CtEDO 11.01.2022 Auto

GROSSU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
11.01.2022
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GROSSU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2022)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 40620/14 Vadim GROSSU împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care se află la 11 ianuarie 2022 într-un comitet compus din Branko Lubarda, președinte, Jovan Ilievski, Diana Sârcu, judecători, și Hasan Bak 40620/14) împotriva Republicii Moldova și al cărei resortisant al acestui stat, dl Vadim Grossu ( decizia de a aduce cererea la cunoștința guvernului moldovenesc, reprezentat de agentul său, O. Rotari, observațiile comunicate de guvernul pârât și observațiile comunicate în replică de solicitant, observațiile comunicate de Equal Rights Trust și ILGA-Europe, al căror președinte al secțiunii a autorizat intervenția terță; După ce intenționați să faceți acest lucru, faceți următoarea decizie în acest caz să se refere la o lipsă de informații cu privire la acuzațiile de maltratare care ar fi fost aduse reclamantului, minor în momentul faptelor, de către un particular. În noiembrie 2010, reclamantul, care era pe atunci în vârstă de 12 ani, ar fi fost lovit și închis într-o pivniță timp de zece minute de vecinul său, P. După faptele pretinse, reclamantul a fost spitalizat timp de opt zile. El a părăsit spitalul cu diagnosticul de contuzie și contuzii ale țesuturilor moi ale capului. În urma unei plângeri din partea mamei reclamantului, Parchetul a deschis, la două zile după fapte, o anchetă penală pentru tulburări agravate ale ordinii publice, însoțite de violență și i-a interogat pe reclamant și pe mama sa, P., precum și pe martori. Conform raportului medico-legal comandat de Parchet, contuzia reclamantului era considerată o leziune corporală ușoară. Printr-o ordonanță din 28 ianuarie 2011, Parchetul a considerat că P. a provocat această rană, dar a decis să .. investigație penală pe motiv că . . . . . . . . . . . . . . . . a fost condamnat la o amendă de 600 de amendare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . lei moldoves (aproximativ 36 de euro) pentru tulburări minore de ordine publică și pentru leziune intenționată ușoară a integrității fizice d Acuzațiile reprezentantului legal al reclamantului împotriva ordonanței din 28 ianuarie 2011 au fost respinse ca fiind nefondate de procurorul ierarhic și de instanța de judecată, a cărei decizie definitivă datează din 24 februarie 2014. Într-o a doua procedură penală, o instanță de primă instanță a condamnat P. la o pedeapsă de trei ani de închisoare cu suspendare pentru că l-a privat în mod ilegal pe reclamant de libertate. La instanța de apel și Curtea Supremă de Justiție au decis să pună capăt acestei proceduri pe motiv că ordonanța Parchetului din 28 ianuarie 2011 avea autoritate de lucru judecat și că P. fusese deja condamnată în cadrul unei proceduri de rejudecare. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că modul în care autoritățile au anchetat acuzațiile sale de maltratare a dus la agresori, că aceștia au dat dovadă de toleranță față de acte de maltratare comise unui minor și că nu au luat în considerare vulnerabilitatea sa deosebită ca copil. Acesta se plânge în special de calificarea juridică a faptelor efectuate în cadrul primei proceduri (opreșteri și nu o încălcare reprimată de Codul penal) și de încetarea celei de a doua proceduri. În special, acesta susține că recursul împotriva hotărârii din 28 ianuarie 2011 a fost respins de procurorul ierarhic ca fiind întârziat și nefondat în același timp. Cu toate acestea, Curtea nu consideră că este necesar să se pronunțe asupra acestui scop de neacceptare, deoarece cererea este în orice caz inadmisibilă din alte motive. 3 din Convenție, în contextul relelor tratamente aplicate de persoane fizice, au fost rezumate în X și alții c. Bulgaria ([GC], n 22457/16, § 176-77 și 184-90, 2 februarie 2021). Principiile relevante privind pierderea calității de victimă în raport cu un mai mult de un mai mult decât atât, au fost amintite în Gäfgen c. Germania ([GC], n 22978/05, § 115-19, CEDH 2010 10. În ceea ce privește mai întâi rănile primite de solicitant, Curtea consideră că acestea sunt suficient de grave pentru a intra în domeniul de aplicare al articolului 3 din convenție (compararea cu Ceachir c. Republica Moldova, nr. 50115/06, § 47, 10 decembrie 2013). Comisia observă apoi că autoritățile au inițiat rapid o anchetă după depunerea plângerii de către mama reclamantului și au luat măsuri care au permis obținerea de probe, identificarea persoanei vinovate și impunerea unei