SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Cereri nr. 39257/19 și 63511/19 Miroslav ŠAINOVI și Viktoriya Maradudina, jurnalul adjunct al secțiunii Actng, având în vedere cererile depuse mai sus la datele indicate în tabelul apendice, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspunsul reclamantului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamanților este stabilită în tabelul apendice. Reclamanții au fost reprezentați de dl R. Glavonjić, un avocat care practică în Čačak. La 25 martie 2021, reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 privind aplicarea întârziere a deciziilor interne în favoarea unei societăți sociale/de stat au fost comunicate guvernului sârb („Guvernului”).
Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Guvernul a susținut că reclamanții nu au informat Curtea că autoritățile naționale au recunoscut presupusa încălcare și că reclamanții au solicitat compensații pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a acesteia (a se vedea tabelul apendice). În plus, majoritatea reclamanților au primit deja compensații în acest sens, sugerând, prin urmare, ca Curtea să respingă cererile ca abuz de dreptul de cerere individuală în conformitate cu art. 35 §§ 3 lit. (a) și 4 din Convenție. Reclamanții nu au contestat acest fapt, ci au considerat că este irelevant.
Curtea reiterează că o cerere poate fi respinsă ca abuz al dreptului de cerere individuală în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție în cazul în care, printre altele, aceasta se bazează pe informații false sau în cazul în care informațiile și documentele semnificative au fost omitete în mod deliberat, fie în cazul în care acestea au fost cunoscute de la început, fie în cazul în care au avut loc noi evoluții semnificative în timpul procedurii. Informațiile incomplete și, prin urmare, înșelătoare pot constitui un abuz al dreptului la cerere, în special în cazul în care informațiile în cauză se referă la miezul situației și nu sunt furnizate explicații suficiente pentru faptul că nu se divulgă această informație (a se vedea Bruss v. Elveția [GC], nr. 67810/10, § 28, ECHR 2014; S.A.S.
v. France [GC], nr. 43835/11, § 67, ECHR 2014; și Denić și Stamenković c. Serbia (dec.) [Comitet], nr. 58944/18 și 58948/18, 5 noiembrie 2020). În ceea ce privește cazul în cauză, Curtea constată că instanța internă competentă a recunoscut presupusa încălcare. Majoritatea reclamanților au primit deja recurs pentru aceasta, iar procedurile privind trei reclamanți sunt în așteptare. Reclamanții nu au informat Curții cu privire la această dezvoltare înainte de notificarea cererilor a fost dată guvernului și nu a fost furnizată nicio explicație convingătoare pentru această omisiune Având în vedere faptul că informațiile reținute se referă la centrul cererilor, Curtea constată că acest comportament este contrar scopului unei cereri individuale.
Avocații trebuie să înțeleagă că, având în vedere datoria Curții de a examina acuzațiile de încălcare a drepturilor omului, trebuie să prezinte un nivel ridicat de prudență profesională și o cooperare semnificativă cu Curtea, scutind-o de introducerea de plângeri nemeritorioase și, atât înainte de instituirea procedurilor, cât și ulterior, trebuie să cerceteze cu diligence toate detaliile cazului, să respecte cu atenție toate normele de procedură relevante și să îndemne clienții să facă același lucru.
În caz contrar, utilizarea abuzivă sau neglijentă a resurselor Curții poate submina credibilitatea lucrărilor avocaților în ochii Curții și chiar, dacă se întâmplă sistematic, poate duce la interzicerea în special avocaților individuali de a reprezenta reclamanții în temeiul articolului 36 § 4 litera (b) din Regulamentul Curții (a se vedea Stevančević c. Bosnia și Herțegovina (dec.), nr. 67618/09, § 29, 10 ianuarie 2017). Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că aceste cereri constituie un abuz al dreptului de cerere individuală și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 litera (a) și cu art. 4 din Convenție Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declara cererea inadmisibilă.
Viktoriya Maradudina Pauliine Koskelo Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 (respectarea hotărârilor interne luate împotriva societăților sociale/deținute de stat) Nr. cerere nr. Data introducerii Solicitant Anul nașterii Ordine de aplicare a deciziilor interne relevante Hotărârea internă finală privind afirmația că procedurile au fost de lungime excesivă 39257/19 05/07/2019 (4 solicitanți) Miroslav ŠAINOVIVI Curtea Comercială din Čačak 05/09/2019 63511/19 28/11/2019 (3 solicitanți) Siniša BOGI
DECISION Applications nos. 39257/19 and 63511/19 Miroslav ŠAINOVIĆ and others against Serbia and Siniša BOGIĆEVIĆ and others against Serbia (see appended table) The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 9 December 2021 as a Committee composed of: Pauliine Koskelo, President, Branko Lubarda, Marko Bošnjak, judges, and Viktoriya Maradudina, Actng Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on the dates indicated in the appended table, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows:
The list of applicants is set out in the appended table. The applicants were represented by Mr R. Glavonjić, a lawyer practising in Čačak. The applicants’ complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 concerning the delayed enforcement of domestic decisions given against a socially/State-owned company were communicated to the Serbian Government (“the Government”) on 25 March 2021. THE LAW Joinder of the applications Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.
Complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 (delayed enforcement of domestic decisions given against socially/State-owned companies) The Government submitted that the applicants had failed to inform the Court that the national authorities had acknowledged the alleged breach and that the applicants had sought compensation for non-pecuniary damage suffered as a consequence of it (see the appended table). Moreover, most of the applicants had already been awarded compensation in that connection. They therefore suggested that the Court reject the applications as an abuse of the right of individual application in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
The applicants did not dispute that fact but considered it irrelevant. The Court reiterates that an application may be rejected as an abuse of the right of individual application within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention if, among other reasons, it was knowingly based on false information or if significant information and documents were deliberately omitted, either where they were known from the outset or where new significant developments occurred during the proceedings. Incomplete and therefore misleading information may amount to an abuse of the right of application, especially if the information in question concerns the very core of the case and no sufficient explanation is given for the failure to disclose that information (see Gross v. Switzerland [GC], no. 67810/10, § 28, ECHR 2014; S.A.S.
v. France [GC], no. 43835/11, § 67, ECHR 2014; and Denić and Stamenković v. Serbia (dec.) [Committee], nos. 58944/18 and 58948/18, 5 November 2020). Turning to the present case, the Court notes that the competent domestic court has acknowledged the alleged breach. Most of the applicants have already been afforded redress for it and the proceedings in respect of three applicants are pending. The applicants did not inform the Court about that development before notice of the applications was given to the Government and no convincing explanation for this omission was provided Having regard to the fact that the information withheld concerned the very core of the applications, the Court finds that such conduct was contrary to the purpose of the right of individual application.
Lawyers must understand that, having due regard to the Court’s duty to examine allegations of human rights violations, they must show a high level of professional prudence and meaningful cooperation with the Court by sparing it the introduction of unmeritorious complaints and, both before proceedings have been instituted and thereafter, they must inquire diligently into all the details of the case, meticulously abide by all the relevant rules of procedure and must urge their clients to do the same.
Otherwise, the wilful or negligent misuse of the Court’s resources may undermine the credibility of lawyers’ work in the eyes of the Court and even, if it occurs systematically, may result in particular individual lawyers being banned from representing applicants under Rule 36 § 4 (b) of the Rules of Court (see Stevančević v. Bosnia and Herzegovina (dec.), no. 67618/09, § 29, 10 January 2017). In view of the above, the Court finds that these applications constitute an abuse of the right of individual application and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention . For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Declares the applications inadmissible.
Done in English and notified in writing on 13 January 2022. Viktoriya Maradudina Pauliine Koskelo Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 (delayed enforcement of domestic decisions given against socially/State-owned companies) No. Application no. Date of introduction Applicant Year of birth Relevant domestic decision Enforcement order Final domestic decision concerning the claim that the proceedings had been of excessive length 39257/19 05/07/2019 (4 applicants) Miroslav ŠAINOVIĆ 1963 Radovan MILOVANOVIĆ 1961 Radomir AVIĆ 1959 Snežana GLAVONJIĆ 1957 Municipal Court in Čačak, 05/04/2007 24/03/2009 Commercial Court in Čačak 05/09/2019 Commercial Court in Čačak 05/09/2019 Commercial Court in Čačak 05/09/2019 Commercial Court in Čačak 05/09/2019 63511/19 28/11/2019 (3 applicants) Siniša BOGIĆEVIĆ 1954 Srđan MARKOVIĆ 1977 Mladen VULIŠIĆ 1954 Municipal Court in Čačak, 05/04/2007 08/09/2007 Commercial Court in Čačak 15/06/2018 Commercial Court in Čačak 13/06/2018 Commercial Court in Čačak 15/06/2018