AFFAIRE NATALIA LUNGU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

18.01.2022

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 2 - Droit à la vie (Article 2-1 - Enquête effective) (Volet procédural)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE NATALIA LUNGU c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2022)

HUDOC · oficial

În cauza Natalia Lungu c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Branko Lubarda, președinte, Pauliine Koskelo, Marko Bošnjak, judecători, și al dlui Hasan Bakurci, grefier adjunct al secțiunii, cererea (n 68490/14) împotriva Republicii Moldova și din care o resortisantă a acestui stat, domnul Natalia Lunga ( mai precis reclamanta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului), decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului moldoven, reprezentat de agentul său, dl O. Rotari, observațiile părților, După ce a intenționat în camera consiliului la 14 decembrie 2021, a luat hotărârea, adoptată la această dată. Această cerere se referă în principal la nerespectarea de către autoritățile statului a obligației lor de a pune în aplicare pedeapsa cu închisoarea pronunțată împotriva responsabililor pentru moartea soțului recurentei. La 2 august 2010, acesta a decedat după ce a avut loc o altercație violentă cu două persoane, A.C. și N.G. În aceeași zi a morții, autoritățile au deschis o anchetă penală pentru răniri grave care au dus la deces și, ulterior, au întreprins mai multe acțiuni, în special pentru a-i audia pe presupusii agresori, pe reclamantă, precum și pentru aproximativ 20 de martori. Ele au dispus, de asemenea, mai multe expertize medico-legale care au raportat răni grave care au cauzat decesul soțului reclamantei, și anume o fractură a craniului asociată cu hemoragii intracraniene și fracturi bilaterale ale coastelor asociate cu hemotorax bilateral. La aproximativ cinci luni după faptă, autoritatea de urmărire a înaintat cazul unei instanțe. Tribunalul de Primă Instanță a considerat că nu a fost stabilit că leziunile fatale fuseseră comise de cei doi inculpați. Cu toate acestea, el i-a judecat pe aceștia vinovați de tulburarea ordinii publice însoțită de bătăi ușoare și răni și a condamnat fiecare la trei ani de închisoare cu suspendare. La 26 decembrie 2013, tribunalul a infirmat judecata în cauză și a condamnat A.C. și N.G. la opt ani de închisoare fiecare pentru lovituri grave care au dus la deces. Ea a acordat, de asemenea, 200 000 de lei moldovene (aproximativ 11 ani de închisoare fiecare pentru răni grave care au dus la deces). 170 de euro în funcție de cursul de schimb în vigoare la acel moment) pentru daune morale, de plătit solidar de cei doi inculpați. Această hotărâre a fost executorie, dar A.C. și N.G. nu au fost întemnițați, deoarece au fugit înainte de pronunțarea hotărârii. printr-o hotărâre definitivă din 9 aprilie 2014, Curtea Supremă de Justiție a confirmat hotărârea instanței judecătorești. Între timp, la 28 februarie 2014, poliția a emis un aviz de căutare împotriva A.C. și N.G. deoarece a stabilit că primul a ieșit din țară la 24 august 2013, a lansat un aviz de căutare în numele A.C. și N.G., la 26 martie 2014, în cadrul statelor membre ale Comunității Statelor Independente. Ulterior, A.C. a fost localizată în Federația Rusă și, la 21 martie 2014, În octombrie 2014, autoritățile moldovenești au solicitat extrădarea sa. La 11 noiembrie 2014, Parchetul General al Rusiei le-a comunicat că locul în care A.C. se afla nu era cunoscut și că cererea de extrădare urma să fie tratată după eventuala captură. Invocând articolele 2 și 8 din Convenție, reclamanta se plânge că autoritățile moldovenești le-ar fi permis celor doi agresori să fugă și că autoritățile moldovenești nu au luat măsuri eficiente pentru a-i găsi pe aceștia pentru a-i pedepsi pe cei care au fost pedepsiți de instanța de apel. Pe teren de la art. 8 din Convenție, Comisia se plânge și de valoarea despăgubirii morale acordate de instanțe, pe care o consideră insuficientă. Nicolae Virgiliu Tănase c. România [GC], nr. 41720/13, § 153, 25 iunie 2019 și Soares Campos c. Portugalia, nr. 30878/16, § 122, 14 ianuarie 2020). 10. Constatând, de asemenea, că cererea nu este în mod vădit nefondată sau inadmisibilă pentru un alt motiv menționat la art. 35 din convenție, aceasta o declară admisibilă. 11. 