SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 24626/10 Roberto FERRILLI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 8 februarie 2022 într-un comitet compus din Péter Paczolay, președinte, Raffaele Sabato, Davor Derenčinović, judecători, și din Liv Tigerstedt, graffière adjunct de secțiune cererea nr 24626/10 împotriva Italiei și al cărui resortisant al acestui stat, M. Roberto Ferrilli, născut în 1944 și rezident în Olbia, reprezentat de dl R. Carlino, avocat la Roma, a sesizat Curtea la 16 aprilie 2010 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauzele conexate C-78/08-C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-82/08, C-C-82/08, Rec., p. În 2003, a inițiat o procedură împotriva Institutului Național de Securitate Socială pentru a obține reevaluarea pensionării sale pe baza coeficienților mai favorabili, obținuți prin Decretul ministerial nr 129 din 1981. Tribunalul din Tempio Pausania și-a primit cererea, iar instanța de apel din Cagliari a confirmat această hotărâre. În cursul procedurii în fața Curții de Casație, legiuitorul a adoptat Legea nr 244 din 2007 ("legea finanțelor") din care, la art. 2 alineatul 503 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului privind aplicarea unor coeficienți inferiori celor invocate de solicitant. Prin Hotărârea nr. 22157/2009, Camere Reunite ale Curții de Casație au considerat că legea finanțelor s iulie 1997 și, prin urmare, au eliminat aplicarea sa în cazul de față. În plus, acestea au reinstaurat aplicabil pensiilor anterioare la 1 iulie 1997, coeficienții indicați în la mailul regal nr 1403 din 1922 și nu cele prevăzute în Decretul ministerial nr 129 din 1981. Prin urmare, acestea au respins recursul reclamantului. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul 1, reclamantul consideră că adoptarea legii finanțelor în curs de procedură a modificat calea acesteia și a dus la o reducere a pensionării sale. Guvernul contestă revendicarea reclamantului potrivit căreia legea finanțelor constituie o intervenție legislativă care a modificat calea de urmat a procedurii, pe motiv că aceasta nu a fost aplicată de Curtea de Casație în cazul de față. Principiile generale aplicabile în materie de intervenție legislativă în cursul unei proceduri la care statul este parte au fost expuse în numeroase hotărâri (a se vedea, printre altele, Rafinarii grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia, 9 decembrie 1994, § 49, seria A n 301 Zielinski și Pradal și Gonzalez și alții c. Franța [GC], n 24846/94 și 9 alții, § 57 CEDH 1999 VII, Italia, nr. 46286/09 și alte 4 § 43, 31 mai 2011 și Azienda Agricola Silverfunghi S.a.s. și altele c. Italia , n 48357/07 și 3 altele, § 76, 24 iunie 2014). În speță, Curtea de Casație a reglementat domeniul de aplicare al articolului 2 alineatul 503 din Legea finanțelor pentru pensii începând cu 1 iunie 2014. iulie 1997. În conformitate cu această constatare, acestea, pe de o parte, au retras în mod explicit aplicarea legii finanțelor în cazul reclamantului, care s-a retras la 30 decembrie 1994 și, pe de altă parte, au reținut coeficienții indicați în legea finanțelor din 1922, încă în vigoare. Având în vedere cele de mai sus, reclamantul nu poate pretinde că este victimă în sensul articolului 34 din convenție și, prin urmare, este incompatibil cu art. 6 alineatul (1) din convenție și trebuie respins, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) litera (a) și art. 4 din convenție. Guvernul susține că reclamantul nu avea o speranță legitimă de a obține reevaluarea pensiei sale pe baza coeficienților susținuți și, prin urmare, că nu se bucura de un Draon c. Franța [GC], n 1513/03, § 67-68, 6 octombrie 2005, Nechayeva c. Rusia, n 18921/15, § 35, 12 mai 2020, și Saraç și alții c. Turcia, n 23189/09, § 102, 30 martie 2021). 12. În acest caz, având în vedere jurisprudența națională relevantă, se poate concluziona că, cel puțin până la două hotărâri ale Curții de Casație, 7132/2007 și 22049/2008, instanțele interne nr. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13. Având în vedere cele de mai sus, în special în ceea ce privește existența unei neînțelegeri în cadrul instanțelor cu privire la modul în care dreptul intern ar trebui interpretat și aplicat, nu se poate concluziona că reclamantul avea o speranță legitimă , citată anterior, §§ 105-106). (14) Prin urmare, este incompatibil cu art. 1 din Protocolul nr. 1, în sensul articolului 35 alineatul (3) și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (4). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 3 martie 2022. Liv Tigerstedt Peter Paczolay Asistentă Președinte
Requête n
o
24626/10
Roberto FERRILLI
contre l’Italie
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 8
février 2022 en un comité composé de
:
Péter Paczolay,
président,
Raffaele Sabato,
Davor Derenčinović,
juges,
et de Liv Tigerstedt,
greffière adjointe
de section
,
Vu
:
la requête n
o
24626/10 contre l’Italie et dont un ressortissant de cet État, M.
Roberto Ferrilli («
le requérant
») né en 1944 et résidant à Olbia, représenté par M
e
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
la décision de porter à la connaissance du gouvernement italien («
le Gouvernement
»), représenté par son agent, M. L. D’Ascia, avocat de l’État, les griefs concernant l’article 6 § 1 de la Convention et l’article 1 du Protocole
n
o
1 à la Convention et de déclarer irrecevable la requête pour le surplus,
les observations des parties,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1.
