AFFAIRE 'ION DRAG' S.R.L. c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

25.09.2025

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Délai raisonnable);Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure d'exécution;Article 6-1 - Accès à un tribunal);Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (Article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE 'ION DRAG' S.R.L. c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2025)

HUDOC · oficial

SECŢIUNEA A CINCEA PRIVIND REPUBLICA MOLDOVA (Cercetarea nr. 17185/15) ARRET STRASBURG 25 septembrie 2025 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supus unor modificări de formă. În ceea ce privește cauza Ion Dragon S.R.L. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care face parte dintr-un comitet compus din: Andreas Zünd, preşedinte, Gilberto Felici, Mykola Gnatovskyy, judecători , şi Viktoriya Maradudiana, adjunctă graffière de secțiune f.f., După ce a deliberat în camera Consiliului la 4 septembrie 2025, renunţă la hotărâre că aici, adoptat la această dată: PROCEDURA 1. La originea cauzei se află o cerere formulată împotriva Republicii Moldova și a cărei hotărâre a fost sesizată de Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale la 2 aprilie 2015. Societatea solicitantă a fost reprezentată de domnul Andrei Briceac, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău. Societatea solicitantă se plânge de durata excesivă a procedurii civile și de lipsa unei căi de atac efective în dreptul intern. De asemenea, aceasta ridică alte obiecţii în temeiul dispoziţiilor Convenției privind executarea unei decizii definitive în favoarea sa. Cererea a fost comunicată guvernului moldovean la data de 22 septembrie 2023. De fapt, 5. Recurenta este o societate comercială cu răspundere limitată din Moldova. Informațiile detaliate privind societatea solicitantă și procedura urmată în acest caz sunt prezentate în tabelul anexat. Titlul executoriu și procedura de executare 6. Printr-o decizie definitivă din 7 decembrie 2005, o altă societate a fost obligată să părăsească și să restituie recurentei trei piese cu o suprafață totală de 40,7 metri pătrați aparținând acesteia din urmă și făcând parte din spații comerciale. Cu toate acestea, societatea în cauză a refuzat să părăsească locul, astfel încât decizia în favoarea societății solicitante să rămână neexecutată până în prezent. Procedura de executare a fost iniţiată la 4 septembrie 2006. Dreptul de proprietate al societății solicitante la sediul în litigiu se înscrie în registrul bunurilor imobile începând cu 14 decembrie 2007. La 30 noiembrie 2007, executorul de justiţie a emis o somaţie părţii adverse, astfel încât aceasta să părăsească locul, dar aceasta a rămas fără efect. Au fost trimise mai multe apeluri, fără succes. Acțiunile civile ale părților 9. Partea pârâtă a introdus, la 30 decembrie 2007, o acțiune civilă împotriva societății reclamante pentru a-l împiedica să utilizeze localurile în cauză. De asemenea, Comisia a solicitat suspendarea executării pe durata acestui nou proces. Tribunalul de Primă Instanţă a acceptat această cerere în aceeaşi zi. Această decizie a fost contestată în repetate rânduri de societatea solicitantă, dar fără rezultat. Suspendarea executării titlului executoriu este în vigoare până în prezent, iar titlul executoriu rămâne neexecutoriu. 10. La 10 februarie 2010, Tribunalul de Primă Instanță a respins acțiunea părții adverse. Prin hotărârea din 15 februarie 2011, Tribunalul de Primă Instană a pronunțat în mod corespunzător partea pârâtă, a infirmat hotărârea Tribunalului de Primă Instană și a retrimis cauza în faţa acestei instane pentru o nouă examinare printr-o formare judiciară diferită. 