3r-315/25 — Anularea actului administrativ

La data de 21 august 2025 Tarlev Petru a sesizat Curtea de Apel Centru cu acțiune în contencios administrativ înaintată către Autoritatea Națională de Integritate prin care a solicitat admiterea acțiunii înaintate, repunerea în termen a acesteia și anularea în întregime ca fiind ilegal – Actul de constatare nr. 166/23 din 05.11.2024 emis de ANI prin care s-a decis: „1. Se constată încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese de către domnul Petru Tarlev, ex-primar al sat. Başcalia, r-nul Basarabeasca, prin nedeclararea în modul şi termenul stabilit a conflictului de interese în conformitate cu art. 12 alin. (5) - (7) din Legea nr.133/2016, fapt prin care a admis consumarea conflictului de interese real, în sensul art. 12 alin. (10) al Legii nr. 133/2016, în circumstanțele de drept şi de fapt expuse în partea constatatoare a prezentului act.;

Se decade domnul Tarlev Petru din dreptul de a mai exercita o funcție publică sau o funcţie de demnitate publică, inclusiv şi mandatul de primar, cu excepția altor funcţii elective, pe o perioadă de 3 (trei) ani de la data eliberării sau destituirii din funcţie sau din data rămânerii definitive a actului de constatare ori din data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se confirmă existența conflictului de interese;

Se înscrie domnul Tarlev Petru în Registrul de stat al persoanelor care au interdicție de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, de la data eliberării sau destituirii din funcție sau din data rămânerii definitive a actului de constatare ori din data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se confirmă existența conflictului de interese.” 2. Reclamantul consideră Actul de constatare nr. 166/23 din 05.11.2024 ca fiind un act administrativ ilegal, care urmează a fi anulat. 3. Referitor la repunerea în termenul de adresare în instanța de judecată a indicat că, luând în considerare timpul scurs de la ultima corespondență a pârâtului adresată reclamantului, cât şi în vederea clarificării situației de fapt, reclamantul, având drept temei prevederile Legii nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, coroborat cu prevederile Legii nr. 148/2023 privind accesul la informațiile de interes public, la data de 16.07.2025 a adresat o cerere către ANI prin care a solicitat сomunicarea stadiului actual al procedurii de control inițiată în baza sesizării nr. 9408 din 08.07.2024, privind pretinsa încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese, cât şi în cazul în care a fost emis un act de constatare sau orice altă decizie pe marginea 2 sesizării, să i se expedieze o copie a actului sau a altor acte relevante, în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

A comunicat că, prin scrisoarea nr. 04/6688 din 21.07.2025 pârâtul l-a informat că actul de constatare nr. 166/23 i-a fost remis prin scrisoarea nr 04-23/9641 din 05.11.2024.

A mai indicat că dat fiind faptul ca plicul cu scrisoarea a fost returnat în adresa ANI cu mențiunea nereclamant, actul de constatare a fost expediat repetat în adresa reclamantului, care din afirmațiile pârâtului, a fost recepționata la data de 11.12.2024.

Reclamantul a concluzionat că, deşi pârâtul a menționat că deține dovada recepționării, în realitate această scrisoare nu a fost primită de către reclamant, astfel reclamantul nu a avut posibilitatea să facă cunoștință cu conținutul actului şi să formuleze o contestație.

Totodată reclamantul mai remarcă că, eventualul refuz de repunere în termen, ar priva pe acesta de dreptul constituțional la un proces echitabil şi acces la justiție, garantat de art. 20 din Constituția Republicii Moldova. Este de remarcat şi acel fapt că termenele procedurale trebuie interpretate și aplicate astfel încât să nu restrângă nejustificat drepturile persoanei aflate în imposibilitate obiectivă de a acţiona. Astfel, reclamantul ţine să menţioneze că în lipsa comunicării efective a actului de constatare nr. 166/23, termenul de 30 de zile prevăzut la art. 36 alin. (1) din Legea nr. 132/2016 nu putea începe să curgă. POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:

Prin încheierea din 23 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului Tarlev Petru cu privire la repunerea în termen. S-a declarat inadmisibilă acțiunea înaintată de Tarlev Petru, în temeiul art.207 alin.(2) lit. d) Cod administrativ.