Le
requérant
, employé d’une compagnie aérienne, partit à la retraite le 30
décembre 1994.
2.
En 2003, il entama une procédure contre l’Institut National de Sécurité Sociale («
INPS
») pour obtenir la réévaluation de sa retraite sur la base des coefficients plus favorables, issus du décret ministériel n
o
129 de 1981. Le tribunal de Tempio Pausania accueillit sa demande et la cour d’appel de Cagliari confirma tel jugement.
3.
En cours de l’instance devant la Cour de cassation, le législateur adopta la loi n
o
244 de 2007 («
loi de finances ») dont l’article 2 alinéa 503 imposait à l’INPS d’appliquer des coefficients inférieurs à ceux invoqués par le requérant.
4.
Par l’arrêt n
o
22157/2009 les Chambres Réunies de la Cour de cassation estimèrent que la loi de finances s’appliquait uniquement aux retraites à compter du 1
er
juillet 1997 et écartèrent par conséquent son application au cas d’espèce. Par ailleurs, elles retinrent applicables aux retraites précédentes au 1
er
juillet 1997, les coefficients indiqués dans l’arrêté royal n
o
1403 de 1922 et non pas ceux prévus par le décret ministériel n
o
129 de 1981. Partant, elles rejetèrent le pourvoi du requérant.
5.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention et l’article 1 du Protocole
n
o
1, le requérant estime que l’adoption de la loi de finances en cours de procédure a modifié l’issue de celle-ci et entrainé une réduction de sa retraite.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION
6.
Le Gouvernement conteste la prétention du requérant selon laquelle la loi de finances constitue une intervention législative ayant modifié l’issue de la procédure, au motif qu’elle n’a pas été appliquée par la Cour de cassation dans le cas d’espèce.
7.
Les principes généraux applicables en matière d’intervention législative au cours d’une procédure à laquelle l’État est partie ont été exposés dans de nombreux arrêts (voir, parmi d’autres,
Raffineries grecques Stran et Stratis Andreadis c. Grèce
, 9 décembre 1994, § 49, série A n
o
301
‑
B,
Zielinski et Pradal et Gonzalez et autres c. France
[GC], n
os
24846/94 et 9 autres, § 57, CEDH 1999
‑
VII,
Maggio et autres c. Italie
, n
os
46286/09 et 4 autres, § 43, 31 mai 2011, et
Azienda Agricola Silverfunghi S.a.s.
et autres c. Italie
, n
os
48357/07 et 3 autres, § 76, 24 juin 2014).
8.
En l’espèce, le Cour de cassation a délimité le champ d’application de l’article
2 alinéa 503 de la loi de finances aux retraites à compter du 1
er
juillet 1997. En vertu de cette constatation, elles ont, d’une part, explicitement écartée l’application de la loi de finances au cas du requérant, parti à la retraite le 30 décembre 1994 et, d’autre part, retenu applicables les coefficients indiqués dans l’arrêté royal de 1922, toujours en vigueur.
9.
Eu égard à ce qui précède, le requérant ne peut se prétendre victime au sens de l’article 34 de la Convention et, par conséquent, le grief est incompatible
ratione personae
avec l’article 6 § 1 de la Convention et doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE N
o
10.
Le Gouvernement soutient que le requérant n’avait pas d’espérance légitime d’obtenir la réévaluation de sa retraite sur la base des coefficients invoqués et donc, qu’il ne jouissait pas d’un «
bien
» au sens de l’article 1 du Protocole
n
o
1.
11.
Les principes pertinents en la matière ont été exposés dans de nombreux arrêts (voir, parmi d’autres,
Kopecký c. Slovaquie
[GC], n
o
‑
IX
,
Draon c.
France
[GC], n
o
1513/03, §
67-68, 6 octobre 2005,
Nechayeva c. Russie
, n
o
18921/15, § 35, 12
mai 2020, et
Saraç et autres c. Turquie
, n
o
23189/09, § 102, 30 mars 2021).
12.
En l’espèce, à la lumière de la jurisprudence nationale pertinente, il est possible de relever que, au moins jusqu’à deux arrêts de la Cour de cassation, n
os
7132/2007 et 22049/2008, les juridictions internes n’appliquaient pas de manière constante les coefficients invoqués par le requérant. Au contraire, au moment où le requérant a entamé la procédure interne, la question de savoir quels étaient les coefficients applicables pour le calcul des retraites d’anciens employés de compagnies aériennes faisait l’objet d’un conflit de jurisprudence persistant.
13.
Au vu de ce qui précède, notamment quant à l’existence d’une divergence au sein des juridictions sur la
façon
dont le droit interne devait être interprété et appliqué, on ne peut conclure que le requérant avait une
«
espérance légitime
» d’obtenir la valeur patrimoniale réclamée. Partant, il ne peut se prévaloir d’un «
bien
» au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1 (
Saraç et autres
, précité, §§ 105-106).
14.
Il s’ensuit que le grief est incompatible
ratione materiae
avec l’article
1 du Protocole n
o
1, au sens de l’article 35 § 3, et doit être rejeté en application de l’article 35 § 4.
Par ces motifs, la Cour,
à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 3 mars 2022.
Liv Tigerstedt
Péter Paczolay
Greffière adjointe
Président