11. La 27 februarie 2012, societatea reclamantă a introdus o nouă acțiune împotriva celeilalte societăți, solicitând evacuarea din incintele sale și susținând că posesia bunurilor sale de către aceasta din urmă era ilegală. Această nouă acţiune a fost iniţiată după ce societatea solicitantă a constatat că procedura intentată de cealaltă parte a fost amânată şi că titlul executoriu nu a fost executat. 12. La 26 aprilie 2013, Tribunalul de Primă Instanță a decis să unească cele două acțiuni. Prin hotărârea din 5 iunie 2014, Tribunalul a respins acțiunea părții pârâte și a acceptat decizia societății solicitante prin ordonarea expulzării sale. La 1 octombrie 2015, Curtea de Apel a primit cererea interjucată de cealaltă parte și a trimis cauza pentru o reexaminare. 13. Ulterior, Tribunalul a respins, la 14 august 2017, acțiunea părții adverse, dând astfel dreptate societății reclamante. La data de 1 martie 2022, tribunalul de apel a fost expulzat de la cealaltă societate, refuzând acordarea despăgubirilor solicitate de societatea solicitantă. Cu toate acestea, printr-o decizie din 27 iulie 2022, Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a pronunțat hotărârea și a trimis cauza în fața instanței judecătorești. 14. La 11 aprilie 2023, tribunalul a clasat hotărârea din 14 august 2017 și a decis să retrimite cauza Tribunalului de Primă Instanță pentru reexaminare. Procedura este în curs de desfășurare. Procedurile de reparare Prima procedură 15. La 31 ianuarie 2012, societatea reclamantă a introdus o acțiune în despăgubire împotriva statului, în temeiul Legii nr. 87 din 1 iulie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciilor cauzate de neexecutarea hotărârilor judecătorești și de durata excesivă a procedurilor. Ca urmare a neexecutării deciziei definitive din 7 decembrie 2005, recurenta a solicitat despăgubiri. Prin decizia definitivă a CSJ din 2 octombrie 2014, acțiunea a fost respinsă pe motiv că dreptul societății solicitante la executarea hotărârii în favoarea acesteia nu a fost încălcat ca urmare a suspendării procedurii de executare. A doua procedură 16. La 22 martie 2016, societatea solicitantă a introdus două acțiuni separate în despăgubire, care contestau, pe de o parte, neexecutarea deciziei definitive din 7 decembrie 2005 și, pe de altă parte, durata excesivă a procedurii civile inițiate de partea pârâtă la 30 decembrie 2007. 17. Printr-o decizie definitivă din 11 octombrie 2017, CSJ a acceptat parțial argumentul întemeiat pe lenta procedură civilă și a acordat suma de 5 000 lei moldovenești (MDL), adică aproximativ 250 EUR (EUR), ca prejudiciu moral. În schimb, printr-o decizie definitivă din 29 noiembrie 2017, CSJ, după ce a examinat cauza, a respins în mod rezonabil hotărârea pronunțată în cauza respectivă. A treia procedură 18. La 14 noiembrie 2023, societatea solicitantă a introdus o nouă acțiune în despăgubire, solicitând un prejudiciu moral de 20 000 EUR pentru cele două presupuse obiecțiuni. Tribunalul de Primă Instanță a acceptat parțial cererea sa, prin care a alocat 50 000 MDL (aproximativ 2 500 EUR) pentru prejudicii morale. La cererea societății solicitante din 18 aprilie 2024 se află în fața instanțelor naționale. Alte acțiuni și demersuri ale societății solicitante 19. La 31 ianuarie 2012, societatea solicitantă a introdus o acțiune împotriva Ministerului de Finanțe pentru nerespectarea termenului rezonabil de executare a deciziei contestate și a solicitat recuperarea deficitului de câștig. Această acțiune, după primirea de către Tribunalul de Primă Instanță, a fost respinsă de CSJ la 2 octombrie 2014. 20. La 13 februarie 2015, societatea solicitantă a atribuit celeilalte părți veniturile nerecuperate și dobânzile de întârziere. 21. În cadrul unei proceduri necontencioasă, societatea solicitantă a solicitat, la 27 noiembrie 2015, înlocuirea debitorului lichid, anularea suspendării titlului executoriu din 7 decembrie 2005 și reluarea procedurii de executare. Tribunalul de Primă Instanță a acceptat această cerere, în timp ce Curtea de apel a respins-o definitiv ca nefondată la 21 februarie 2017. 