În motivarea recursului a indicat că Curtea de Apel Centru a aplicat o interpretare restrictivă a prevederilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 132/2016 şi art. 209 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, considerând că termenul de 30 de zile pentru contestarea actului de constatare al Autorităţii Naţionale de Integritate începe să curgă de la data emiterii actului. Totuşi, această concluzie nu este una absolută, întrucât reglementările menţionate supra lasă loc de interpretare rezonabilă privind momentul de la care începe să curgă termenul pentru contestarea actului. Astfel, art. 36 alin. (1) din Legea nr. 132/2016, prevede termenul de 30 de zile „de la emiterea actului”, dar nu exclude aplicarea regulii generale din art. 209 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, potrivit căreia termenul curge „de la data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă”. 3

Recurentul susține că potrivit art. 33 Cod administrativ, comunicarea între autorităţi şi participanţi se poate realiza prin orice mijloc eficient (poştă, poştă electronică, fax, telefon etc.). Scopul acestei comunicări este ca persoana să ia efectiv cunoştinţă de conţinutul actului. Prin urmare, legea pune accentul pe comunicarea efectivă a actelor administrative, nu pe formalitatea expedierii şi/sau publicării, respectiv momentul în care destinatarul a fost în mod real informat este cel care determină începutul curgerii termenului procedural.

De asemenea, art. 35 alin. (2) din Legea nr. 132/2016 impune expres inspectorului de integritate obligaţia „de a transmite actul de constatare în formă scrisă persoanei supuse controlului”, ceea ce constituie o garanţie procesuală a dreptului la apărare. În coroborare cu art. 2 alin. (2) Cod administrativ, care permite derogarea de la normele generale doar în măsura în care aceasta este „absolut necesară si nu contravine principiilor codului”, rezultă că formularea „de la emitere” din Legea nr. 132/2016 trebuie interpretată în concordanţă cu principiul comunicării efective prevăzut de art. 33 Codul administrativ.

Aşadar, în condiţiile în care actul administrativ nu a fost comunicat în mod real, termenul de 30 de zile nu putea începe să curgă. Orice interpretare contrară, bazată exclusiv pe data emiterii, conduce la restrângerea nejustificată a dreptului la apărare şi a accesului liber la justiţie, contrar art. 20 din Constituţia Republicii Moldova şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Recurentul indică că în speţă, actul de constatare nr. 166/23 a fost expediat iniţial prin poştă, însă plicul a fost returnat cu menţiunea „nereclamat”. Ulterior, intimatul susţine că actul ar fi fost recepţionat la 11.12.2024.

Recurentul a afirmat în cererea de repunere în termen că nu a primit niciodată actul şi că a luat cunoştinţă despre existenţa lui abia la 21.07.2025, în urma unei cereri adresată intimatului. Această susţinere este confirmată de corespondenţa anexată la dosar (cererea din 16.07.2025 şi răspunsul ANI nr. 04/6688 din 21.07.2025). Astfel, lipsa comunicării actului administrativ este, în sine, un motiv obiectiv, recunoscut de practica judiciară ca temei de repunere în termen.

Prin referința din 25 noiembrie 2025 intimatul Autoritatea Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului.

Art. 242 din Codul administrativ relevă că: „recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic”

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiţie soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor şi a încheierilor curților de apel” 4

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ prevede că: „examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul”

Art. 96 alin. (1) și (2) din Cod administrativ, „(1) Notificările şi comunicările către participanţii la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură. (2) Autorităţile publice trebuie să se asigure că participanţii la procedură indică, în cadrul procedurii, o modalitate principală de comunicare, precum şi modalităţi alternative.

Art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ, „notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaştere a recepţionării; b) notificare prin poştă cu act de notificare; c) notificare prin poştă cu scrisoare recomandată”.

Art. 105 Cod administrativ: „(1) Dacă notificarea nu poate fi efectuată conform art.103 lit.c) sau art.104, înscrisul de notificat poate fi depus la oficiul poştal în a cărui circumscripţie se află locul notificării. Persoana care efectuează notificarea menţionează data notificării pe plicul înscrisului de notificat. (2) Despre depunere se întocmeşte o înştiinţare scrisă, care se ataşează la uşa locuinţei persoanei ce urmează a fi notificată, la uşa spaţiilor ei de activitate sau la uşa instituţiei comunitare în care locuieşte. Înştiinţarea trebuie să conţină data ataşării, denumirea şi adresa oficiului poştal la care se depune înscrisul de notificat, precum şi date despre durata termenului de păstrare şi începutul curgerii acestuia. (3) Înscrisul se consideră notificat odată cu ataşarea înştiinţării scrise. (4) Oficiul poştal ţine înscrisul depus la îndemînă pentru a fi ridicat pe parcursul a 3 luni. Termenul începe să curgă din ziua în care a fost ataşată înştiinţarea. După expirarea termenului, înscrisurile care nu au fost ridicate se expediază înapoi autorităţii publice care a dispus notificarea”.