sancțiuni. În plus, Comisia consideră că ancheta a fost suficient de aprofundată și nu constată nicio deficiență reprobabilă din partea autorităților în desfășurarea acestei anchete și consideră că autoritățile au acționat cu o celeritate și prudență și că nu există niciun motiv pentru a concluziona că acestea nu au fost independente. În ceea ce privește concluzia autorităților potrivit căreia faptele constituiau amenzi și nu o încălcare reprimată de Codul penal, Curtea consideră că, în sine, acest lucru nu poate constitui o problemă pe teren în temeiul articolului 3 din convenție. Ceea ce este important în speță este că, având în vedere, în special, practica statului pârât în materie de condamnare, nu există o disproporție evidentă între gravitatea actului și sancțiunea aplicată (a se vedea, a contrao Gäfgen, citată anterior, §§ 123-24, și compară cu, pe teren de la art. 2 din Convenție, Dub c. Republica Moldova (dec.), n 39374/09, § Prin urmare, Curtea consideră că ancheta oficială referitoare la rănirile primite de reclamant răspundea la minimul de eficacitate impus de art. 3 din Convenție. 12. În plus, aceasta arată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere, în special, condamnarea necorespunzătoare a acestuia din urmă, Comisia nu vede niciun motiv de a crede că o astfel de acțiune nu era susceptibilă să îi ofere reclamantului posibilitatea de a obține o despăgubire adecvată și suficientă sau că nu prezenta perspective rezonabile de succes (compararea cu Dub (dec.), citată anterior, § 32). 13. În concluzie, Curtea consideră că, în ceea ce privește rănile provocate de P., recurentul a primit o redresare adecvată și suficientă și că nu mai poate pretinde că este victimă în sensul articolului 34 din convenție. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă pentru incompatibilitate rațională personae, în conformitate cu articolele 35 alineatul (3) și 4 din Convenție. 14. Pe de altă parte, Curtea consideră că nu este în măsură să ajungă la concluzia că pragul de gravitate impus pentru aplicabilitatea articolului 3 din Convenție a fost atins. Aceasta nu pierde din vedere vulnerabilitatea reclamantului ca urmare a vârstei sale și contextul în care acest tratament ar fi fost aplicat. De asemenea, este de inteles ca persoana ar fi putut suferi o trauma psihologica ca urmare a acestui tratament. Cu toate acestea, privarea de libertate nu a durat mai mult de o duzină de minute și reclamantul nu a dovedit existența unor efecte psihologice severe sau pe termen lung (comparat cu Tonchev c. Bulgaria, n 18527/02, § 39-40, 19 noiembrie 2009 și Ilieva și Georgieva c. Bulgaria (dec.), n 9548/07, §§ 29-30, 17 aprilie 2012).În aceste condiții, Curtea nu este convinsă că, în ceea ce privește pretinsa încuviințare în pivniță, recurentul a ridicat o cauză care poate fi invocată de un tratament incorect, contrar articolului 3 din Convenție, care ar putea declanșa obligația autorităților naționale de a efectua o anchetă oficială efectivă. Prin urmare, această parte a cererii este în mod clar greșit întemeiată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 3 februarie 2022. Hasan Bak

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2021-10-26
0,95
AFFAIRE A.P. c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE A.P. c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (Requête n o 41086/12) ARRÊT Art 3 (procédural) • Enquête ineffective diligentée par les autorités sur les allégations de viol et d’agression sexuelle perpétrés par un mineur de douze a
CtEDO 2021-10-19
0,95
AFFAIRE SVERNEI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SVERNEI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (Requête n o 42787/19) ARRÊT STRASBOURG 19 octobre 2021 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Svernei c. République de Moldova, La Cour européen
CtEDO 2021-11-30
0,95
AFFAIRE ARMEANU ET VACARCIUC c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ARMEANU ET VACARCIUC c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (Requête n o 47861/12) ARRÊT STRASBOURG 30 novembre 2021 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Armeanu et Vacarciuc c. République d
CtEDO 2024-10-03
0,95
VICOL c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 40650/14 Mihail VICOL et Iulia VICOL contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 3 octobre 2024 en un comité composé de : Davor Derenčinović,
CtEDO 2019-02-05
0,94
LUNCAȘU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 38202/10 Serghei LUNCAȘU contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 5 février 2019 en un comité composé de : Ivana Jelić, présidente, Valeri
Sursă