SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 46376/17 Hasan TURGUT împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 11 ianuarie 2022 într-un comitet compus din Egidijus Kūris, președinte, Pauliine Koskelo, Gilberto Felici, judecători, și din Hasan Bak 46376/17, îndreptat împotriva Turciei și al cărui resortisant al acestui stat, Hasan Turgut, născut în 1967 și rezident în Ankara, reprezentat de domnul U. Turgut, avocată la Ankara, a sesizat Curtea la 8 mai 2017 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, decizia de a aduce la cunoștința guvernului turc ( Observațiile părților, După ce au deliberat, face următoarea decizie la o dată nespecificată, reclamantul a fost numit judecător în cadrul Consiliului de Stat. La 25 decembrie 2014, prin decizia Consiliului Superior al Magistraturii (denumit în continuare Prin decizia din 15 iulie 2016, notificată reclamantului la 25 iulie 2016, prin decizia din 15 iulie 2016, prin care a fost notificată reclamantului, prin decizia din 5 iulie 2016, prin care se invoca articolele 6 și 14 din convenție ca judecător la un alt serviciu ca judecător obișnuit. În noiembrie 2016, Curtea Constituțională a respins cauza recurentului întemeiat pe art. 6 din Convenție pentru incompatibilitate materială . Curtea a respins Ö Õ Õ art. 14 din Convenție pentru neatenție vădită de temei. pentru a examina cauza reclamantului întemeiat pe art. 6 din convenție, obiect al prezentei cereri. În al doilea rând, aceasta amintește că, în cauza Bilgen c. Turcia 1571/07, §§ 87-88, 9 martie 2021), Curtea a statuat că HSYK nu putea fi considerat drept o instanță, în special din cauza lipsei unui set specific de norme procedurale care să fie utilizate în procedura pe care a fost sesizată. Curtea a judecat, de asemenea, în cadrul unei acțiuni în temeiul articolelor 8 și 10 din Convenție, citite în combinație cu art. 13 din Convenție, că un recurs nu putea fi considerat drept o acțiune efectivă. Astfel, Curtea a respins excepția de la a epuiza căile de atac interne invocate de guvern din cauza faptului că i se permite să solicite controlul asupra unei hotărâri pronunțate de HYSK. Prin urmare, având în vedere aceste considerații și în lipsa unei căi de atac interne efective și disponibile (Vučković și alții c. Serbia (cu excepția preliminară) [GC], nr 17153/11 și 29 alții, §§ punctul 69-77, 25 martie 2014), reclamantul trebuia să își depună cererea în termen de șase luni de la decizia HYSK din 25 decembrie 2014, notificată la data de 5 1 ianuarie 2015. Or, și-a prezentat cererea în fața Curții la 8 mai 2017, adică după expirarea termenului de șase luni (Sabri Güneș c. Turcia [GC], n 27396/06, § 60, 29 iunie 20), în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție. În consecință, cererea este tardivă și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 1 și 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 3 februarie 2022. Hasan Bak
Requête n
o
46376/17
Hasan TURGUT
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 11 janvier 2022 en un comité composé de
:
Egidijus Kūris,
président,
Pauliine Koskelo,
Gilberto Felici,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint
de section
,
Vu
:
la requête n
o
46376/17 dirigée contre la Turquie et dont un ressortissant de cet État, M. Hasan Turgut («
le requérant
») né en 1967 et résidant à Ankara, représenté par M
e
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
la décision de porter à la connaissance du gouvernement turc («
le Gouvernement
»), représenté par son agent, Monsieur Haci Ali Açıkgül, chef du service des droits de l’homme auprès du ministre de la Justice de Turquie,
la décision de porter à la connaissance du gouvernement turc («
le Gouvernement
») le grief tiré de l’article 6 § 1 et de déclarer irrecevable pour le surplus,
les observations des parties,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
À une date non précisée, le requérant fut nommé comme juge au Conseil d’État.
2.
Le 25 décembre 2014, par décision du Conseil supérieur de la magistrature (ci-après «
HSYK
»), le requérant fut muté –
sans son consentement
– du Conseil d’État où il siégeait comme juge vers un autre service comme juge ordinaire. Cette décision fut notifiée au requérant le 5
janvier 2015.
3.
Le 2 février 2015, invoquant les articles 6 et 14 de la Convention, le requérant introduisit un recours individuel devant la Cour constitutionnelle.
4.
Par décision du 15 juillet 2016, notifiée au requérant le 25
novembre 2016, la Cour constitutionnelle rejeta le grief du requérant tiré de l’article
6 de la Convention pour incompatibilité
ratione materiae
. Elle rejeta le grief tiré de l’article 14 de la Convention pour défaut manifeste de fondement.
5.
La Cour note d’abord que la Cour constitutionnelle s’est déclarée incompétent
ratione materiae
pour examiner le grief du requérant tiré de l’article 6 de la Convention, objet de la présente requête.
6.
Ensuite, elle rappelle que dans l’affaire
Bilgen c. Turquie
(n
o
1571/07, §§
87-88, 9 mars 2021), la Cour a jugé que le HSYK ne pouvait pas être considéré comme un tribunal, notamment en raison de l’absence d’un ensemble spécifique de règles procédurales à utiliser dans la procédure dont il était saisi. La Cour a également jugé, dans le cadre d’une action au titre des articles
8 et 10 de la Convention, lus en combinaison avec l’article 13 de la Convention, qu’un appel ne pouvait pas être considérée comme un recours effectif. La Cour rejeta donc l’exception d’épuisement des voies de recours internes invoquée par le Gouvernement en raison de l’incapacité de demander le contrôle d’une décision rendue par le HYSK.
7.
Partant, à la lumière de ces considérations et en l’absence d’une voie de recours interne effective et disponible (
Vučković et autres c.
Serbie
(exception préliminaire) [GC], n
os
17153/11 et 29 autres, §§ 69-77, 25
mars 2014), le requérant devait introduire sa requête dans le délai de six mois à partir de la décision du HYSK du 25 décembre 2014, notifiée à l’intéressé le 5
janvier 2015. Or, il a introduit sa requête devant la Cour le 8 mai 2017, c’est-à-dire après l’expiration du délai de six mois (
Sabri Güneș c.
Turquie
[GC], n
o
27396/06, § 60, 29 juin 20), conformément à l’article 35 § 1 de la Convention.
8.
Il s’ensuit que la requête est tardive et doit être rejetée en application de l’article
35 §§
1 et
4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour,
à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 3 février 2022.
Hasan Bakırcı
Egidijus Kūris
Greffier adjoint
Président