CASE OF MARKELOV AND OTHERS v. RUSSIA

CAUZUL DE MARCHELOV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 42282/06 și altele 2 – a se vedea lista adăugată) HOTĂRÂREA Strasbourg 13 ianuarie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Markelov și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Peeter Roosma, președinte, Dmitry Dedov, Andreas Zünd, judecători și Viktoriya Maradudina, secretar adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 9 decembrie 2021, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de detenția ilegală (privarea libertății). În cererile nr. 42282/06 și 25877/12, reclamanții au formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI 5 § 1 din Convenție Reclamanții se plâng în principal de detenția ilegală (privarea libertății). Ei au invocat, în mod expres sau substanțial, la art. 5 § 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: art. 5 § 1 „Toată lumea are dreptul la libertate și securitatea persoanei. Nimeni nu va fi privat de libertate în afară de următoarele cazuri și în conformitate cu o procedură prevăzută de lege: ... (c) arestarea sau detenția legală a unei persoane efectuate în scopul de a-l aduce în fața autorității juridice competente pe suspectul rezonabil de a fi comis o infracțiune sau atunci când este considerat rezonabil necesar pentru a preveni comiterea unei infracțiuni sau a fugit după ce a făcut-o ...” Curtea reiterează că expresia „legislativă” și „în conformitate cu o procedură prevăzută de lege” în art. 5 § 1 se referă în esență la dreptul național și se referă la obligația de a se conforma normelor de fond și de procedură ale acestora. Este, în primul rând, pentru autoritățile naționale, în special pentru instanțe, să interpreteze și să aplice dreptul intern. Cu toate acestea, întrucât în temeiul articolului 5 § 1 nerespectarea dreptului intern presupune încălcarea Convenției, Curtea poate și ar trebui să exercite o anumită competență de a verifica dacă această lege a fost respectată (a se vedea, printre numeroase alte autorități, Benham v. Regatul Unit, 10 iunie 1996, §§ 40-41 în amendă, Raporturi de hotărâri și decizii 1996 III). Reafirmă, de asemenea, că absența unui dosar de arest trebuie, în sine, considerată un eșec cel mai grav, deoarece a fost opinia Curții că detenția neînregistrată a unei persoane este o negație completă a garanțiilor fundamentale importante conținute la art. 5 din Convenție și dezvăluie o încălcare majoră a dispoziției respective. Lipsa unui dosar al aspectelor cum ar fi data, ora și locația deținutului, numele deținutului, motivele de detenție și numele persoanei care îl efectuează trebuie considerate incompatibile cu cerința de legalitate și chiar în scopul articolului 5 din Convenție (a se vedea, printre altele, Fortalnov și altele c. Rusia , nr. 7077/06 și altele 12 , § 76, 26 iunie 2018). În mod similar, absența oricăror motive sau termene acordate de autoritățile judiciare în deciziile lor de autorizare a detenției pentru o perioadă prelungită este incompatibilă cu principiul protecției împotriva arbitrației consemnate la art. 5 § 1 (a se vedea Khudoyorov c. Rusia, nr. 6847/02, § 142, CEDO 2005-X (extras); Nakhmanovich c. Rusia , nr. 55669/00 , §§ 70-71, 2 martie 2006; Solovyev c. Rusia , nr. 2708/02 , §§ 95-100, 24 mai 2007; Shukhardin c. Rusia , nr. 65-70, 28 iunie 2007; Belov c. Rusia , nr. 22053/02 , §§ 79-82, 3 iulie 2008; Chumakov c. Rusia , nr. 41794/04, §§ 129-131, 24 aprilie 2012). După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în caz instant, reclamanții au fost reținuți în lipsa dosarelor de arest, în contravenție cu obligațiile legislației interne și cu garanția de „legitimitate” a art. 5 din Convenție. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 5 § 1 din Convenție. În cererile nr. 42282/06 și 25877/12, reclamanții au formulat și alte plângeri în temeiul articolului 6 din Convenție. 11. Curtea a examinat cererile și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile pe care le-au făcut-o sunt de competență, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie orice apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. 12. Rezultă că această parte a cererilor trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție doar părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Biryuchenko și alții c. Rusia [Comitetul], nr. 1253/04 și altele 2, § 96, 11 decembrie 2014), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor pentru satisfacție. 15. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declară că plângerile privind detenția ilegală (privarea libertății) admisibile; și restul cererilor nr. 42282/06 și 25877/12 inadmisibil; declară că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție privind detenția ilegală (privarea libertății); Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 13 ianuarie 2022, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Peeter Roosma Președintele adjunct al Registrului interimar ANNEXĂ Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție (închidere ilegală (privire de libertate) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentantului Data de începere a detenției neautorizate Data de încheiere a detenției neautorizate Defecte specifice Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral pentru reclamant (în euro) [1] 42282/06 28/10/2005 Nikolay Nikolayevich MARKELOV 1966 Natalya Vladimirovna ZAGITOVA 1957 27/03/2006 19/06/2006 (pentru primul reclamant) 22/06/2006 (pentru al doilea reclamant) Autoritățile care nu au specificat perioada de detenție anterioară (a se vedea Logvinko c. Rusia , nr. 44511/04, §§ 35-39, 17 iunie 2010). Atunci când a revenit dosarul procurorului pentru remedierea defectelor din factura de inculpare, instanța de primă instanție nu a indicat motive și a stabilit un termen pentru prelungirea detenției reclamanților (a se vedea Khudoyorov c. Rusia , nr. 6847/02, §§§§ 144-151, ECHR 2005 X (extracte) și Ignatov c. Russ ia, nr. 27193/02, §§ 78-82, 24 mai 2007) 3.000 55770/11 18/07/2011 Vladislav Vasilievich TEKHNYUK 1982 Yefremova Yekaterina Viktorovna Moscova 06/08/2009 07/08/2009 Detenție (criminală) timp de mai mult de trei ore fără niciun dosar scris (a se vedea Fortalnov și alții c. Rusia , nr. 7077/06 și 12 altele , §§§ 76-79, 26 iunie 2018) 3.000 25877/12 05/04/2012 Viktor Alekseyevich AKIMOV 1963 Druzhkova Olga Vladimirovna Moscova 02/01/2021 20:00 03/01/2021 14:05 Detenție (criminală) timp de mai mult de trei ore fără nici un dosar scris (a se vedea Fortalnov și alții c. Rusia , nos. 7077/06 și 12 altele §§§ 76-79, 26 iunie 2018) 3.000 [1] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF

MARKELOV AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 42282/06 and 2 others –

see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

13 January 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Markelov and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Peeter Roosma,

President,

Dmitry Dedov,

Andreas Zünd,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 9 December 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the unlawful detention (deprivation of liberty). In applications nos.

42282/06 and 25877/12 the applicants also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 1 of the Convention

6.

The applicants complained principally of the unlawful detention (deprivation of liberty). They relied, expressly or in substance, on Article

5 §

1 of the Convention, which reads as follows:

Article 5 § 1

“Everyone has the right to liberty and security of person. No one shall be deprived of his liberty save in the following cases and in accordance with a procedure prescribed by law:

...

(c)

the lawful arrest or detention of a person effected for the purpose of bringing him before the competent legal authority on reasonable suspicion of having committed an offence or when it is reasonably considered necessary to prevent his committing an offence or fleeing after having done so ...”

7.

The Court reiterates that the expressions “lawful” and “in accordance with a procedure prescribed by law” in Article 5 § 1 essentially refer back to national law and state the obligation to conform to the substantive and procedural rules thereof. It is in the first place for the national authorities, notably the courts, to interpret and apply domestic law. However, since under Article 5 § 1 failure to comply with domestic law entails a breach of the Convention, it follows that the Court can and should exercise a certain power to review whether this law has been complied with (see, among numerous other authorities,

Benham v. the United Kingdom

, 10 June 1996, §§

40-41

in fine

, Reports of Judgments and Decisions 1996 III). It further reiterates that the absence of an arrest record must in itself be considered a most serious failing, as it has been the Court’s constant view that unrecorded detention of an individual is a complete negation of the fundamentally important guarantees contained in Article 5 of the Convention and discloses a most grave violation of that provision. The absence of a record of such matters as the date, time and location of detention, the name of the detainee, the reasons for his detention and the name of the person effecting it must be seen as incompatible with the requirement of lawfulness and with the very purpose of Article

5 of the Convention (see, among other authorities,

Fortalnov and

Others v. Russia

, nos. 7077/06 and 12 others, §

76, 26 June 2018). Similarly, the absence of any grounds or the time-limits given by judicial authorities in their decisions authorising detention for a prolonged period of time is incompatible with the principle of protection from arbitrariness enshrined in Article

5 § 1 (see

Khudoyorov

v. Russia, no. 6847/02, § 142, ECHR 2005-X (extracts);

Nakhmanovich v. Russia

, no. 55669/00, §§ 70-71, 2 March 2006;

Solovyev v. Russia

, no. 2708/02, §§ 95-100, 24 May 2007;

Shukhardin v.

Russia

, no. 65734/01, §§ 65-70, 28 June 2007;

Belov v.

Russia

, no.

22053/02, §§ 79-82, 3 July 2008;

Chumakov v. Russia

, no. 41794/04, §§

129-131, 24 April 2012).

8.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicants were detained in the absence of arrest records, contrary to domestic law requirements and the “lawfulness” guarantee of Article

5 of the Convention..

9.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

5 § 1 of the Convention.

REMAINING COMPLAINTS

10.

In applications nos.

42282/06 and 25877/12, the applicants also raised other complaints under Article 6 of the Convention.

11.

The Court has examined the applications and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

12.

It follows that this part of the applications must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Biryuchenko and Others v. Russia [Committee],

no.

1253/04 and 2 others, § 96, 11 December 2014), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and dismisses the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

15.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints concerning the unlawful detention (deprivation of liberty) admissible,

and the remainder of applications nos.

42282/06 and 25877/12 inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article

5 §

1 of the Convention concerning the unlawful detention (deprivation of liberty);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 13 January 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Peeter Roosma

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 5 § 1 of the Convention

(unlawful detention (deprivation of liberty))

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Start date of unauthorised detention

End date of unauthorised detention

Specific defects

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

42282/06

28/10/2005

Nikolay Nikolayevich MARKELOV

1966

Natalya Vladimirovna ZAGITOVA

1957

27/03/2006

19/06/2006

(for the first applicant)

22/06/2006

(for the second applicant)

Authorities’ failure to specify the period of pre-trial detention (see

Logvinenko v.

Russia

, no.

44511/04,

§§ 35-39, 17 June 2010).

When returning the file to the prosecutor for remedying defects in the bill of indictment, the first-instance court failed to indicate reasons and set a time-limit for extension of the applicants’ detention (see

Khudoyorov v.

Russia

, no.

6847/02, §§

144-151, ECHR 2005 X (extracts) and

Ignatov v.

Russ

ia, no.

27193/02, §§

78-82, 24 May 2007)

3,000

55770/11

18/07/2011

Vladislav Vasilyevich TEKHNYUK

1982

Yefremova Yekaterina Viktorovna

Moscow

06/08/2009

07/08/2009

Detention (criminal) for more than three hours without any written record (see

Fortalnov and Others v.

Russia

, nos.

7077/06 and 12 others, §§ 76-79, 26 June 2018)

3,000

25877/12

05/04/2012

Viktor Alekseyevich AKIMOV

1963

Druzhkova Olga Vladimirovna

Moscow

02/01/2021 20:00

03/01/2021

14:05

Detention (criminal) for more than three hours without any written record (see

Fortalnov and Others v. Russia

, nos.

7077/06 and 12 others, §§ 76-79, 26 June 2018)

3,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.