3ra-648/25 — Cu privire la anularea actului administrativ

La data de 06 decembrie 2023, Buga Petru a înaintat acțiune în contencios administrativ împotriva Ministerului Afacerilor Interne, prin care a solicitat: anularea punctelor nr. 2) și 3) din ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 174ef. din 17 noiembrie 2023, ca fiind ilegale și neîntemeiate.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 17 noiembrie 2023, Ministrul Afacerilor Interne a emis ordinul nr. 174 ef., prin care, la pct. 2, 3), în temeiul art. 58 alin. (1) lit. e) din Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a dispus retrogradarea în funcție a lui Buga Petru, pentru încălcarea prevederilor art. 19 lit. d), art. 26 alin. (1) lit. a), d) din Legea cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului, art. 50 lit. a), b), d), e) din Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, p. 7 subpct. i), 2), 7) -9) din Codul de etică și deontologie a funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului 629/2017 pct. 7 subpct. 1), 2), 4), 5), 8), 9) din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 409/2017 și prevederile Fișei postului, și anume, acțiuni/inacțiuni manifestate prin lipsa supravegherii, controlului și verificării acțiunilor subalternului Savin Nicolai, în cazul stopării la 19 septembrie 2023 a mijlocului de transport - motocicletă de model ARDOUR cu n/î 823 LIW, la ghidonul căruia se afla Teacă Eugeniu, soldată cu neînregistrarea și documentarea imediată a ilegalităților constatate, ridicarea ilegală a certificatului de înmatriculare a mijlocului de transport, admiterea actului de corupție și denigrarea imaginii instituției.

Reclamantul a relevat că ordinul respectiv a fost emis de către o autoritate neîmputernicită, deoarece a fost numit în funcția de Șef al Serviciului de Patrulare al Secției Securitate Publică a Inspectoratului de poliție Criuleni prin ordinul nr. 342 ef. din 21 iunie 2023 al Șefului Inspectoratului General al Poliției.

În temeiul acestui ordin, activează în cadrul Inspectoratului General al Poliției, care are statut de persoană juridică separată de cea a Ministerului Afacerilor Interne.

De asemenea, reclamantul a făcut referire la prevederile Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, precum și ale Legii privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, subliniind că Șeful Inspectoratului General al Poliției deține competența exclusivă de a numi, elibera din funcție, acorda stimulări și aplica sancțiuni 1 disciplinare angajaților Inspectoratului, inclusiv în cazul retrogradării funcționarilor publici cu statut special.

Astfel, consideră că Ministerul Afacerilor Interne nu are autoritatea necesară pentru a interveni în aceste proceduri, întrucât această responsabilitate revine în mod direct Șefului Inspectoratului, conform legislației aplicabile.

Cu referire la motivele retrogradării, reclamantul a afirmat că nu a avut cunoștință despre verificarea lui Teacă Eugeniu de către fostul său subaltern, Savin Nicolai, și nici nu a avut posibilitatea să afle acest lucru la data de 19 septembrie 2023, deoarece nu a observat nimic în acest sens, iar Savin Nicolai nu i-a comunicat vreun detaliu.

Mai mult, la acea dată, se afla la sfârșitul programului de lucru, într-o perioadă nocturnă, când nu a avut ocazia să verifice activitatea lui Savin Nicolai.

De asemenea, reclamantul a susținut că în ordinul contestat nu este precizat un punct concret care să demonstreze că el nu ar fi respectat obligațiile legale în calitatea sa de Șef al Serviciului de Patrulare al Secției Securitate Publică din cadrul Inspectoratului de Poliție Criuleni.

În context, a afirmat că ordinul nu conține o motivare completă, nici pe plan factual, nici juridic, ceea ce face ca sancțiunea disciplinară aplicată să fie nemotivată și să nu îndeplinească cerințele art. 31 Cod administrativ.

La 01 septembrie 2025 Buga Petru a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 28 mai 2025, solicitând, admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii instanței de fond.

Ulterior, la 27 octombrie 2025 a depus cerere privind repunerea în termen a recursului, susținând că cu decizia instanţei de apel a luat cunoștință în prima săptămână a lunii iunie 2025. Totodată, în perioada 17 iulie 2025-13 septembrie 2025 s-a aflat în concediu medical, urmând tratament medical în condiții de staționar. Astfel, din motive de sănătate nu a reușit să depună recursul în termen motiv din care solicită repunerea în termen.

Art. 63 alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art.383–390 din Codul civil.”

Art. 65 din Codul administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voinţa ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.”

Art. 96 alin. (1) din Codul administrativ stabilise că: „Notificările şi comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură.”

Art. art. 1101, alin. (1) din Codul administrativ: „Notificarea prin poşta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorităţii publice. Notificarea prin poşta electronică se efectuează dacă adresa poştală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poştă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poştală.” 3

Art. 195 din Codul administrativ: „Procedura acţiunii în contenciosul administrativ se desfăşoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepţia art.169–171.”

Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ: „Hotărârile curţii de apel ca instanţa de fond, precum şi deciziile instanţei de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 245 din Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiţie în termen de două luni de la pronunţarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabileşte un alt termen.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se comunică părţilor. Recursul se declară inadmisibil în special când recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1).”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Din examinarea materialelor dosarului rezultă că decizia contestată a Curții de Apel Centru a fost pronunțată public la data de 28 mai 2025.