22. La 5 octombrie 2018, societatea reclamantă a depus o cerere de măsuri de asigurare, invocând presupusele acte abuzive ale părții pârâte pentru că s-a implicat în acțiunea principală. Această acţiune este pendinte. 23. Societatea solicitantă a formulat mai multe cereri de accelerare a procedurii. Ultima, din 9 august 2023, a rămas fără răspuns. În temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 13 din CONVENȚIA 24. Societatea reclamantă susține, în principal, că durata procedurii civile inițiate de partea pârâtă la 30 decembrie 2007 este incompatibilă cu cerința unui termen rezonabil și că nu a dispus de o cale de atac eficientă în această privință. Aceasta se referă la art. 6 alin. (1) şi art. 13 din Convenție. 25. Guvernul ridică mai multe excepţii preliminare. Acesta excită mai întâi un abuz de rejudecare din partea societății reclamante și a reprezentantului său legal, exprimat printr-un comportament de tip mala - fide mai întâi, pe motiv că a omis să informeze Curtea cu privire la cea de-a treia procedură în despăgubire inițiată la 14 noiembrie [42], la sfârșitul căreia a obținut despăgubiri morale importante. În continuare, guvernul exclude neobosirea căilor de atac interne și subliniază că executarea hotărârii definitive a fost suspendată din cauza acțiunii civile inițiate de cealaltă parte la 30 decembrie 2007 și că problema duratei procedurii judiciare va fi abordată în cadrul examinării ultimei acțiuni a societății reclamante, încă în curs de desfășurare, care acoperă întreaga perioadă de referință. 26. În cele din urmă, guvernul susține că, după comunicarea prezentei cereri către părți, societatea solicitantă și-a exprimat în mod vădit nefondarea cu privire la aceeași acțiune pe care a făcut-o în fața Curții. 27. Societatea reclamantă nu a omis să furnizeze informaţii cu privire la ultima procedură în despăgubire, ci nu a supraîncărcat Curtea de informaţii nesolicitate. În ceea ce privește celelalte excepții, recurenta a subliniat că remediția existentă nu este decât de natură compensatorie și că îndomeniul acordat de instanțele naționale nu este proporțional cu standardele Curții. 28. În primul rând, în ceea ce privește prima excepție invocată de Guvern în ceea ce privește abuzul de dreptul la recurs individual, Curtea nu a prezentat niciun motiv care să permită să se considere că recurenta avea drept scop de a se înșela (gros c. Elveția [GC], nr. 67810/10, § 28, CEDO 2014 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, Comisia consideră că această excepție ar trebui respinsă. 29. În ceea ce privește celelalte două excepții, Curtea consideră că, în orice caz, acțiunea de despăgubire a recurentei nu i-a permis să obțină o despăgubire adecvată (compararea cu Gerasimov și alte c. Rusia, nr. 29920/05 și alte 10 § 152, 1 iulie 2014). Prin urmare, excepțiile ar trebui respinse. 30. Curtea reaminteşte că durata unei proceduri trebuie să ia în considerare în funcţie de circumstanţele cauzei şi pe baza următoarelor criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanţilor şi cel al autorităţilor competente, precum şi natura litigiului pentru cei interesaţi (Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000 - VII). 31. În hotărârile de principiu Cravcenco c. Moldova, nr. 13012/02, 15 ianuarie 2008 și Cristea c. Republica Moldova, nr. 35098/12, 12 februarie 2019, Curtea a ajuns la concluzia că a încălcat aspecte similare celor care fac obiectul prezentei cauze. 32. În analiza sa, Curtea subliniază natura necomplicată a cauzei. Durata ar putea fi explicată prin Ö Õ acţiuni civile la pretenţii diferite, pe de o parte, de partea pârâtă împotriva reclamantei pentru înlăturarea obstacolelor din calea utilizării locului şi, pe de altă parte, de societatea reclamantă împotriva celeilalte părţi pentru constatarea deţinerii ilegale a spaţiilor. Cu toate acestea, circumstanțele din speță nu justifică continuarea cauzei civile pentru o perioadă atât de lungă, mai mare de 17 ani, începând cu 30 decembrie 2007. 33. Curtea deduce din dosar că societatea reclamantă a fost diligentă pe tot parcursul procedurii și a acționat cu bună-credință, introducând mai multe acțiuni pentru a accelera examinarea cazului său, dar fără succes. 34. Din dosar reiese că întreaga durată a procedurii în litigiu, care depășește 17 ani pentru trei grade de jurisdicție, este imputată în principal instanțelor naționale, în special din cauza a cel puțin patru trimiteri la cauza pentru reexaminare și a altor acte de procedură care au contribuit la întârzierea generală a procedurii. 35. După examinarea tuturor elementelor de probă care i-au fost prezentate, Curtea nu constată niciun fapt sau argument care să justifice durata globală a procedurii la nivel național. Având în vedere jurisprudența sa în acest sens, Comisia consideră că, în speță, durata procedurii în cauză pentru o perioadă mai mare de 17 ani, din cauza întârzierilor imputabile instanțelor interne, rămâne excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil. În consecinţă, aceste obiecţii sunt admisibile. 36. Curtea constată în consecinţă că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție în ceea ce priveşte durata excesivă a procedurii civile. 37. În ceea ce privește cauza formulată de societatea reclamantă pe teren la art. 13 din convenție, Curtea apreciază, având în vedere concluziile la care a ajuns la punctul 36 de mai sus, că a soluționat principalele probleme juridice ridicate în această cauză și că nu este necesar să se pronunțe separat cu privire la acest aspect (a se vedea, în acest sens, Centrul de resurse juridice în numele lui Valentin Campeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 156, CEDO 2014). CU PRIVIRE LA ALTE VIOLAŢII ALOCATE CU PRIVIRE LA O JURISPRUDENŢĂ BUNĂ ETABLIE 38. Societatea solicitantă a formulat alte obiecțiuni care ridică și întrebări în temeiul articolelor 6 și 13 din convenție, precum și al articolului 1 din Protocolul nr. 1, în conformitate cu jurisprudența bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). Aceasta susține că neexecuția prelungită a deciziei definitive din 7 decembrie 2005, pronunțată în favoarea sa, aduce atingere drepturilor sale garantate prin art. 6 alineatul (1) din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1. În plus, recurenta susține că acțiunile în despăgubire instituite prin Legea nr. 87/2011 nu au constituit o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din convenție pentru a denunța executarea în cauză. 39. Guvernul contestă aceste teorii. 40. Curtea constată că perioada de neexecutare invocată de societatea reclamantă în speță a început la 7 decembrie 2005, data la care a fost emis titlul executoriu sau, cel târziu, la 4 septembrie 2006, data la care a fost inițiată procedura de executare. 41. Curtea reaminteşte abordarea sa în cauzele de neexecuţie în care acţiunea de despăgubire este declarată inechitabilă, în care aceasta a luat în considerare perioada globală de neexecuţie care s-a încheiat până la data pronunţării hotărârii sale, şi nu numai perioada examinată de instanţele naţionale. În speță, această perioadă se ridică în prezent la aproximativ 19 ani și la patru luni. 42. Curtea ia notă de faptul că decizia de justiție menționată în prezenta cerere a ordonat părții adverse să elibereze spațiile comerciale aparținând societății solicitante. Potrivit acesteia din urmă, neexecutarea titlului executoriu nu a făcut decât să perturbe și să oprească activitatea sa antreprenorială, provocând daune semnificative. Prin urmare, Comisia consideră că reclamanta a fost privată, situație care se menține până în prezent, de la un "bine" la art. 1 din Protocolul nr. 1. 