CASE OF KALMYKOV v. RUSSIA

În cazul Kalmykov c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), în calitate de comitet compus din: Peeter Roosma, Președinte, Dmitry Dedov, Andreas Zünd, judecători și Viktoriya Maradudina, Acting Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 9 decembrie 2021, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 12 noiembrie 2016. Avizul cererii a fost transmis guvernului rus („Guvernul”). FACTELE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a susținut că nu a primit asistență medicală adecvată în detenție și că nu există nici un remediu eficace în acest sens. El a formulat și alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. Reclamantul s-a plâns că nu i s-a acordat un tratament medical adecvat în detenție, susținând în continuare că a fost reținut și transportat în condiții inumane, ținând seama în special de starea sa de sănătate. El se bazează pe art. 3 din Convenție, care scrie după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Tratament medical în detenție Curtea remarcă că reclamantul a suferit de o stare medicală gravă, astfel cum se indică în tabelul adăugat, care a afectat funcționarea sa zilnică. Prin urmare, el ar fi putut avea o anxietate considerabilă în ceea ce privește dacă asistența medicală furnizată îi este adecvată. Curtea reiterează că „adaptarea” asistenței medicale rămâne cel mai dificil element de stabilit (a se vedea Blokhin c. Rusia [GC], nr. 47152/06, § 137, CEDH 2016). În acest context, a clarificat că autoritățile trebuie să se asigure că diagnosticul și îngrijirea sunt prompte și corecte (de exemplu, a se vedea Gorbulya c. Rusia , nr. 31535/09, § 62, 6 martie 2014, cu alte referințe și Pokhlebin v. Ucraina , nr. 35581/06, § 62, 20 mai 2010, cu alte referințe) și că ‐ în cazul în care este necesară de natura unei condiții medicale ♦ supravegherea este regulată și sistematică și implică o strategie terapeutică cuprinzătoare menită să trateze cu succes problemele de sănătate ale deținutului sau să împiedice aglomerarea lor (vezi, în special Ukhan v. Ucraina v. , nr. 30628/02, § 74, 18 decembrie 2008, cu alte referințe și Kolesnikovich c. Rusia , nr. 44694/13 , § 70, 22 martie 2016, cu alte referințe . Curtea subliniază că tratamentul medical în cadrul centrelor închisoare trebuie să fie adecvat și comparabil cu calitatea tratamentului pe care autoritățile de stat s-au angajat să prevadă întreaga populație. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că fiecare deținut trebuie garantat același nivel de tratament medical care este disponibil în cele mai bune instituții de sănătate din afara centrelor de închisoare (a se vedea, de exemplu, Sadretdinov v. Rusia , nr. 17564/06, § 67, 24 mai 2016, cu alte referințe și Konovalchuk v. Ucraina , nr. 31928/15, § 52, 13 octombrie 2016, cu alte referințe) După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea a identificat deficiențele în tratamentul medical al reclamantului, care sunt enumerate în tabelul anexat. Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare celor din acest caz (a se vedea Blokhin citat mai sus, §§ 120-50, Reshetnyak v. Russia, nr. 56027/10, §§ 49-101, 8 ianuarie 2013 și Koryak v. Rusia, nr. 24677/10, §§ 70-110, 13 noiembrie 2012). Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în caz instant, reclamantul nu a primit asistență medicală cuprinzătoare și adecvată în timpul detenției. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea art. 3 din Convenție. În ceea ce privește celelalte plângeri ale reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție referitoare la condițiile sale de detenție și transport, Curtea consideră că, având în vedere concluziile sale din punctele 6-9 de mai sus, nu este necesar să se examineze separat admisibilitatea și meritul acestor plângeri (a se vedea, pentru o abordare similară, Kuzhelev și alții c. Rusia, nos. 64098/09 și alți 6, § 140, 15 octombrie 2019; Magomedov și alții c. Rusia , nos 33636/09 și alți 9 , § 103, 28 martie 2017 și S.C. Britanic World S.R.L. România , nr. 8602/09 , § 50, 26 aprilie 2016 . De asemenea, reclamantul s-a plâns că nu au fost puse la dispoziție niciun remediu intern eficient în ceea ce privește calitatea asistenței medicale în detenție. Plângerile sale sunt examinate în conformitate cu art. 13 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în prezenta Convenție are un remediu eficace înaintea unei autorități naționale ...” 12. Curtea a constatat în multe ocazii că există lipsa unor căi de recurs interne eficiente pentru a se plânge de calitatea tratamentului medical în detenție (a se vedea, printre multe alte autorități, Reshetnyak, citate mai sus, §§ 49-101 și Koryak, §§ 70-110. În cazurile menționate anterior, Curtea a stabilit că niciuna dintre calele juridice sugerate de Guvern nu constituia un remediu eficace pentru a preveni presupusele încălcări sau să le împiedice să continue, sau să furnizeze reclamantului o soluție adecvată și suficientă pentru plângerile sale în temeiul art. 3 din Convenție. 13. Curtea nu consideră niciun motiv care să justifice depărtarea de jurisprudența sa bine stabilită cu privire la această chestiune, constatând că reclamantul nu dispune de un recurs intern eficace pentru plângerile sale, în încălcarea articolului 13 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Kolesnikovich v. Rusia, nr. 44694/13, §§ 82-92, 22 martie 2016, Tselovalnik v. Rusia, nr. 28333/13, §§ 70-77, 8 octombrie 2015 și Budanov v. Rusia, nr. 66583/11, §§ 77-83, 9 ianuarie 2014), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul anexat. 16. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile privind calitatea inadecvată a asistenței medicale în detenție și lipsa oricărui remediu intern eficace admisibil în acest sens și consideră că nu este necesară examinarea separată a încălcărilor rămase în temeiul articolului 3 din convenție; deține că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție, având în vedere asistența medicală inadecvată în detenție; deține că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 13 din Convenție din cauza lipsei unui remediu intern eficace în ceea ce privește plângerile privind calitatea asistenței medicale în detenție; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 13 ianuarie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitare depunere de plângeri în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție (tratament medical neadecvat în detenție și lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Condiții medicale principale Deficiențe în tratamentul medical Date Sumele acordate pentru leziuni pecuniare și morale și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 71325/16 12/11/2016 Anton Vladimirovich KALMYKOV 1980 Interrupții HIV/SIDA în terapia antiretrovirală foarte activă, lipsa/depozit în examinarea medicală, lipsa/depozit în testele medicale 23/02/2015 până la 01/06/2017 2 ani(e) și 3 luni(e) și 10 zile(e) 15.000 [1] În plus, orice taxă care poate fi taxabilă reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