În consecință, potrivit prevederilor art. 245 din Codul administrativ recurentul are obligația de a prezenta recurs motivat împotriva hotărârii instanței de apel, în termen de două luni de la comunicarea deciziei motivate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că termenul de declarare a recursului are caracter imperativ, fiind un termen de procedură. Nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita calea de atac, fără posibilitatea examinării cererii în fond. Stabilirea unui termen limită pentru valorificarea căii de atac urmărește asigurarea disciplinei procesuale, a securității juridice și prevenirea repunerii perpetue în discuție a unor hotărâri irevocabile. Decăderea din dreptul de acces la Curtea Supremă de Justiție constituie o garanție a stabilității raporturilor juridice.

Potrivit legii, termenul de depunere a recursului începe să curgă din ziua următoare comunicării deciziei motivate pronunțate de instanța de apel.

Instanța de recurs evidențiază că termenul de declarare a recursului este instituit de legiuitor în vederea asigurării securității și stabilității raporturilor juridice, precum și a respectării principiului celerității procedurii judiciare. Expirarea acestui termen atrage stingerea dreptului procesual de a exercita calea de atac, partea fiind decăzută din dreptul de a formula recurs.

Deci, termenul de declarare a recursului reprezintă un termen de decădere, a cărui nerespectare produce consecința pierderii dreptului de a exercita calea de atac.

În acest context, se impune a menționa că, în conformitate cu prevederile art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, se numesc ședințe sau se emit citații se notifică participanților la proces potrivit prevederilor art. 96–114 din același cod.

Notificarea deciziei instanței de apel către participanții la proces are ca scop asigurarea unei comunicări adecvate, rapide și eficiente din punct de vedere al costurilor, a conținutului actului de procedură. În vederea dovedirii aducerii la cunoștință a actului procedural, este necesară anexarea la dosar a dovezii recepționării acestuia de către partea vizată.

Din actele cauzei rezultă că, la 25 iunie 2025, decizia a fost notificată participanților la proces prin intermediul poștei electronice, inclusiv la adresa electronică a recurentului bugapetru1@gmail.com și avocatului Alexei Brînză – alexei_brinza@mail.ru (f.d. 149).

La 01 septembrie 2025, Buga Petru a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 28 mai 2025.

Prin urmare, având în vedere cele constatate, este cert că termenul de două luni, prevăzut la art. 245 din Codul administrativ, pentru prezentarea recursului a început să curgă din data de 26 iunie 2025, ziua imediat următoare celei în care recurentului i-a fost notificată copia deciziei motivate și a expirat la 26 august 2025. 5

Cu toate acestea, în pofida obligațiilor sale procesuale, recurentul a depus recursul la 01 septembrie 2025, peste termenul stabilit de lege, motiv pentru care survin consecințele art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ – recursul se declară inadmisibil, în special, când recursul a fost depus după expirarea termenului prevăzut la art.245 din Codul administrativ.

Recurentul, în temeiul art. 65 alin.(1), (2) din Codul administrativ, a solicitat repunerea în termenul legal de formulare a recursului, susținând că a fost în imposibilitatea de a formula recursul în termen, deoarece, în perioada 17 iulie 2025-13 septembrie 2025 s-a aflat în concediu medical, urmând tratament medical în condiții de staționar.

La acest aspect, completul de judecată menționează că, în speţă, termenul legal de declarare a recursului a expirat, iar argumentele invocate de recurent nu sunt de natură să înlăture efectele decăderii intervenite. Or, caracterul imperativ al termenului respectiv nu permite ignorarea consecințelor juridice ale expirării sale, iar admiterea cererii de repunere în termen în lipsa unui temei legal expres ar echivala cu prelungirea pe cale judiciară a unui termen de decădere stabilit de lege, ceea ce este inadmisibil.

Cu atât mai mult, apelantul Buga Petru a fost asistat de avocatul Alexei Brînză, căruia i-a fost comunicată decizia instanței de apel. Din materialele dosarului rezultă că avocatului Alexei Brînză, identificat prin adresa electronică alexei_brinza@mail.ru, i s-a notificat decizia la data de 25 iunie 2025.

Astfel, recurentul nu a prezentat probe care să ateste că starea sa de sănătate l-a lipsit în mod efectiv de posibilitatea de a formula şi transmite recursul, inclusiv prin intermediul unui reprezentant.

În aceste circumstanţe, completul de judecată constată că motivele invocate nu întrunesc caracterul unor împrejurări obiective care să justifice repunerea în termen, iar depășirea termenului legal de declarare a recursului este consecința neexercitării cu diligență a drepturilor procesuale de către recurent.

Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că de la momentul notificării prin intermediul poștei electronice a deciziei motivate, recurentul a dispus de timp suficient și rezonabil pentru a face uz de dreptul procedural și a depune recurs în interiorul termenului instituit la art. 245 din Codul administrativ. Or, fiind interesat în soarta soluționării prezentului litigiu, recurentul trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la instanță prin depunerea în termen a recursului.

Se mai reține că potrivit art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art. 245 din Codul administrativ, este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage drept consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac. 6

Totodată, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Imperioase speței sunt și dezideratele Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov contra Ucrainei, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Înalta Curte a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Buga Petru ca fiind inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, art. 20 din Constituția Republicii Moldova şi art. 5 din Codul de procedură civilă, relevat şi în jurisprudenţa CtEDO, precum şi a dreptului la un recurs efectiv garantat de art. 13 din Convenţie, circumstanţele relatate denotă că recurenta a neglijat dreptul de valorificare a drepturilor procedurale în sensul şi termenul stabilit de către instanţa de judecată.

Având în vedere considerentele menționate și faptul că Buga Petru nu a respectat prevederile imperative ale 245 din Codul administrativ, instanța de recurs consideră recursul declarat inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 230 și 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Buga Petru. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 7