that S.C. and S.D.E., two of the judges who sat in the bench of the appellate court, had already taken a pre-trial decision in her case, namely, on 6 December 2013, when they decided to maintain her detention on remand. In that decision, taken by a panel of three judges, of which judges S.C. and S.D.E., the court held that “in the court’s opinion, the applicant diverted the very meaning of the profession of a magistrate and severely disregarded her professional obligations as a magistrate and as a senior prosecutor...acts which have a serious impact on the social relations concerning the course of justice.” The applicant’s recusal request against judges S.C.

and S.D.E. was dismissed as ill-founded on 18 May 2016. Still under Article 6 § 1 of the Convention, the applicant further complaints that after having been acquitted by the lower court, she was convicted on 4 December 2017 (judgment notified to her on 19 March 2018) by the appellate court in its majority (made of the two judges S.C. and S.D.E., the third judge having formulated a dissenting opinion) for having committed one act of bribe taking, the court having failed to make a direct examination of the witnesses L.T., S.V. and A.S. who were relevant to the proceedings. Under Article 7 of the Convention, the applicant complains that she was convicted for bribe taking in breach of the law, which at the relevant time stipulated that if the bribe had not been taken for oneself, but rather to the benefit of a third party, it did not constitute the criminal offence of bribe taking.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the tribunal which dealt with the applicant’s case in the appellate phase of the proceedings, impartial, as required by Article 6 § 1 of the Convention, having regard to the fact that S.C. and S.D.E., two of the judges in the panel, had previously made a pre-trial decision in the case, namely on 6 December 2013 concerning the applicant’s detention on remand, in which they reasoned their judgment by making statements suggestive of the applicant’s guilt (see for instance, Romenskiy v. Russia , no. 22875/02, §§ 26 ‑ 27, 13 June 2013)? 2. Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against her, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?

In particular, was her conviction by the court of last instance, after acquittal by the lower court, compatible with the requirements of the said article, considering that her conviction was based on the appellate court’s reconsideration of the facts established by the first instance court without a direct examination by the appellate court of some of the testimonial evidence (witnesses L.T., S.V. and A.S.; see Găitănaru v. Romania , no. 26082/05, § 32, 26 June 2012)? 3. Did the act of bribe-taking, of which the applicant was convicted, constitute a criminal offence under national law at the time when it was committed, as envisaged by Article 7 of the Convention (see for instance Del Río Prada v. Spain [GC], no. 42750/09, § 80, ECHR 2013)?