CASE OF MITSOPOULOS v. UKRAINE - [Ukrainian Translation] by the Ministry of Justice of Ukraine
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Civil proceedings;Article 6-1 - Fair hearing);Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property (Article 1 para. 1 of Protocol No. 1 - Deprivation of property)
CASE OF MITSOPOULOS v. UKRAINE - [Ukrainian Translation] by the Ministry of Justice of Ukraine (CtEDO, 2021)
CASE OF MITSOPOULOS v. UKRAINE) (declaratia nr. 62006/09) DECIZIE (in esenta) STRAȘBURG 09 decembrie 2021 Această decizie este definitivă, dar poate fi supusă corecțiilor redacționale. În cazul Mitsoopoulos împotriva Ucrainei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (al cincilea noiembrie), întrunind un comitet în care au participat: Mitsoopoulos împotriva Ucrainei (CASE OF MITSOPOULOS v. UKRAINE) (declaratia nr. 62006/09) (declaratia nr. 62006/09); după decizia de neîndeplinire a legii de la 1 decembrie 2021 a lui Ioan Mitsoopoulos (declaratia nr. 1), președintele Ucrainei Ioan Iliev Kelarki (declaratia nr. 1), a declarat că nu a respectat legea; iar pe pagina 1 a Convenției nr. 62009/09, cetățeanul Greciei Ioan Jevorki (declaratia nr. 1), care a declarat că nu a respectat dreptul de a se pronunța în instanță (declaratia nr. 62006/09); a declarat că nu a respectat dreptul de a se pronunța în instanță (declaratia nr. 1 din art. 61060); a declarat că nu a respectat dreptul de a se pronunța (declaratia nr. 1 din art. 61060); a declarat că nu a fost în măsură să se pronunțe (declare în justiție); iar pe pagina 1 a Convenției nr. 62009/06, cetă (declaratia nr. 1 din Convenția nr. 61060) a Convenției (declaratia nr. 62009/06); a declarat că nu a fost înținută (declaratia nr. 1); iar pe pagina 2 a fost declarată (declaratia nr. 1 din Convenția nr. 61060); pe baza unei deciziei (declaratie de neîn cazul în care a Convenției nr. 6106109/09); a Convenției nr. 6109/09); a declarat că nu a fost declarat că nu a
În această cauză, reclamantul s-a plâns că revizuirea "în circumstanțele nou-aparute" și anularea ulterioară a unei hotărâri adoptate în favoarea sa, care a dobândit forță legitimă și era executorie, în cadrul procedurilor civile finalizate erau nejustificate și, prin urmare, contrazicuse art. 6 alineatul 1. El a susținut, de asemenea, încălcarea articolului 1 din Primul Protocol la Convenție în legătură cu anularea hotărârii judecătorești, deoarece a pierdut recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor în litigiu. FACT 2.
După câteva reexaminări ale cauzei, la 22 ianuarie 2007, instanța din Obolonia a satisfăcut parțial cererea reclamantului, recunoscând dreptul său de proprietate asupra casei, cu proprietari și clădiri și construcții de locuit. La 7 noiembrie 2007, Curtea Supremă a Ucrainei a lăsat această decizie neschimbată și, astfel, în acea zi a devenit obligatorie pentru executare. 10. în aprilie 2009, M. a apelat la Curtea din Obolonia cu o cerere de reexaminare a deciziei din 22 ianuarie 2007 "în funcție de circumstanțele noi" (p. 14). M. a susținut că, la sfârșitul cererii de judecată inițiale, M. nu știa că casa a fost reconstruită în așa fel încât să nu mai poată fi considerată subiectul de soluționare a contractului de vânzare-cumpărare contestat. Ea a adăugat că a fost efectuată o reparație suplimentară pe casa ei. pe 20 ianuarie 2007, Curtea a dat o explicație privind posibilitatea unei reexaminări a acesteia.