Art. 22 alin. (3), (4), (5) din Codul civil: „(3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepţia cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: a) cînd este predată destinatarului; b) cînd este predată la adresa poştală indicată de destinatar în acest scop ori, în lipsa acesteia, la sediul destinatarului persoană juridică sau la domiciliul destinatarului persoană fizică; c) în cazul unei notificări transmise prin poştă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau d) cînd este pusă în orice alt fel la dispoziţia destinatarului într-un loc şi într-un mod care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără întîrziere. (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerinţele prevăzute la alin.(4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi”.

Art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună- credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate”. 5

Art. 189 din Codul administrativ „(1) Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorităţi publice poate înainta o acţiune în contencios administrativ”.

Art. 207 din Codul administrativ „ (1) Instanţa verifică din oficiu dacă sînt întrunite condiţiile pentru admisibilitatea unei acţiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acţiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs. (2) Acţiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special cînd: d) acţiunea a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.209”.

Art. 209 din Codul administrativ „ (1) Acţiunea în contestare şi acţiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la: b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă”.

Art. 2 Cod administrativ „ (2) Anumite aspecte ce ţin de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară şi nu contravine principiilor prezentului cod.

Art.36 alin.(1) din Legea nr.132 din 17.06.2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, „actele de constatare menționate la art. 34 alin. (1) și (2), cu excepția actelor de constatare a diferenței substanțiale între veniturile obținute, cheltuielile realizate și averea dobândită, pot fi contestate la Curtea de Apel Centru, în termen de 30 de zile de la emitere, de către persoana supusă controlului, de către autorul sesizării sau de către persoanele menționate la art. 33 alin. (4) și (5), afectate nemijlocit de actele respective.

Art.35 alin.(2) din Legea nr.132 din 17.06.2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, „actul de constatare se emite prin publicarea acestuia pe pagina web oficială a Autorității. Inspectorul de integritate, în termen de 5 zile de la emiterea actului de constatare, îl transmite în formă scrisă persoanei supuse controlului și, după caz, organului de urmărire penală sau Serviciului Fiscal de Stat”.

Art. 65 Cod administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voinţa ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând prevederile art. 243 alin. (2) din Codul administrativ a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că obiectul prezentei spețe este anularea Actului de constatare nr. 166/23 din 05.11.2024 emis de Autoritatea Națională de Integritate.

Materialele cauzei atestă că Actul de constatare nr. 166/23 din 05.11.2024 a fost publicat pe pagina web a Autorității Naționale de Integritate și expediat reclamantului prin scrisoarea nr. 04-23/9641 la data de 05.11.2024 (f.d.4, dosar administrativ).

Însă, reclamantul nu a recepționat trimiterea poștală, aceasta la 25 noiembrie 2024 fiind restituită oficiului poștal și ulterior inspectorului cu mențiunea „nereclamat” (f.d. 5-6 dosar administrativ).

Completul Curții Supreme de Justiţie notează că pct. 2 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016, definește trimiterea nereclamată ca fiind o trimitere poștală care nu a fost distribuită (predată) destinatarului din cauza nesolicitării sau refuzului de recepționare a acesteia.

Potrivit pct. 82 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016, în lipsa destinatarului, în cutia poştală individuală se lasă avizul de sosire pentru primirea trimiterii în unitatea poştală.

Conform pct. 102 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016, trimiterile poştale, care nu au putut fi distribuite destinatarilor se înapoiază expeditorului în următoarele situaţii: 1) la expirarea termenelor de păstrare; 2) la cererea expeditorului; 3) destinatarul refuză să primească trimiterea; 4) destinatarul nu este la adresa indicată; 5) adresatul căsuţei poştale de abonament nu este indicat sau este indicat incorect; 6) adresa destinatarului indicată pe trimitere este ştearsă sau ruptă; 7) destinatarul este decedat.

Punctul 101 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016, prevede că trimiterile poştale se păstrează în unitatea poştală, în așteptarea destinatarului, timp de 15 zile calendaristice pentru trimiterile poştale interne şi timp de 30 de zile calendaristice pentru trimiterile poştale internaţionale, din ziua următoare zilei de sosire a acestora la oficiul poştal de destinaţie.

Instanța de recurs reține că în contextul în care notificarea a fost returnată inspectorului, deoarece nu a fost reclamată, urmează a fi aplicate prevederile alin. (3) al art. 105 Cod administrativ, potrivit cărora înscrisul se consideră notificat odată cu atașarea înștiințării scrise.

În speță, Tarlev Petru nu a recepționat trimiterea poștală și nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a ridica trimiterea poștală, deși i-a fost lăsat aviz de sosire pentru a 7 se prezenta la oficiul poștal și a ridica trimiterea poștală. Astfel, actul de constatare se consideră notificat reclamantului până la data de 25 noiembrie 2024 (data returnării trimiterii poștale către oficiul poștal).

În pct. 4 al dispozitivului Actului de constatare s-a indicat expres despre dreptul reclamantului de a-l contesta în termen de 30 de zile de la emitere.

Instanța de recurs menționează că în conformitate cu prevederile art.36 alin.(1) din Legea nr.132 din 17.06.2016, începutul curgerii termenului de depunere a acțiunii de către Tarlev Petru, a fost ziua imediat următoare datei calendaristice emiterii Actului de constatare, adică ziua de 06 noiembrie 2024, iar termenul limită pentru depunerea la Curtea de Apel Centru a cererii de chemare în judecată a fost data de 05 decembrie 2024.

Mai mult ca atât, deoarece plicul a fost returnat, actul de constatare nr. 166/23 din 05.11.2024 emis de ANI, a fost remis repetat în adresa lui Petru Tarlev prin scrisoarea nr. 04-23/10936 la data de 29.11.2024 (f.d.7, dosar administrativ) și recepționat contra semnătură la data de 11.12.2024, potrivit avizului de recepție nr. DS802052560AS (f.d.8, dosar administrativ).

Contrar prevederilor art.36 alin.(1) din Legea nr.132 din 17.06.2016, cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, reclamantul a contestat Actul de constatare la data de 19 august 2025, cu mult peste termenul prevăzut de lege.

Art. 36 alin. (1) din Legea nr. 132/2016 are caracter special și stabilește expres momentul de început al termenului. Art. 209 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ are caracter subsidiar și nu se aplică atunci când legea specială dispune altfel. Interpretarea instanţei nu este restrictivă, ci reprezintă aplicarea corectă a principiilor de interpretare și a voinţei legiuitorului. În consecinţă, termenul de 30 de zile începe să curgă de la data emiterii actului de constatare, iar nu de la data comunicării acestuia, astfel încât motivul de recurs este lipsit de temei.

În acest context, instanța de recurs apreciază că susținerile recurentului, reiterate și prin cererea de repunere în termen, potrivit cărora nu ar fi primit comunicarea actului de constatare, au un caracter pur declarativ, nefiind susținute de probe concludente. Or, simpla invocare a nerecepționării actului nu poate constitui, în sine, o justificare suficientă pentru admiterea cererii de repunere în termen, în absența dovedirii unui motiv temeinic și neimputabil care să fi determinat depășirea termenului legal.

În acest context, reieșind din prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nominalizată, Completul Curţii Supreme de Justiție conchide că Curtea de Apel Centru întemeiat a respins repunerea în termen a acțiunii și a declarat inadmisibilă acțiunea înaintată de Tarlev Petru, în temeiul art. 207 alin. (2) lit.d) Cod administrativ.

La acest segment, se va evidenția și jurisprudența CtEDO, care în practica sa constantă a statuat că admiterea spre examinare a unei acțiuni tardive, încalcă dreptul la un proces echitabil al părții în proces, la caz al emitentului actului administrativ contestat.

Din considerentele menționate supra și având în vedere că încheierea din 23 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru este întemeiată și legală, Completul Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul. 55. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ 8 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de către Tarlev Petru, reprezentat de avocatul Vadim Furtună, împotriva încheierii din 23 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizie este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 9