KALMYKOV v. RUSSIA

(Application no. 71325/16)

JUDGMENT

STRASBOURG

13 January 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kalmykov v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Peeter Roosma,

President,

Dmitry Dedov,

Andreas Zünd,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 9 December 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 12 November 2016.

2.

Notice of the application was given to the Russian Government (“the Government”).

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

4.

The applicant alleged that he did not receive adequate medical care in detention and that there was no effective remedy in that regard. He also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

5.

The applicant complained that he was not afforded adequate medical treatment in detention. He further alleged that he had been detained and transported in inhumane conditions, particularly taking into account his state of health. He relied on Article

3 of the Convention, which reads as follows:

Article

3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

Medical treatment in detention

6

.

The Court notes that the applicant suffered from a serious medical condition, as indicated in the appended table, which affected his everyday functioning. Therefore, he could have experienced considerable anxiety as to whether the medical care provided to him was adequate.

7.

The Court reiterates that the “adequacy” of medical assistance remains the most difficult element to determine (see

Blokhin v.

Russia

[GC], no.

47152/06, §

137, ECHR 2016). It has clarified in this context that the authorities must ensure that diagnosis and care are prompt and accurate (see, for example,

Gorbulya v.

Russia

, no.

31535/09, § 62, 6

March 2014, with further references and

Pokhlebin v.

Ukraine

, no.

35581/06, § 62, 20

May 2010, with further references) and that ‒ where necessitated by the nature of a medical condition ‒ supervision is regular and systematic and involves a comprehensive therapeutic strategy aimed at successfully treating the detainee’s health problems or preventing their aggravation (see,

inter alia

,

Ukhan v.