Reluarea procedurii a inclus mai multe reexaminări ale cauzei pe fond și s-a încheiat cu adoptarea unei hotărâri definitive de către Înalta Curte Specializată a Ucrainei pentru examinarea cazurilor civile și penale la 27 aprilie 2016, care a lăsat neschimbată decizia Curții de Apel din orașul Kiev din 3 noiembrie 2015 privind satisfacerea parțială a cererilor reclamantului. În special, a fost recunoscut dreptul său de proprietate asupra locuinței, dar o astfel de recunoaștere nu se aplica adăposturilor și suprafețelor, precum și tuturor îmbunătățirilor efectuate în întreaga casă după 23 septembrie 2002. În plus, oponenții săi au fost obligați să nu împiedice utilizarea dreptului lor de proprietate asupra locuinței.
În conformitate cu dispozițiile procedurale relevante (articolele 361 și 362 din Codul de procedură civilă al Ucrainei din 2004) în redacția în vigoare la momentul evenimentelor, hotărârile și avizele instanțelor de primă instanță, ale instanțelor de apel și de casatie puteau fi revizuite în legătură cu circumstanțele noi. au fost identificate patru motive pentru o astfel de revizuire, și anume: (i) circumstanțe esențiale care nu au fost și nu ar fi putut fi cunoscute de persoana care a solicitat revizuirea cauzei în timpul examinării cauzei; (ii) stabilite de sentința instanței în cauza penală, care a dobândit forță legală, pentru neînțelegerea falsă a prezentării martorului, concluzia inițială a expertului, pentru neînțelegerea corectă a traducerii unei astfel de declarații, pentru neînțelegerea corectă a unor documente sau a unor dovezi, pentru neînțelegerea corectă a unei decizii sau pentru neînțelegerea corectă a unei alte decizii, care a fost încheiată în instanță în favoarea unei hotărâri din noua Constituție a Ucrainei; (iii) dacă nu a fost stabilită o hotărâre sau o altă hotărâre în legătură cu o astfel de decizie, în termen de trei zile, în cazul în care nu a fost stabilită o decizie sau o altă hotărâre, pentru revizuirea unei astfel de decizii, sau pentru neînțelegerea sau pentru reexamintrodarea unei astfel de decizii, sau pentru a fi fostă în favoarea unei decizii, sau pentru a fi în favoarea unei alte decizii, în favoare, sau pentru a unei decizii, în favoarea unei decizii, sau pentru a unei alte decizii, sau pentru a unei alte circumstanțe, în care nu a constituției, sau a unei alte circumstanței, sau a unei alte circumstanțe, în care nu a constituției, sau a unei judecății, sau a unei judecății, sau a unei judecății, sau a unei judecății, sau a unei judecății, sau a unei judecății, sau a unei jude
După notificarea cererii de către Guvernul statului pârât în octombrie 2018, reclamantul, invocând, în esență, articolele 6 și 8 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol la Convenție, a depus noi plângeri privind nerespectarea hotărârii Tribunalului de Apel din orașul Kiev din 3 noiembrie 2015 (vezi punctul 13), despre presupusa lipsa de acces la bunurile în cauză și procesul de examinare a altor proceduri conexe, unele dintre ele încă în desfășurare.16 În opinia Curții, aceste noi plângeri nu sunt precizări ale plângerilor inițiale ale reclamantului la Curte, cu privire la care părțile au deja prezentat observații. Prin urmare, Curtea consideră nepotrivită examinarea acestor plângeri în contextul acestei proceduri (decizia din 1 ianuarie 2015 a Tribunalului din Kiev împotriva unui reclamant al Ucrainei (PPrikniknik a fost respinsă de Tribunalul din Viena împotriva Ucrainei), cu privire la cererea sa de executare a unei plângeri din 20 