CASE OF SELESH AND OTHERS v. UKRAINE

CAUZUL CU PREZENTA SECȚIUNE DE SELESH ȘI ALȚII v. UKRAINE (Aplicații nr. 432/20 și altele 3 – a se vedea lista anexată) JUDGMENT STRASBOURG 10 februarie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Selesh și alții v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: LÄtif Hüseynov, președinte, Lado Chanturia, Arnfinn Bårdsen, judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în privat la 20 ianuarie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Ucrainean („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. În cererea nr. 432/20, reclamantul a formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 3 din Convenție Reclamanții se plâng în principal de sentința de viață fără perspectiva de eliberare. Ei au invocat, în mod expres sau în substanță, la art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 3 „Nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente sau pedepsele inumane sau degradante.” Curtea reiterează că Convenția nu interzice impunerea unei condamnate pe viață pe cei condamnați pentru infracțiuni deosebit de grave, cum ar fi crimă. Totuși, pentru a fi compatibile cu art. 3, o astfel de condamnare trebuie să fie reducabilă de jure și de facto, ceea ce înseamnă că trebuie să existe atât o perspectiva de eliberare pentru prizonier, cât și o posibilitate de reexaminare. Baza acestei revizuiri trebuie să se extindă la evaluarea dacă există motive penologice legitime pentru încarcerarea în continuare a prizonierului, printre care se numără pedeapsa, disuasiunea, protecția publică și reabilitarea. Echilibrul dintre ele nu este neapărat static și poate schimba în cursul unei sentințe, astfel încât justificarea principală a detenției de la început să nu fie așa după o perioadă lungă de serviciu a sentinței. Este subliniată importanța terenului de reabilitare, deoarece este aici faptul că accentul politicii penale europene este acum reflectat în practicile statelor contractante, în standardele relevante adoptate de Consiliu al Europei și în materialele internaționale relevante (a se vedea Vinter și alții c. Regatul Unit [GC], nos. 66069/09 și altele 2, §§§§ 59-81, CEDO 2013 (extracte)). În principalul caz din Petukhov c. Ucraina (n. 2) (n. 41216/13, 12 martie 2019), Curtea a constatat deja o încălcare a aspectelor similare cu cele din acest caz. Prin examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție. 432/20, reclamantul a formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul diferitelor articole ale Convenției. 12. Curtea a examinat aceste plângeri și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri fie nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consacrate în Convenție sau în protocolurile acestora. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Petukhov (nr. 2), Curtea consideră că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; declară plângerile referitoare la condamnarea la viață fără posibilitate de eliberare admisibilă și restul cererii nr. 432/20 inadmisibilă; că aceste plângeri dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție privind condamnarea la viață fără perspectiva de eliberare; deține că constatarea unei încălcări constituie în sine o satisfacție suficientă. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 10 februarie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. APENSĂ Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (pensiunea de viață fără perspective de eliberare) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Numele instanței de judecată Data sentinței de viață Hotărârea susținând condamnarea 432/20 27/11/2019 Arpad Arpadovych SELESH 1977 Ovdiyenko Ganna Volodymyrivna Kharkiv Budapest Court, 02/04/2003 Curtea de Apel a Budapestei, 22/04/2004 17827/21 01/04/2021 Oleksiy Oleksandrovych BEREZA 1994 Starosta Ivanovych Kyiv Luhansk Curtea de Apel regională, 14/03/2018 Curtea Supremă a Ucrainei, 26/03/2019 22272/21 12/04/2021 Nikifor Aleksandrovich BANDRABURA 1964 Curtea de Apel a Mykolayiv, 29/07/2002 Curtea Supremă a Ucrainei, 21/11/2002 24200/21 29/04/2021 Ruslan Vasilyevich TIMCHUK 1985 Ivano-Frankivsk Local Court, 15/01/2015 Ivano-Frankivsk Regional Court of Appeal, 24/09/2015; Curtea Superioră Specializată a Ucrainei pentru chestiuni civile și penale, 29/11/2016

FIFTH SECTION

CASE OF

SELESH AND OTHERS v. UKRAINE

(Applications nos. 432/20 and 3 others –

see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

10 February 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Selesh and Others v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Lətif Hüseynov,

President,

Lado Chanturia,

Arnfinn Bårdsen,

judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 20 January 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the life sentence with no prospect of release. In application no.

432/20, the applicant also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 of the Convention

6.

The applicants complained principally of the life sentence with no prospect of release. They relied, expressly or in substance, on Article 3 of the Convention, which reads as follows:

Article 3

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

7.

The Court reiterates that the Convention does not prohibit the imposition of a life sentence on those convicted of especially serious crimes, such as murder. Yet to be compatible with Article 3 such a sentence must be reducible

de jure

and

de facto

, meaning that there must be both a prospect of release for the prisoner and a possibility of review. The basis of such review must extend to assessing whether there are legitimate penological grounds for the continuing incarceration of the prisoner. These grounds include punishment, deterrence, public protection and rehabilitation. The balance between them is not necessarily static and may shift in the course of a sentence, so that the primary justification for detention at the outset may not be so after a lengthy period of service of sentence. The importance of the ground of rehabilitation is underlined, since it is here that the emphasis of European penal policy now lies, as reflected in the practice of the Contracting States, in the relevant standards adopted by the Council of Europe, and in the relevant international materials (see

Vinter and Others v.

the United Kingdom

[GC], nos. 66069/09 and 2 others, §§

59-81, ECHR 2013 (extracts)).

8.

In the leading case of

Petukhov v. Ukraine (no. 2)

(no. 41216/13, 12

March 2019) the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

3 of the Convention.

REMAINING COMPLAINTS

11.

In application no.

432/20, the applicant also raised other complaints under various Articles of the Convention.

12.

The Court has examined these complaints and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Petukhov (no. 2),

cited above), the Court considers that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints concerning the life sentence with no prospect of release admissible and the remainder of application no.

432/20 inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article 3 of the Convention concerning the life sentence with no prospect of release;

Holds

that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 10 February 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Lətif Hüseynov

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 3 of the Convention

(life sentence with no prospect of release)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Name of the trial court

Date of the life sentence

Judicial decision upholding the conviction

432/20

27/11/2019

Arpad Arpadovych SELESH

1977

Ovdiyenko Ganna Volodymyrivna

Kharkiv

Budapest City Court, 02/04/2003

Budapest Court of Appeal, 22/04/2004

17827/21

01/04/2021

Oleksiy Oleksandrovych BEREZA

1994

Starosta Ivan Ivanovych

Kyiv

Luhansk Regional Court of Appeal, 14/03/2018

Supreme Court of Ukraine, 26/03/2019

22272/21

12/04/2021

Nikifor Aleksandrovich BANDRABURA

1964

Mykolayiv Regional Court of Appeal, 29/07/2002

Supreme Court of Ukraine, 21/11/2002

24200/21

29/04/2021

Ruslan Vasilyevich TIMCHUK

1985

Ivano-Frankivsk Local Court, 15/01/2015

Ivano-Frankivsk Regional Court of Appeal, 24/09/2015;

Higher Specialised Court of Ukraine for Civil and Criminal Matters, 29/11/2016