M.Ö. v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Inadmisibil
M.Ö. v. TURKEY (CtEDO, 2021)
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIUNEA A CINCEA
CAUZA KARAPAS ȘI ALȚII c. UCRAINEI (Cererea nr. 54575/12 și alte 4 cereri) HOTĂRÂRE STRASBOURG 22 octombrie 2020 Această hotărâre este definitivă, dar poate fi supusă unor corecturi de redactare. În cauza Karapas și alții c. Ucrainei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a cincea), reunită într-un Comitet compus din: Gabriele Kucsko-Stadlmayer, președinte, Latif Hüseynov, Lado Chanturia, judecători, și Anne-Marie Dougin, grefier adjunct interimar de secțiune, După deliberări în Camera de Consiliu la 29 septembrie 2020, Pronunță următoarea hotărâre, adoptată la aceeași dată: INTRODUCERE Cauza privește afirmațiile reclamanților potrivit cărora menținerea acestora în arest după dispariția motivelor relevante a constituit o încălcare a art. 5 §1 din Convenție.
Cauza privește, de asemenea, plângerea primului reclamant în temeiul art. 5 §5 din Convenție privind lipsa unui drept la despăgubire garantat printr-o sancțiune juridică în legătură cu arestarea sa ilegală. ÎN FAPT
Detaliile privind reclamanții sunt prezentate în tabelul din anexă.
Guvernul a fost reprezentat de agentul său, dl I. Lishchyna, din partea Ministerului Justiției.
Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.
Reclamanții executau pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni diferite.
La datele indicate în tabelul din anexă, instanțele naționale au admis propunerile administrațiilor instituțiilor de executare a pedepselor privind eliberarea condiționată a reclamanților. Aceste decizii nu au fost atacate de nimeni, au intrat în vigoare la datele indicate în tabelul din anexă. Reclamanții au fost eliberați din instituțiile de executare a pedepselor la diferite date, în decurs de trei până la șase zile după intrarea în vigoare a deciziilor judecătorești corespunzătoare privind eliberarea lor condiționată.
Potrivit materialelor cauzei, ordonanțele privind eliberarea condiționată a celui de-al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea reclamant au fost pronunțate de judecătorul K. În observațiile sale referitoare la cererile reclamanților menționați, Guvernul a prezentat documente în care s-a indicat că, de la 29 iunie până la 7 iulie 2017, judecătorul K. se afla în concediu medical și nu a putut să informeze părțile procedurii cu privire la intrarea în vigoare a deciziilor judecătorești corespunzătoare în perioada respectivă.
LEGISLAȚIA INTERNĂ RELEVANTĂ
7. Art. 153 §5 din Codul de executare penală al Ucrainei prevede că eliberarea anticipată a unui deținut este efectuată de administrația instituției de executare a pedepselor în ziua primirii documentelor relevante. Dacă documentele relevante sunt primite după încheierea zilei de lucru, eliberarea se efectuează a doua zi dimineață. ÎN DREPT
CONEXAREA CERERILOR
8. Având în vedere similitudinea obiectului cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre.
PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 5 DIN CONVENȚIE
9. Reclamanții s-au plâns că menținerea lor în arest după dispariția motivelor relevante a fost ilegală. În plus, primul reclamant s-a plâns de lipsa unui drept la despăgubire garantat printr-o sancțiune juridică în legătură cu arestarea sa ilegală. Reclamanții s-au prevalat de art. 5 din Convenție, ale cărui părți relevante prevăd: „1. Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță.
Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale: (a) dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent; ... (c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia; ... 5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei dețineri în condiții contrare dispozițiilor prezentului articol are dreptul la reparații.” Admisibilitate
Curtea constată că aceste plângeri nu sunt nici vădit nefondate, nici inadmisibile din vreun alt motiv enumerat la art. 35 din Convenție. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Fondul Art. 5 §1 din Convenție
Reclamanții au susținut că întârzierea eliberării lor din instituțiile de executare a pedepselor, care a durat de la trei până la șase zile după intrarea în vigoare a deciziilor judecătorești corespunzătoare, a fost ilegală și nejustificată.
Guvernul a susținut că deținerea reclamanților nu contravenea art. 5 §1 din Convenție. Făcând trimitere la art. 153 din Codul de executare penală al Ucrainei (a se vedea pct. 7), Guvernul a precizat că reclamanții au fost eliberați fără întârzieri necuvenite după primirea notificărilor de la instanțe privind intrarea în vigoare a deciziilor judecătorești corespunzătoare privind eliberarea condiționată a reclamanților.
Astfel cum Curtea a indicat în mod repetat, o anumită întârziere în executarea unei decizii de eliberare a unei persoane reținute este de înțeles și adesea inevitabilă, având în vedere considerentele practice legate de activitatea instanțelor și de respectarea anumitor formalități. Cu toate acestea, autoritățile naționale trebuie să încerce să o reducă la minimum (a se vedea hotărârile în cauzele Quinn c. Franței, din 22 martie 1995, pct. 42, Seria A nr. 311; Giulia Manzoni c. Italiei, din 1 iulie 1997, pct. 25 in fine, Culegere de hotărâri și decizii 1997-IV; K.-F. c. Germaniei, din 27 noiembrie 1997, pct. 71, Culegere 1997-VII; Mancini c. Italiei, cererea nr. 44955/98, pct. 24, CEDO 2001-IX). Formalitățile administrative legate de eliberarea din detenție nu pot justifica o întârziere mai mare de câteva ore (a se vedea hotărârea în cauza Nikolov c. Bulgariei, cererea nr. 38884/97, pct. 82, din 30 ianuarie 2003). Statele Contractante au obligația de a-și organiza sistemul juridic astfel încât autoritățile lor de aplicare a legii să poată respecta obligațiile privind evitarea privării nejustificate de libertate (a se vedea, de exemplu, hotărârile în cauzele Shukhardin c. Rusiei, cererea nr. 65734/01, pct. 93, din 28 iunie 2007, și Mokallal c. Ucrainei, cererea nr. 19246/10, pct. 44, din 10 noiembrie 2011).
Curtea constată că, în prezenta cauză, autorităților publice le-au fost necesare între trei și șase zile pentru a efectua eliberarea reclamanților. Se pare că întârzierea eliberării celui de-al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea reclamant nu a fost cauzată de inacțiunea administrației instituției de executare a pedepselor, ci de întârzierile în notificarea, în mod corespunzător, de către instanțele naționale a administrației instituțiilor de executare a pedepselor cu privire la intrarea în vigoare a deciziilor relevante (a se vedea pct. 6).
În plus, Curtea se referă la hotărârea în cauza Ruslan Yakovenko c. Ucrainei, cererea nr. 5425/11, pct. 69, din 4 iunie 2015, în care a constatat că întârzierea eliberării reclamantului din arest cu două zile a fost incompatibilă cu cerințele art. 5 §1 din Convenție.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că deținerea reclamanților după intrarea în vigoare a deciziilor judecătorești privind eliberarea condiționată nu a fost justificată conform art. 5 §1 din Convenție și, prin urmare, această dispoziție a fost încălcată. Art. 5 §5 din Convenție
Curtea constată că plângerea primului reclamant în temeiul art. 5 §5 din Convenție este similară plângerilor examinate de Curte într-o serie de alte cauze împotriva Ucrainei (a se vedea, ca exemplu recent, hotărârea în cauza Sinkova c. Ucrainei, cererea nr. 39496/11, pct. 79-84, din 27 februarie 2018). Curtea concluzionează că primul reclamant nu a avut un drept la despăgubire garantat printr-o sancțiune juridică în legătură cu arestarea sa ilegală, astfel cum impune art. 5 §5 din Convenție. Prin urmare, această dispoziție a fost încălcată.
APLICAREA ART. 41 DIN CONVENȚIE
18. Art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.” Prejudiciul
Primul reclamant a solicitat 10.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral. Restul reclamanților au solicitat diverse sume indicate în tabelul din anexă, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material și moral. Aceștia nu au indicat cuantumul și natura prejudiciului material pe care l-au suferit pretins și nu și-au susținut pretențiile cu nicio probă documentară.
Guvernul a considerat pretențiile reclamanților nefondate și excesive.
Curtea constată că al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea reclamant nu au furnizat informații detaliate cu privire la pretențiile lor privind despăgubirea pentru prejudiciul material și nu le-au susținut cu probe documentare. Prin urmare, respinge aceste pretenții ca fiind nefondate. În schimb, efectuând o apreciere în echitate, le acordă reclamanților sumele indicate în tabelul din anexă cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, plus orice impozit care poate fi datorat. Cheltuielile de judecată și alte cheltuieli
Primul, al doilea și al treilea reclamant au solicitat 1.200, 1.000 și, respectiv, 1.000 EUR cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată și a altor cheltuieli. Aceștia au solicitat ca sumele să fie plătite direct în conturile bancare ale reprezentanților lor. Restul reclamanților nu au formulat nicio pretenție în această privință. Guvernul s-a opus pretențiilor menționate.
Conform jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la despăgubirea cheltuielilor de judecată și a altor cheltuieli numai dacă se dovedește că aceste cheltuieli au fost reale și necesare, iar cuantumul acestora rezonabil.
