Gryshko și Koshlyak împotriva Ucrainei

Traducere în română Auto

CAUZUL CU GRYSHKO ȘI KOSHLYAK c. UKRAINE (Aplicații nr. 72970/13 și 12818/16) CAUZA DE JUSTERE Strasburg 24 februarie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gryshko și Koshlyak c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: LÄtif Hüseynov, președinte, Lado Chanturia, Arnfinn Bårdsen, judecători, și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 3 februarie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.

Guvernul Ucrainean („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. În cererea nr. 72970/13, reclamantul a formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângeau în principal de detenția ilegală, în mod expres sau substanțial, la art. 5 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 5 § 1 „1. Toată lumea are dreptul la libertate și la securitatea persoanei.

Nimeni nu va fi privat de libertate în afară de următoarele cazuri și în conformitate cu o procedură prevăzută de lege: ... (c) arestarea sau detenția legală a unei persoane efectuate în scopul de a-l aduce în fața autorității juridice competente pe suspectul rezonabil de a fi comis o infracțiune sau atunci când este considerat rezonabil necesar pentru a preveni comiterea unei infracțiuni sau a fugit după ce a făcut-o;” Curtea reiterează că art. 5 din Convenție este, împreună cu articolele 2, 3 și 4, în primul rang al drepturilor fundamentale care protejează securitatea fizică a persoanei fizice și, în acest sens, importanța sa este primordială. Scopul principal al acesteia este prevenirea privației de libertate arbitrare sau nejustificate (a se vedea Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, § 84, CEDH 2016 (extracte), cu alte trimiteri.

În cazul în care „legitimitatea” de deținere este în cauză, inclusiv întrebarea dacă „o procedură prevăzută de lege” a fost respectată, Convenția se referă în esență la dreptul național și stabilește obligația de a se conforma normelor de fond și procedurale acestora. Cu toate acestea, respectarea dreptului național nu este suficientă: art. 5 § 1 prevede, în plus, că orice privare de libertate ar trebui să fie în conformitate cu scopul de a proteja persoana de arbitrare (a se vedea S., V. și A. c. Danemarca [GC], nos. 35553/12, 36678/12 și 36711/12, § 74, 22 octombrie 2018, cu alte referințe). , nr. 40107/02, §§ 76, 10 februarie 2011, Strogan v. Ucraina , nr. 30198/11, §§ 88-89, 6 octombrie 2016 și Grubnyk v. Ucraina , nr. 58444/15, §§ 83-85, 17 septembrie 2020, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz.

10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, detenția reclamanților nu a fost în conformitate cu art. 1 din Convenția. 11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABLIZAT-LAW 12. În cererea nr. 72970/13, reclamantul a prezentat o altă plângere care, de asemenea, a ridicat o problemă în temeiul Convenției, având în vedere binele relevante Hotărârea Curții (a se vedea tabelul adăugat).

Prezenta plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor din față, Curtea concluzionează că aceasta dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de concluziile sale în Kharchenko , citat mai sus §§ 84-87. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Malyk c. Ucraina).

, nr. 37198/10, 29 ianuarie 2015), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge orice reclamație suplimentară pentru satisfacție echitabilă formulată de reclamant în cererea nr. 72970/13. 15. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție privind detenția ilegală; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamantului pentru satisfacție echitabilă în cererea nr. 72970/13 Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 24 februarie 2022, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Viktoriya Maradudina Lṣtif Hüseynov Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție (închidere ilegală) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Perioada de detenție ilegală Deficiențe specifice Hotărârea internă relevantă Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu moral per reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile per cerere (în euro) [2] 72970/13 12/11/2013 Roman Ivanovich GRYSHKO 1980 Voytovych Yevgen Mykhaylovych Zaporizhzhya de la 19/04/2013 la cel puțin 09/12/2014 (în conformitate cu documentele disponibile în dosarul) hotărârea privind detenția fără termen (Kharchenko c. Ucraina, nr. 40107/02, §§ 76, 10 februarie 2011) Curtea de district Leninskyy din Zaporizhzhya din 19/04/2013 Art. 5 (4) - deficiențe în procedurile de revizuire a legalității detenției – imposibilitatea de a iniția revizuirea legalității detenției reclamantului la intervale rezonabile în timpul procesului 2,340 250 12818/16 21/02/2016 Mykhaylo Anatoliyovych KOSHLYAK 1970 Solodko Yevgen Viktorovych Kyiv 31/10/2015-02/11/2015 nu există nicio bază juridică pentru arestarea fără o decizie anterioară a instanței (Strogan v. Ucraina, nr. 30198/11, §§ 89, 6 octombrie 2016,

și Grubnyk c. Ucraina, nr. 58444/15, 83-85, 17 septembrie 2020) raportul de arestare din 31/10/2015 1.800 250 [1] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamanților. [2] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților.

