CASE OF MINAYEV AND KORZH v. UKRAINE

CAUZUL CU PRIVIND SECȚIUNEA MINIYEV ȘI KORZH c. UKRAINE (Declarațiile nos. 82724/17 și 40291/18) HOTĂRÂREA Strasburg 16 decembrie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Minayev și Korzh c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca compusă din: LÄtif Hüseynov, Președintele, Lado Chanturia, Arnfinn Bårdsen, judecători, și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 25 noiembrie 2021, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Ucrainean („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție. Reclamantul în cererea nr. 82724/17 a formulat, de asemenea, o plângere în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție în ceea ce privește același set de fapte. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. ÎNCĂLCAREA ALEGEDA ART. 5 § 3 din Convenție Reclamanții se plângeau de lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție. „Toată persoana arestată sau deținută în conformitate cu dispozițiile alineatului (c) din prezentul articol ... are dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptarea procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea pentru proces.” Curtea reiterează că, în conformitate cu jurisprudența sa stabilită în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, persistența unei suspiciuni rezonabile de faptul că persoana arestat a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea deținutului continuu, dar după o anumită perioadă de timp nu mai este suficientă. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să stabilească dacă celelalte motive furnizate de autoritățile judiciare au continuat să justifice privarea libertății. În cazul în care aceste motive sunt „relevante” și „suficiente”, Curtea trebuie, de asemenea, să stabilească dacă autoritățile naționale competente au manifestat „diligență specială” în cadrul procedurii. De asemenea, Curtea a susținut că justificarea pentru orice perioadă de detenție, indiferent de cât de scurtă, trebuie să fie demonstrată convingător de către autoritățile. Atunci când decide dacă o persoană ar trebui eliberată sau reținută, autoritățile sunt obligate să ia în considerare măsuri alternative pentru asigurarea apariției acestei persoane la proces. Cerința pentru ofițerul judiciar de a da motive „relevante” și „suficiente” pentru deținerea – în plus față de persistența suspiciunilor rezonabile – se aplică deja la momentul primei decizii care ordonează deținerea în reținere, adică „prompt” după arestarea (a se vedea, printre altele, Buzadji v. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, §§ 87 și 102, 5 iulie 2016). În cauza principală Korban c. Ucraina , nr. 26744/16 §§ 158-81, 4 iulie 2019, Curtea a constatat deja o încălcare a aspectelor similare la cele prezentate în acest caz. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-i convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazurile instantanee, instanța internă nu a furnizat motive relevante și suficiente pentru detenția anterioară a reclamanților. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 5 § 3 din Convenție. În ceea ce privește încălcarea plângerii în temeiul articolului 4 din Convenție, în cererea nr. 82724/17, Curtea consideră că a examinat principalele întrebări juridice formulate în cerere. Consideră astfel că această plângere este admisibilă, dar că nu este necesar să se pronunțe o hotărâre separată cu privire la aceasta (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 156, CEDO 2014, și, de exemplu, Namchil-Ool și alții c. Russia nos. 29715/11 și alți 27 [Comitet], § 22, 10 iunie 2021. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 12. art. 41 din convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Ara Harutyunyan c. Armenia , nr. 629/11, § 66, 20 octombrie 2016), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului în cererea nr. 40291/18 sumele indicate în tabelul adăugat. În ceea ce privește reclamantul în cererea nr. 82724/17, Curtea nu pronunță nicio atribuire, deoarece nu și-a depus cererile de satisfacție în conformitate cu art. 60 din Regulamentul Curții, chiar dacă el a fost invitat să facă acest lucru. 14. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui să fie adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; că aceste cereri declară încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție; hotărăște că nu este necesară examinarea plângerii în temeiul articolului 4 din Convenție pentru aplicarea nr. 82724/17; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantul în cerere nr. 40291/18, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 16 decembrie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (nu există motive relevante și suficiente de detenție) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Perioada de detenție, inclusiv arestarea domiciliară 24 de ore, dacă este cazul Curtea care a emis un ordin de detenție/ a examinat apel Deficiențe specifice Valoarea atribuită pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 82724/17 23/11/2017 Mykola Igorovych MINAYEV 1969 Subota Mykhaylo Ivanovych Uzhgorod 22/05/2017 - 10/07/2018 Uzhgorod Curtea Locală din regiunea Zakarpattya Utilizarea ipotezelor, în absența oricăror baze probatorii, a riscurilor de abscondare sau de obstrucționare a justiției, utilizarea formulelor stereotipate la prelungirea detenției 40291/18 14/08/2018 Yevgen Volodymyrovych KORZH 1979 Chudovskyy Igor Vyacheslavovych Bucha 23/02/2018 - 23/04/2018 Novoaydarskyy Curtea Locală din regiunea Lugansk Fragilitatea motivelor utilizate de instanțe, utilizarea ipotezelor, în absența oricăror baze de dovezi, a riscurilor de abscondare sau de obstrucționare a justiției 2000 250 [1] Plus orice impozit care poate fi impun reclamantului. [2] În plus, orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF

MINAYEV AND KORZH v. UKRAINE

(Applications nos. 82724/17 and 40291/18)

JUDGMENT

STRASBOURG

16 December 2021

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Minayev and Korzh v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Lətif Hüseynov,

President,

Lado Chanturia,

Arnfinn Bårdsen,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 25 November 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE

FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the lack of relevant and sufficient reasons for detention. The applicant in application no.

82724/17 also raised a complaint under Article 5 § 4 of the Convention in respect of the same set of facts.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 3 of the Convention

6.

The applicants complained of the lack of relevant and sufficient reasons for detention. They relied, expressly or in substance, on Article 5

§

3 of the Convention, which reads as follows:

“Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph

1

(c) of this Article ... shall be entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”

7.

The Court reiterates that, according to its established case-law under Article 5 § 3 of the Convention, the persistence of a reasonable suspicion that the person arrested has committed an offence is a condition

sine qua non

for the lawfulness of the continued detention, but after a certain lapse of time it no longer suffices. In such cases, the Court must establish whether the other grounds given by the judicial authorities continued to justify the deprivation of liberty. Where such grounds were “relevant” and “sufficient”, the Court must also ascertain whether the competent national authorities displayed “special diligence” in the conduct of the proceedings. The Court has also held that justification for any period of detention, no matter how short, must be convincingly demonstrated by the authorities. When deciding whether a person should be released or detained, the authorities are obliged to consider alternative measures for ensuring this person’s appearance at trial. The requirement for the judicial officer to give “relevant” and “sufficient” reasons for the detention – in addition to the persistence of reasonable suspicion – applies already at the time of the first decision ordering detention on remand, that is to say “promptly” after the arrest (see, among other authorities,

Buzadji v.

the Republic of Moldova

[GC], no.

23755/07, §§ 87 and 102, 5 July 2016).

8.

In the leading case of

Korban v.

Ukraine

, no.

26744/16, §§

158-81, 4

July 2019, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant cases the domestic courts failed to provide relevant and sufficient reasons for the applicants’ pre-trial detention.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

5 § 3 of the Convention.

COMPLAINT UNDER ARTICLE 5 § 4 OF THE CONVENTION

11.

As to the remaining complaint under Article

5

§

4 of the Convention in application no. 82724/17, the Court considers that it has examined the main legal questions raised in the application. It thus considers that this complaint is admissible but that there is no need to give a separate ruling on it (see

Centre for Legal Resources on behalf of

Valentin

Câmpeanu v.

Romania

[GC], no.

47848/08, §

156, ECHR

2014, and, for example,

Namchyl-Ool and Others v.

Russia

,

nos.

29715/11 and 27

others [Committee], §

22, 10 June 2021).

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

12.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Ara Harutyunyan v. Armenia

, no. 629/11, § 66, 20 October 2016), the Court considers it reasonable to award the applicant in application no.

40291/18 the sums indicated in the appended table. As concerns the applicant in application no.

82724/17, the Court makes no award since he failed to submit his just satisfaction claims in accordance with Rule

60 of the Rules of Court, even though he had been invited to do so.

14.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that these applications disclose a breach of Article

5

§

3 of the Convention concerning the lack of relevant and sufficient reasons for detention;

Decides

that there is no need to examine the complaint under Article

5

§

4 of the Convention for application no. 82724/17;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant in application no.

40291/18, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 16 December 2021, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Lətif Hüseynov

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention

(lack of relevant and sufficient reasons for detention)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Period of detention, including 24-hour house arrest, where relevant

Court which issued detention order/ examined appeal

Specific defects

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded

for costs and expenses

per application

(in euros)

[2]

82724/17

23/11/2017

Mykola Igorovych MINAYEV

1969

Subota Mykhaylo Ivanovych

Uzhgorod

22/05/2017 - 10/07/2018

Uzhgorod Local Court of Zakarpattya Region

use of assumptions, in the absence of any evidentiary basis, of the risks of absconding or obstructing justice, use of stereotyped formulae when extending detention

–

–

40291/18

14/08/2018

Yevgen Volodymyrovych KORZH

1979

Chudovskyy Igor Vyacheslavovych

Bucha

23/02/2018 - 23/04/2018

Novoaydarskyy Local Court of Lugansk Region

fragility of the reasons employed by the courts, use of assumptions, in the absence of any evidentiary basis, of the risks of absconding or obstructing justice

2,000

250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.