CtEDO 09.12.2021 Auto

ŠAINOVIC AND OTHERS v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
09.12.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ŠAINOVIC AND OTHERS v. SERBIA (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Cereri nr. 39257/19 și 63511/19 Miroslav ŠAINOVI și Viktoriya Maradudina, jurnalul adjunct al secțiunii Actng, având în vedere cererile depuse mai sus la datele indicate în tabelul apendice, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspunsul reclamantului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților este stabilită în tabelul apendice. Reclamanții au fost reprezentați de dl R. Glavonjić, un avocat care practică în Čačak. La 25 martie 2021, reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 privind aplicarea întârziere a deciziilor interne în favoarea unei societăți sociale/de stat au fost comunicate guvernului sârb („Guvernului”). Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Guvernul a susținut că reclamanții nu au informat Curtea că autoritățile naționale au recunoscut presupusa încălcare și că reclamanții au solicitat compensații pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a acesteia (a se vedea tabelul apendice). În plus, majoritatea reclamanților au primit deja compensații în acest sens, sugerând, prin urmare, ca Curtea să respingă cererile ca abuz de dreptul de cerere individuală în conformitate cu art. 35 §§ 3 lit. (a) și 4 din Convenție. Reclamanții nu au contestat acest fapt, ci au considerat că este irelevant. Curtea reiterează că o cerere poate fi respinsă ca abuz al dreptului de cerere individuală în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție în cazul în care, printre altele, aceasta se bazează pe informații false sau în cazul în care informațiile și documentele semnificative au fost omitete în mod deliberat, fie în cazul în care acestea au fost cunoscute de la început, fie în cazul în care au avut loc noi evoluții semnificative în timpul procedurii. Informațiile incomplete și, prin urmare, înșelătoare pot constitui un abuz al dreptului la cerere, în special în cazul în care informațiile în cauză se referă la miezul situației și nu sunt furnizate explicații suficiente pentru faptul că nu se divulgă această informație (a se vedea Bruss v. Elveția [GC], nr. 67810/10, § 28, ECHR 2014; S.A.S. v. France [GC], nr. 43835/11, § 67, ECHR 2014; și Denić și Stamenković c. Serbia (dec.) [Comitet], nr. 58944/18 și 58948/18, 5 noiembrie 2020). În ceea ce privește cazul în cauză, Curtea constată că instanța internă competentă a recunoscut presupusa încălcare. Majoritatea reclamanților au primit deja recurs pentru aceasta, iar procedurile privind trei reclamanți sunt în așteptare. Reclamanții nu au informat Curții cu privire la această dezvoltare înainte de notificarea cererilor a fost dată guvernului și nu a fost furnizată nicio explicație convingătoare pentru această omisiune Având în vedere faptul că informațiile reținute se referă la centrul cererilor, Curtea constată că acest comportament este contrar scopului unei cereri individuale. Avocații trebuie să înțeleagă că, având în vedere datoria Curții de a examina acuzațiile de încălcare a drepturilor omului, trebuie să prezinte un nivel ridicat de prudență profesională și o cooperare semnificativă cu Curtea, scutind-o de introducerea de plângeri nemeritorioase și, atât înainte de instituirea procedurilor, cât și ulterior, trebuie să cerceteze cu diligence toate detaliile cazului, să respecte cu atenție toate normele de procedură relevante și să îndemne clienții să facă același lucru. În caz contrar, utilizarea abuzivă sau neglijentă a resurselor Curții poate submina credibilitatea lucrărilor avocaților în ochii Curții și chiar, dacă se întâmplă sistematic, poate duce la interzicerea în special avocaților individuali de a reprezenta reclamanții în temeiul articolului 36 § 4 litera (b) din Regulamentul Curții (a se vedea Stevančević c. Bosnia și Herțegovina (dec.), nr. 67618/09, § 29, 10 ianuarie 2017). Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că aceste cereri constituie un abuz al dreptului de cerere individuală și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 litera (a) și cu art. 4 din Convenție Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declara cererea inadmisibilă. Viktoriya Maradudina Pauliine Koskelo Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 (respectarea hotărârilor interne luate împotriva societăților sociale/deținute de stat) Nr. cerere nr. Data introducerii Solicitant Anul nașterii Ordine de aplicare a deciziilor interne relevante Hotărârea internă finală privind afirmația că procedurile au fost de lungime excesivă 39257/19 05/07/2019 (4 solicitanți) Miroslav ŠAINOVIVI Curtea Comercială din Čačak 05/09/2019 63511/19 28/11/2019 (3 solicitanți) Siniša BOGI

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă