CASE OF HAMZAGIĆ v. CROATIA - [Ukrainian Translation] summary by the Supreme Court of Ukraine
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- No violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Administrative proceedings;Article 6-1 - Fair hearing)
CASE OF HAMZAGIĆ v. CROATIA - [Ukrainian Translation] summary by the Supreme Court of Ukraine (CtEDO, 2021)
În timpul războiului din Bosnia și Herțegovina, reclamantul a petrecut trei luni și jumătate în lagărul de închisoare, unde a fost supus unor diferite evenimente traumatice. În acest sens, în Germania, el a fost diagnosticat cu tulburări post-traumatice (denumite în continuare tulburări de sănătate) și i s-a acordat o pensie de invaliditate. În acest sens, reclamantul s-a adresat autorităților administrative croate cu cererile lor de plată pentru a-și confirma lipsa de informații despre aceste cazuri. În 2012, un expert din cadrul Centrului de Pensionare din Germania a confirmat că a primit o declarație de invaliditate din partea unui expert care a confirmat lipsa de informații despre aceste cazuri.
În cursul judecății, instanța administrativă a ascultat un expert al Fondului Croațian de Pensii, care a arătat că tulburarea reclamantului nu poate cauza invaliditate și că tulburarea nervoasă nu poate fi obiectul unei expertize. Curtea a respins cererea reclamantului de a obține un aviz psihiatric al unui expert și a remarcat că circumstanțele relevante au fost stabilite în mod detaliat și corect pe baza concluziilor experților autorităților de pensii. În special, instanța a indicat că specializarea medicală a unui expert al unei autorități de pensii nu are o asemenea importanță. În martie 2013, Curtea a respins o astfel de cerere ca fiind nefondată.
În ceea ce privește expertul G.M., care a pregătit o concluzie în cadrul examinării cauzei reclamantului de către organul superior de pensii, ECHR a recunoscut înțelegător faptul că la reclamant au apărut îndoieli cu privire la competența și neutralitatea sa, având în vedere că i-a fost acordată pensia de invaliditate în Germania în principal în legătură cu divorțul, în timp ce G.M. nu era un specialist în domeniul asigurării de invaliditate psihică.În cadrul acestei audieri, G.M. a indicat, de asemenea, că o astfel de cerere nu ar fi putut cauza o decizie de invaliditate fizică mai mare de 48% (în cazul în care persoana respectivă nu a fost în mod clar înlocuită cu o persoană cu o educație sau o sănătate mintală) sau o invaliditate fizică (în cazul în care persoana respectivă nu a fost în mod clar înlocuită cu o pensie de invaliditate psihică) (art. 49 din Legea privind invaliditatea psihică a Uniunii Europene), astfel încât nu se poate stabili în mod comparabil dacă persoana respectivă are o invaliditate fizică sau o invaliditate psihică (în cazul în care persoana respectivă nu are o educație sau o sănătate mintală) sau dacă nu are o invaliditate psihică (în cazul în care persoana respectivă nu are o educație sau o sănătate mintală) (art. 49 din Legea privind invaliditatea psihică a Uniunii Europene), astfel încât nu se poate stabili în mod clar dacă nu există o problemă de invaliditate psihică în ceea ce privește capacitatea fizică sau a persoanei respective (în ceea ce privește condițiile de invaliditate).
În timp ce ECHR nu a considerat problematic faptul că experții care și-au pregătit concluziile în cazul reclamantului nu erau specialiști în psihiatrie sau în orice altă boală de care suferise reclamantul, sarcina lor nu a fost de a diagnostica sau trata bolile reclamantului, ci de a evalua, pe baza constatărilor pregătite de specialiști medicali din Germania, care au diagnosticat și evaluat duritatea reclamantului, consecințele lor asupra capacității de lucru a reclamantului (punctul 50 din hotărârea). ECHR a subliniat că experții care și-au pregătit concluziile în cazul reclamantului nu au fost specialiști în psihiatrie sau în orice altă boală de care suferă reclamantul.
În același timp, afirmațiile sale se refereau în mare parte la criteriile pe care experții Fondului Croat de Pensii le-au aplicat în evaluarea stării sale medicale, ceea ce nu a însemnat obținerea unei concluzii de la un alt expert. În plus, în conformitate cu legislația națională, examinările personale ale persoanelor se efectuau exclusiv în cazul în care, pe baza documentației medicale pregătite pe baza unei asigurări administrative de pensie din altă țară, nu era posibilă o concluzie, pe care situația reclamantului nu o avea (punctul 56).
cererea reclamantului, pe baza concluziilor experților Fondului Croațian de Pensii, fără verificarea suplimentară a stării sale de sănătate de către un specialist în domeniul psihiatriei, nu constituia, după cum a cerut, o încălcare a dreptului său la un proces echitabil (punctul 58 din hotărârea I).