2ra-1369/23 — Repararea prejudiciului material cauzat prin infracțiune

La 4 aprilie 2022, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bîzgan Ion, solicitând încasarea sumei de 80 709,76 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat că, potrivit deciziei Curții de Apel Bălți din 30 iulie 2020, irevocabilă, a rămas definitivă sentința nr. 1-860/2019 din 28 mai 2020, prin care Bîzgan Ion Alexei a fost recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. b), c) și d) din Codul penal.

Reclamanta a arătat că prin sentința nr. 1-860/2019 din 28 mai 2020 a fost admisă acțiunea civilă înaintată de reprezentantul părții civile ÎS „Calea Ferată din Moldova” în cuantum de 80 709,76 lei, instanța reținând că infracțiunea respectivă a fost comisă de către Bîzgan Ion.

Potrivit susținerilor reclamantei, în urma acțiunilor infracționale săvârșite de Bîzgan Ion, în calitate de autor, au fost însușite bunuri sub formă de motorină, proprietatea ÎS „Calea Ferată din Moldova”, care i-au fost încredințate pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu, în cantitate totală de 5 390 litri, în valoare de 80 709,76 lei.

Prin încheierea din 6 aprilie 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul central, cererea de chemare în judecată a fost acceptată spre examinare în procedura cererilor cu valoare redusă.

La 29 august 2023, prin intermediul poștei, avocatul Sanduleac Diana în interesele lui Bîzgan Ion, a declarant recurs împotriva deciziei din 17 ianuarie 2023 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, în esență, s-a invocat că instanța de apel a aplicat eronat principiul răspunderii solidare și a încasat integral suma de 80 709,76 lei fără a ține cont că prejudiciul a fost cauzat în coparticipație, că o parte din sume au fost deja încasate de la ceilalți participanți și că, potrivit calculelor recurentului, cota sa-parte reală ar constitui 34 953,19 lei.

Art. 433 alin. (1) lit. a1 ) din Codul de procedură civilă: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5).”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părților.”

Art. 2764 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „Hotărârea judecătorească poate fi atacată cu apel, care se examinează în condițiile prezentului cod. Deciziile instanței de apel nu se supun recursului, fiind definitive și irevocabile de la pronunțare.” 2

Completul reține că litigiul dedus judecății a fost examinat, atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, în procedura cererilor cu valoare redusă, iar potrivit art. 2764 alin. (4) din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească poate fi atacată cu apel, care se examinează în condițiile prezentului cod, însă deciziile instanței de apel nu se supun recursului, fiind definitive și irevocabile de la pronunțare.

Din materialele dosarului rezultă că prin decizia din 17 ianuarie 2023 Curtea de Apel Bălți a soluționat apelul declarat de ÎS „Calea Ferată din Moldova”, iar în dispozitivul actului contestat s-a indicat expres caracterul definitiv și irevocabil al acestuia de la pronunțare.

În aceste circumstanțe, Completul constată că recurentul a declarat recurs împotriva unui act jurisdicțional care, potrivit art. 2764 alin. (4) din Codul de procedură civilă, nu este susceptibil de recurs, fiind exclus de la controlul în ordine de recurs.

Legalitatea căilor de atac constituie un principiu fundamental al procesului civil, iar exercitarea unei căi de atac în afara condițiilor și limitelor prevăzute de lege contravine atât normelor procesuale, cât și principiului securității raporturilor juridice.

Instanța de recurs nu se poate pronunța asupra temeiniciei argumentelor invocate de recurent, întrucât recursul a fost declarat împotriva unei decizii care, prin efectul legii, nu se supune acestei căi de atac.

În consecință, având în vedere că recursul a fost depus împotriva unui act care nu este susceptibil de recurs, în temeiul art. 433 alin. (1) lit. a1) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,