aprilie 2007 (nr. 758/01, care a fost respinsă de Tribunalul din 20 mai 2007) privind obligațiile de judecată prevăzute la art. 1 din Convenția din Viena).16 În cazul în care nu s-au depus plângeri în temeiul articolului 1 din Convenția din Viena, nu s-au fost soluționate nici o plângere în temeiul articolului 1 din Convenția din Viena, nici o plângere în temeiul articolului 1 din Convenția din Viena, nici o plângere în temeiul articolului 1 din Convenția din Viena, nici o plângere în temeiul articolului 1 din Convenția din Viena, nici o plângere în temeiul articolului 1 din Convenția din Viena, nici o plângere în temeiul articolului 1 din Convenția din Viena, nici o plângere în temeiul articolului 1 din Convenția din Viena, nici o plângere în temeiul articolului 1 din Convenția din Viena, nici o plângere în temeiul articol din Convenția din Viena, nici o plângere în temeiul articol din Convenție, nici o plângere în temeiul articol din Convenție, nici o plâng
Orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a deține în pace proprietatea sa. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât în interesul societății și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. ... Admissibilitate 18.Curtea observă că acțiunea inițială (încheiată în 2007) și reluarea acțiunii (încheiată în 2016) s-au încheiat cu un rezultat favorabil reclamantului: dreptul său de proprietate asupra unei case a fost recunoscut în ambele cazuri.Cu toate acestea, contrar afirmațiilor Guvernului, în hotărârea Tribunalului din Obosce din 22 ianuarie 2007, asupra anularii căreia a reclamat reclamantul, a fost recunoscută, de asemenea, dreptul său de proprietate asupra proprietarului și asupra proprietății unei clădiri și a unei clădiri, în timp ce o astfel de cerere nu a fost recunoscută în hotărârea Tribunalului de Apel din Kiev din 3 noiembrie 2015, fără a fi inclusă în această cerere o altă cerere de modificări ale statutului său de proprietar în cazul în care a fost încălcat de către instanța de judecată a primului judecător al Ucrainei, care a fost judecat în urma unei decizii de la data de 9 ianuarie 2007 (în cazul în care nu a fost recunoscută încălcarea dreptului de proprietar în cazul în care a fost încheiată în cazul în cazul în care a fost încheiată în cazul în cazul în care nu a fost încălcat în cazul în cazul în care nu a fost încălcat în cazul în cazul în care nu a fost încheiat în cazul în cazul în cazul în care a fost încheiat în cazul în cazul în care a fost încheiat în cazul în cazul în care a fost încheiat în cazul în cazul în cazul în care a fost în care a fost încheiat în cazul în cazul în cazul în care a fost în cauză în cazul în cazul în care nu a fost în cauză în cazul în cazul în cazul în cazul în care a fost în cazul în care a fost în cazul în cazul în cazul în care a fost în cazul în cazul în cazul în care a fost în cazul în cazul în cazul în cazul în care a în care a fost în cazul în cazul
Curtea a constatat că plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și al articolului 1 din primul protocol la Convenție nu sunt nici manifest nefondate, nici inadmisibile pe niciun alt temei enumerat la art. 35 din Convenție. Prin urmare, ele trebuie să fie recunoscute ca fiind admise. Substanță 20. Principiile generale corespunzătoare sunt prezentate, printre multe alte surse, în hotărârile din cauzele Pravednaya v. Rusia, cererea nr. 69529/01, punctele 24 și 25 și 38 40, din 18 noiembrie 2004 și Lizanets v. Ucraina, cererea nr. 6725/03, punctele 32 și 31 mai 2007).