2 din Convenție au fost rezumate în hotărârea Nicolae Virgiliu Tănase (citată anterior, § 157-58, 161 și 164-71). În plus, executarea fără întârziere a condamnării impuse în contextul dreptului la viață trebuie privită ca făcând parte integrantă din obligația procedurală care îi revine statului în temeiul acestei dispoziții ( Kitanovska Stanojkovic și alte c. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, nr. 2319/14, § 32, 13 octombrie 2016 și Makuchyan Minasyan Azerbaidjan și Ungaria, n 17247/13, § 50, 26 mai 2020). În cele din urmă, art. 2 din convenție poate impune statelor obligația de a coopera între ele, implicând în același timp o obligație de a solicita asistență și o obligație de a acorda asistență ( Güzelyurtlu și altele, precum și Cipru și Turcia [GC], n 36925/07, § 233, 29 ianuarie 2019 12. Într-adevăr, autoritățile au atins obiectivul principal urmărit de investigație, și anume stabilirea cauzelor morții victimei, identificarea persoanelor responsabile și instigarea la pedeapsa cu închisoarea fermă care nu par a fi lipsite de milă (comparați cu Dub c. Republica Moldova (dec.), n 39374/09, § 30-31, 5 iunie 2018). Faptul că Tribunalul de Primă Instanță instanța i-a judecat pe cei doi inculpați vinovați de lovituri și răniri ușoare și le-a aplicat sentințe de închisoare cu suspendare, fără a avea un impact negativ asupra calității rezultatelor procedurii penale, în special asupra capacității instanțelor de a rezolva problema (compararea cu Sarbyanova-Pashaliyska și Pashaliyska c. Bulgaria, 3524/14, §§ 42-43, 12 ianuarie 2017 și Dub (dec.), citată anterior, § 32. 13. În schimb, măsurile adoptate de autoritățile moldovenești pentru a găsi cei doi agresori pe fugă nu par să fie suficiente. 14. În ceea ce privește mai întâi A.C., este adevărat că acesta a părăsit teritoriul Republicii Moldova înainte de adoptarea deciziei de condamnare a instanței judecătorești. Cu toate acestea, în urma scrisorii autorităților ruse din noiembrie 2014 (punctul 7 de mai sus), nu s-a luat nicio măsură pentru a-l găsi. În special, ar fi putut fi lansat un aviz de cercetare internațional. Cu toate acestea, nu există nicio explicație în dosarul n a de ce acest demers nu a fost realizat de autoritățile moldovenești (comparat cu articolele 3 și 8 din Convenție, E.G. c. Republica Moldova, nr. 3782/13, § 48, 13 aprilie 202115). În ceea ce privește N.G., din informațiile furnizate Curții reiese că, cu excepția anunțului de cercetare internă lansat de poliție în februarie 2014, nu s-a întreprins nicio acțiune pentru a-l căuta. Într-adevăr și spre deosebire de situația A.C., nu s-a precizat care au fost măsurile concrete adoptate de autorități pentru a căuta N.G. pe teritoriul Moldovei. De asemenea, acesta nu a explicat de ce nu au fost lansate în numele acestuia avize de cercetare internaționale sau în cadrul Comunității Statelor Independente. 16. Curtea apreciază că aceste deficiențe ale autorităților moldovenești în ceea ce privește executarea pedepselor A.C. și N.G. nu au fost conforme cu obligațiile pozitive ale statului pârât în temeiul articolului 2 din convenție (comparat cu Jestcov c. Republica Moldova și Rusia [comitet], n 33567/15, § 32, 28 septembrie 2021 și a se vedea, a étro Akelienė Lithuanie, n 54917/13 §§ 91-93, 16 octombrie 2018). 17. Prin urmare, a existat o încălcare a componentei procedurale a acestei dispoziții. 18. Având în vedere această concluzie, Curtea consideră că 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care îl consideră a fi suferit și 1 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată pe care le-a asumat în cadrul procedurii desfășurate în fața Curții; aceasta furnizează o copie a contractului semnat cu reprezentantul său. 20. Guvernul contestă aceste sume. 21. Curtea acordă recurentei 12 000 EUR pentru daune morale , plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit. 22. Ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce recurentei întreaga sumă solicitată pentru procedura desfășurată în fața ei, plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit. 23. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni, următoarele sume, care să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data decontării 000 EUR (doisprezece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, pentru daune morale; 000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă de către reclamantă cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 18 ianuarie 2022, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Hasan Bak