FIFTH SECTION

CASE OF GRYSHKO AND KOSHLYAK v. UKRAINE (Applications nos. 72970/13 and 12818/16) JUDGMENT STRASBOURG 24 February 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Gryshko and Koshlyak v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Lətif Hüseynov, President, Lado Chanturia, Arnfinn Bårdsen, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 3 February 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in applications against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

The applicants complained of the unlawful detention. In application no. 72970/13 the applicant also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 1 of the Convention

The applicants complained principally of the unlawful detention. They relied, expressly or in substance, on Article 5 § 1 of the Convention, which reads as follows: Article 5 § 1 “1. Everyone has the right to liberty and security of person. No one shall be deprived of his liberty save in the following cases and in accordance with a procedure prescribed by law: ... (c) the lawful arrest or detention of a person effected for the purpose of bringing him before the competent legal authority on reasonable suspicion of having committed an offence or when it is reasonably considered necessary to prevent his committing an offence or fleeing after having done so;”

The Court reiterates that Article 5 of the Convention is, together with Articles 2, 3 and 4, in the first rank of the fundamental rights that protect the physical security of the individual, and as such its importance is paramount. Its key purpose is to prevent arbitrary or unjustified deprivation of liberty (see Buzadji v. the Republic of Moldova [GC], no. 23755/07, § 84, ECHR 2016 (extracts), with further references).

Where the “lawfulness” of detention is in issue, including the question whether “a procedure prescribed by law” has been followed, the Convention refers essentially to national law and lays down the obligation to conform to the substantive and procedural rules thereof. Compliance with the national law is not, however, sufficient: Article 5 § 1 requires in addition that any deprivation of liberty should be in keeping with the purpose of protecting the individual from arbitrariness (see S., V. and A. v. Denmark [GC], nos. 35553/12, 36678/12 and 36711/12, § 74, 22 October 2018, with further references).

In the leading cases of Kharchenko v. Ukraine , no. 40107/02, §§ 74 ‑ 76, 10 February 2011, Strogan v. Ukraine , no. 30198/11, §§ 88-89, 6 October 2016 and Grubnyk v. Ukraine , no. 58444/15, §§ 83-85, 17 September 2020, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicants’ detention was not in accordance with Article 5 § 1 of the Convention.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 5 § 1 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

12. In application no. 72970/13 the applicant submitted another complaint which also raised an issue under the Convention, given the relevant well ‑ established case-law of the Court (see appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses a violation of the Convention in the light of its findings in Kharchenko , cited above, §§ 84-87.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Malyk v. Ukraine , no. 37198/10, 29 January 2015), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and it rejects any additional claims for just satisfaction raised by the applicant in application no. 72970/13.

15.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that these applications disclose a breach of Article 5 § 1 of the Convention concerning the unlawful detention; Holds that there has been a violation of the Convention as regards the other complaint raised under well-established case-law of the Court (see appended table); Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction in application no. 72970/13 . Done in English, and notified in writing on 24 February 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Lətif Hüseynov Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 5 § 1 of the Convention (unlawful detention) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Period of unlawful detention Specific defects Relevant domestic decision Other complaints under well-established case-law Amount awarded for non ‑ pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 72970/13 12/11/2013 Roman Ivanovych GRYSHKO 1980 Voytovych Yevgen Mykhaylovych Zaporizhzhya from 19/04/2013 to at least 09/12/2014 (according to the documents available in the casefile) decision on detention without a time-limit (Kharchenko v. Ukraine, no. 40107/02, §§ 74 ‑ 76, 10 February 2011) Leninskyy District Court of Zaporizhzhya of 19/04/2013 Art. 5 (4) - deficiencies in proceedings for review of the lawfulness of detention – impossibility to initiate review of the lawfulness of the applicant’s detention at reasonable intervals during the trial 2,340 250 12818/16 21/02/2016 Mykhaylo Anatoliyovych KOSHLYAK 1970 Solodko Yevgen Viktorovych Kyiv 31/10/2015-02/11/2015 no legal basis for arrest without a prior court decision (Strogan v. Ukraine, no. 30198/11, §§ 87 ‑ 89, 6 October 2016, and Grubnyk v. Ukraine, no. 58444/15, §§ 83-85, 17 September 2020) arrest report of 31/10/2015 1,800 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.