Ukraine

, no. 30628/02, § 74, 18 December 2008, with further references and

Kolesnikovich v.

Russia

, no.

44694/13, §

70, 22

March 2016, with further references). The Court stresses that medical treatment within prison facilities must be appropriate and comparable to the quality of treatment which the State authorities have committed themselves to providing for the entirety of the population. Nevertheless, this does not mean that each detainee must be guaranteed the same level of medical treatment that is available in the best health establishments outside prison facilities (see, for instance,

Sadretdinov v.

Russia

, no.

17564/06, §

67, 24

May 2016, with further references

and

Konovalchuk v. Ukraine

, no.

31928/15, §

52, 13

October 2016, with further references)

8.

Having examined all the material submitted to it, the Court has identified the shortcomings in the applicant’s medical treatment, which are listed in the appended table. The Court has already found a violation in respect of issues similar to those in the present case (see

Blokhin

,

cited above, §§

120-50,

Reshetnyak v. Russia,

no.

56027/10, §§ 49-101, 8 January 2013 and

Koryak v. Russia,

no.

24677/10, §§ 70-110, 13 November 2012). Bearing in mind its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant did not receive comprehensive and adequate medical care whilst in detention.

9

.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 3 of the Convention.

Remainder of the applicant’s grievances under Article 3 of the Convention

10.

As regards the remaining complaints of the applicant under Article

3 of the Convention related to his conditions of detention and transport, the Court considers that in view of its findings in paragraphs 6-9 above, it is not necessary to examine separately the admissibility and merits of these grievances (see, for similar approach,

Kuzhelev and Others v.

Russia

, nos.

64098/09 and 6 others, § 140, 15 October 2019;

Magomedov

and Others v.

Russia

, nos. 33636/09

and 9

others, §

103, 28

March 2017, and

S.C.

Britanic

World S.R.L.

v.

Romania

, no. 8602/09, §

50, 26

April 2016).

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 13 OF THE CONVENTION

11.

The applicant also complained that no effective domestic remedies regarding the quality of the medical care in detention were available to him. His complaints fall to be examined under Article

13 of the Convention, which reads as follows:

Article

13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in this Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority ...”

12.

The Court has on many occasions established that there is a lack of effective domestic remedies to complain about the quality of medical treatment in detention (see, among many other authorities,

Reshetnyak,

cited above, §§ 49-101, and

Koryak,

cited above, §§ 70-110). In the aforementioned cases the Court established that none of the legal avenues suggested by the Government constituted an effective remedy to prevent the alleged violations or stop them from continuing, or to provide the applicant with adequate and sufficient redress for his complaints under Article

3 of the Convention.

13.

The Court sees no reason which would justify departure from its well-established case-law on the issue. It finds that the applicant did not have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints, in breach of Article 13 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

14.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

15.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Kolesnikovich v. Russia,

no. 44694/13, §§ 82-92, 22 March 2016,

Tselovalnik v. Russia,

no. 28333/13, §§ 70-77, 8

October 2015 and

Budanov v. Russia,

no. 66583/11, §§ 77-83, 9 January 2014), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

16.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints concerning the inadequate quality of the medical assistance in detention and the lack of any effective domestic remedy in that respect admissible and

holds

that there is no need to examine separately the remaining complaints under Article 3 of the Convention;

Holds

that this application discloses a breach of Article

3 of the Convention on account of the inadequate medical care in detention;

Holds

that this application discloses a breach of Article

13 of the Convention on account of the lack of an effective domestic remedy regarding complaints about the quality of the medical care in detention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 13 January 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Peeter Roosma

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Articles 3 and 13 of the Convention

(inadequate medical treatment in detention and lack of any effective remedy in domestic law)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Principal medical condition

Shortcomings in medical treatment

Dates

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

71325/16

12/11/2016

Anton Vladimirovich KALMYKOV

1980

HIV/AIDS

Interruptions in highly active antiretroviral therapy, lack of/delay in medical examination, lack of/delay in medical testing

23/02/2015 to 01/06/2017

2 year(s) and 3 month(s) and 10 day(s)

15,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.