28). cu toate acestea, cererea corespunzatoare, depusa in mod extraordinar, nu continea nici o indicație că decizia contestata a fost caracterizată printr-o eroare judiciară gravă sau o abatere nedreaptă a justiției. în plus, această cerere se baza pe argumente contradictorii: se susținea că M. nu știa despre rezultatul reconstrucției casei, deși a comandat-o, iar astfel reconstrucția a fost efectuată în timp ce casa era în proprietatea ei (vezi punctele 8 și 10). deși în comentariile sale la această cerere, reclamantul a menționat în mod specific că a fost recunoscută o eroare și, în general, lipsa unor motive contravenente pentru reexaminarea solicitată, Curtea de Stat din Obolansk a susținut pur și simplu decizia lui M, fără a susține o altă cauză suplimentară în legătură cu această cerere (vezi punctele 11 și 12). decizia a fost explicată în mod contrar, astfel, că M nu știa despre rezultatul reconstrucției casei, deși a comandat-o, iar reexaminarea a fost efectuată în timp ce casa era în proprietatea sa (vezi punctele 8 și 10). astfel, reconstrucarea a fost efectuată în timp ce casa era în proprietatea sa (veziunea sa) (vezi punctele 8 și 10), iar în comentariile sale la această cerere, reclamantul nu a menționat în mod specific că cererea a fost acceptată, de către instanța de judecată, de asemenea, că a susțul a susținut că nu a fost corectată în mod necesar, iar în cazul în care nu a fost necesară, iar în cazul în care a fost introdusă (veziată în mod special în cazul în cazul în care nu este cazul în cazul în care persoana sa) în cauză (vezică a fost depusă) în cazul în cazul în care persoana respectivă (vechea nu a fost în cauză a fost în cauză) (veziată în cazul în cazul în cazul în care nu a fost în cazul în cazul în care persoana respectivă) (veșe) și că instanța a fost în cauză a fost în cauză (veș
În plus, în legătură cu anularea hotărârii instanței, reclamantul a fost privat de drepturile de proprietate asupra locuinței, care au fost reînnoite prin hotărârea definitivă din 27 aprilie 2016 (vezi punctul 13), precum și asupra clădirilor și clădirilor de locuit și construcțiilor fără a prezenta o justificare acceptabilă sau a oferi orice despăgubire. El este supus unei sarcini excesive (vezi hotărârea în cazul Brumărescu împotriva României (Brumărescu v. Romania) [GC], cererea nr. 28342/95, punctul 77 80, ECHR-VII din 1999 și mențiunea din hotărârea în cazul Pravednaya împotriva Rusiei (Pravednaya v. Russia), punctul 106 42 din 25 iulie 1999).
În cele din urmă, cerând despăgubiri pentru prejudicii morale și materiale, reclamantul a solicitat 56,886,16 dolari SUA (aproximativ 50.000 de euro) ca despăgubiri pentru cheltuielile judiciare și alte cheltuieli suportate în timpul procedurilor la nivel național și la Curte. 30.Guvernul, invocând în principal obiecțiile sale cu privire la acceptabilitatea plângerii reclamantului privind art. 1 din Primul Protocol la Convenție și cu privire la esența plângerii sale privind art. 6 alineatul 1 din Convenție (vezi punctele 18 și 23), a remarcat că cererile reclamantului privind despăgubirile pentru prejudicii materiale și morale au fost nejustificate.Guvernul a mai remarcat, de asemenea, că majoritatea cererilor reclamantului privind despăgubiri pentru cheltuielile judiciare și alte cheltuieli nu au fost confirmate de cererea necesară pentru aplicarea punctului 1 din Convenție, ci au fost considerate în mod divers de luni.31 Curtea consideră că cererea a fost acceptată pentru a soluționa problema aplicării articolului 41 din Convenție.Curtea recunoaște că cererea este în întregime în întregime în întregime în întregime în întregime în întregime în întregime în întregime în întregime, și că cererea nu poate fi soluționată în întregime în întregime în întregime în întregime în întregime în întregime; deci, Curtea declară că cererea este în întregă și că nu poate fi soluționată în întregime în întregime în întregime în întregime în întregime în întregime în întregime în întregime în întregime în întregime; în special în art. 1 din Convenție (art.
amână luarea în considerare ulterioară a acestei chestiuni și delegă competența Comitetului Președinte de a o soluționa dacă este necesar. înscris în limba engleză și comunicat în scris la 09 decembrie 2021 în conformitate cu punctele 2 și 3 din Regula 77 din Regulamentul Curții. Martina Keller Secretar adjunct Martins Mits Președinte