43. În cadrul procedurii de executare a hotărârii definitive, Curtea constată că a fost imposibil ca procurorul judiciar să procedeze la măsuri de executare în cursul perioadei de suspendare a titlului executoriu, în pofida cererilor repetate în acest sens. 44. Constatând că aceste obiecțiuni nu sunt în mod clar justificate în mod greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz, Curtea le declară admisibile. După examinarea tuturor elementelor aflate în posesia sa, Comisia concluzionează, în conformitate cu jurisprudența bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat), încălcarea articolului 6 din convenție și a articolului 1 din Protocol nr. 1. 45. În ceea ce privește cauza formulată de societatea reclamantă pe teren la art. 13 din Convenție, Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe separat cu privire la acest aspect (a se vedea Centrul de resurse juridice în numele Valentine Câmpeanu, citată anterior). CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 46. Societatea solicitantă solicită 10 000 EUR pentru a acoperi prejudiciul moral cauzat de procedura civilă lentă, precum și 10 000 EUR ca prejudiciu moral pentru neexecuție într-un termen rezonabil din decizia finală în favoarea sa. Aceasta pretinde suma de 5 000 EUR pentru ineficienţa acţiunii interne. În cele din urmă, recurenta susține că a angajat cheltuieli și cheltuieli de judecată în valoare de aproximativ 2 160 EUR. 47. Guvernul contestă aceste sume, pe care le consideră exagerate și nefondate. În ceea ce privește cheltuielile avansate, a fost invocată lipsa unui contract de asistență juridică. 48. În ceea ce privește documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa (Cravcenco și Cristea, menționate anterior), Curtea consideră rezonabil să aloce sumele indicate în tabelul anexat și respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Pe aceste motive, Curtea, în L Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 25 septembrie 2025, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din regulament. Viktoriya Maradudiana Andreas Zünd Grefier adjunct f.f. Președintele Anexă Cerere privind obiecțiunile întemeiate pe articolele 6 și 13 din convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1 (durata excesivă a procedurii civile și neexecutarea titlului executoriu, precum și 1997 Briceac Andrei Chișinău 03/12/2007 în curs de desfășurare Peste 17 ani și 7 luni 3 grade de jurisdicție I. CSJ 02/10/2014 Nu există reparații acordate de instanțele II. Action in reparation a fost separată: CSJ 11/10/2017 Instanțele au acordat 5 000 MDL (aproximativ 250 EUR) ca durată a procedurii. CSJ 29/11/2017 (revizuire) Nu se acordă despăgubiri pentru neexecuție într-un termen rezonabil al titlului executoriu. III. Procedura pendinte în faţa instanţei judecătoreşti din prima instanţă 29/02/2024 Tribunalul de Primă Instanţă a alocat 50 000 MDL (aproximativ 2 500 EUR) pentru prejudicii morale. La 18 aprilie 2024, societatea reclamantă a intervenit la apel. Cazul este pendinte în faţa instanţei de apel. art. 6 alineatul (1) - neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor judecătorești interne și art. 1 din Protocolul nr. 1 - încălcarea dreptului la respectarea bunurilor (Cebotari și alte c. Moldova, nr. 37763/04 și alții, 27 ianuarie 2009) : Societatea solicitantă se plânge de executarea unei hotărâri judecătorești favorabile adoptate de 07/12/2005, a cărei executare a fost amânată în cursul examinării procedurii judiciare în curs. Titlul executoriu din 07/12/2005 Decizia definitivă a CSJ din 22/06/2006 Procedura de executare din 04/09/2006 3 900 400 [1] Plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu fiscal. [2] Alte sume care pot fi datorate cu titlu de impozit de către reclamant.