Având în vedere documentele aflate în posesia sa, complexitatea cauzelor, faptul că reprezentantul primului reclamant a intervenit în procedură numai în etapa comunicării, precum și faptul că al doilea și al treilea reclamant au fost reprezentați de același apărător, Curtea îi acordă primului reclamant 850 EUR, care urmează să fie plătiți în contul bancar al dlui Ye.L. Boychenko, astfel cum a indicat primul reclamant, și 1.000 EUR celui de-al doilea și al treilea reclamant în comun, care urmează să fie plătiți în contul bancar al dlui V.B. Glushchenko, astfel cum au indicat aceștia (a se vedea, de exemplu, hotărârile în cauzele Belousov c. Ucrainei, cererea nr. 4494/07, pct. 116 și 117, din 7 noiembrie 2013, și Khlaifia și alții c. Italiei [MC], cererea nr. 16483/12, pct. 288, din 15 decembrie 2016). Dobânda moratorie
Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii la nivelul ratei dobânzii facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE, Decide să conexeze cererile; Declară admisibile plângerile reclamanților în temeiul art. 5 §1 din Convenție privind lipsa motivării pentru menținerea arestării lor după dispariția motivelor relevante; Declară admisibilă plângerea primului reclamant în temeiul art. 5 §5 din Convenție privind lipsa unui drept la despăgubire garantat printr-o sancțiune juridică în legătură cu arestarea sa nejustificată; Hotărăște că a avut loc o încălcare a art. 5 §1 din Convenție în privința tuturor reclamanților; Hotărăște că a avut loc o încălcare a art. 5 §5 din Convenție în privința primului reclamant; Hotărăște că: (a) Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, următoarele sume, care vor fi convertite în moneda națională a Statului pârât la cursul aplicabil la data plății: (i) sumele indicate în tabelul din anexă fiecărui reclamant cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, plus orice impozit care poate fi datorat; (ii) 850 EUR (opt sute cincizeci euro), plus orice impozit care poate fi datorat primului reclamant, cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată și a altor cheltuieli, care urmează să fie plătiți în contul bancar al reprezentantului primului reclamant, dl Ye.L. Boychenko; (iii) 1.000 EUR (o mie de euro), plus orice impozit care poate fi datorat celui de-al doilea și al treilea reclamant în comun, cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată și a altor cheltuieli, care urmează să fie plătiți în contul bancar al reprezentantului celui de-al doilea și al treilea reclamant, dl V.B. Glushchenko; (b) de la expirarea termenului de trei luni menționat mai sus și până la data plății, asupra sumelor menționate se va plăti o dobândă simplă la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în perioada de neplată, plus trei puncte procentuale; Respinge restul pretențiilor reclamanților privind satisfacția echitabilă. Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 22 octombrie 2020, în temeiul art. 77 §2 și §3 din Regulamentul Curții. Anne-Marie Dougin Gabriele Kucsko-Stadlmayer Grefier adjunct interimar Președinte Anexă Lista cauzelor Nr. Cererea nr. Data introducerii Reclamantul Data nașterii Locul nașterii Reprezentant Temeiul eliberării reclamantului Data corespunzătoare a eliberării reclamantului Data eliberării efective a reclamantului Durata arestării nejustificate Suma solicitată Suma acordată cu titlu de satisfacție echitabilă 1 54575/12 07.08.2012 Igor Andriiovych KARAPAS 17.08.1965 Kirovograd Yegor Leonidovych BOYCHENKO Decizia Judecătoriei Districtului Leninskyi din orașul Kirovograd din 14.05.2010 22.05.2010 25.05.2010 3 zile 10.000 EUR 900 EUR 2 84541/17 14.12.2017 Vyacheslav Viktorovych PONOMARYOV 19.06.1986 Mariupol Volodymyr Borysovych GLUSHCHENKO Ordonanța Judecătoriei Districtului Mashivskyi din Regiunea Poltava din 22.06.2017 30.06.2017 06.07.2017 6 zile 6.000 EUR 1.800 EUR 3 110/18 14.12.2017 Oleh Volodymyrovych KINASH 25.12.1980 Novoyavorivsk Volodymyr Borysovych GLUSHCHENKO Ordonanța Judecătoriei Districtului Mashivskyi din Regiunea Poltava din 22.06.2017 30.06.2017 06.07.2017 6 zile 6.000 EUR 1.800 EUR 4 1414/18 18.12.2017 Maxym Yuriyovych SEVERIN 25.03.1980 Zaporijia Hanna Volodymyrivna OVDIYENKO Ordonanța Judecătoriei Districtului Mashivskyi din Regiunea Poltava din 23.06.2017 03.07.2017 06.07.2017 3 zile 5.000 EUR 900 EUR 5 1648/18 18.12.2017 Oleh Oleksandrovych LYNNYK 22.02.1978 Kremenchuk Hanna Volodymyrivna OVDIYENKO Ordonanța Judecătoriei Districtului Mashivskyi din Regiunea Poltava din 23.06.2017 03.07.2017 06.07.2017 3 zile 5.000 EUR 900 EUR
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.