3ra-25/25 — Privind anularea actului administrativ normativ emis de Consiliul satesc Hîrbovăt

La 31 ianuarie 2024 SC „Expalsa-IMP” SRL, SRL „Floreni-Com” și SRL „Basarabia-Agro” s-au adresat cu o acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului sătesc Hîrbovăț, r-nul Anenii Noi, terț Primarul sat. Hîrbovăț, r-nul Anenii Noi cu privire la anularea actului administrativ normativ pct. II lit. b) din Anexa nr. 9 cu privire la aprobarea cotelor concrete ale impozitului pe bunurile imobiliare pentru bunurile evaluate de către organele cadastrale în scopul impozitării pentru terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele în mărime de 10 % din baza impozabilă a bunurilor imobile la decizia Consiliului sătesc Hîrbovăț nr. 2/10 din 11 decembrie 2023 cu privire la aprobarea bugetului satului Hîrbovăț pentru anul 2024.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că prin Decizia nr.2/10 din 11 noiembrie 2023 a Consiliului sătesc Hîrbovăţ a fost aprobat bugetul satului Hîrbovăţ pentru anul 2024 în a doua lectură.

În acest sens au menționat că în conformitate cu anexa nr.9 pct. II lit. b) la decizia nominalizată au fost aprobată cota concretă la impozitul pe bunurile imobiliare evaluate de către organele cadastrale în scopul impozitării (conform art.280 din Codul fiscal) pentru terenurile agricole cu construcții amplasate pe ele în mărime de 10 % din baza impozabilă a bunurilor imobile.

Au mai invocat reclamanții că în sensul art.17 din Codul administrativ, Consiliul sătesc Hîrbovăţ, a aprobat contrar prevederilor legale pct. II lit.b) din anexa nr.9 la Decizia nr.2/10 din 11 decembrie 2023 cu privire la aprobarea bugetului satului Hîrbovăţ pentru anul 2024 în a doua lectură și respectiv au încălcat dreptul reclamanților: - de a cunoaște din timp şi de a fi consultați, în modul stabilit, referitor la mărimea impozitului pentru bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele pentru anul 2024 pentru planificarea cheltuielilor, drept stipulat de art.280 alin. (3) lit.a) din Codul fiscal; - de a fi informați, în mod prioritar, de administrația publică locală şi de a le fi asigurat accesul liber la proiectele ce vizează mărimea preconizată a impozitului pe bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate 1 pe ele pentru anul 2024, drept stipulat de art.280 alin.(3) lit.b) din Codul fiscal; - de a fi asigurată de către administrația publică locală la stabilirea concretă a cotei pentru bunurile imobiliare, terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele pentru anul 2024, proporționalitatea (achitabilitatea) între interesele colectivității locale si ale SC „Expalsa-Imp” SRL în calitate de contribuabil, drept stipulat de art.280 alin.(3) lit.c) din Codul fiscal; - de a fi consultați în partea proiectului actului administrativ, care va avea un impact economic negativ considerabil asupra reclamanților generat de majorarea cotei impozitului pe bunurile imobiliare, terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele de la cota 0,3 % aprobată în bugetul satului Hîrbovăţ pentru anul 2023, până la 10 % pentru anul 2024, ceea ce constituie o majorare de 33 ori mai mare sau cu 3333 % mai mult, drept stipulat de art.3 alin.4) al Legii nr.239 din 13 noiembrie 2008 privind transparența în procesul decizional; - de a participa, în condițiile Legii nr.239 din 13 noiembrie 2008 privind transparența în procesul decizional, la orice etapă a procesului decizional asupra elaborării şi adoptării anexei nr.9 pct. II lit. b) de aprobate a cotei concrete la impozitul pe bunurile imobiliare evaluate de către organele cadastrale în scopul impozitării (conform art.280 din Codul fiscal) pentru terenurile agricole cu construcții amplasate pe ele, anexă la Decizia nr.2/10 din 11 decembrie 2023 a Consiliului sătesc Hîrbovăţ de aprobare a bugetului satului Hîrbovăţ pentru anul 2024 în a doua lectură - de a solicita şi obține informații referitoare la procesul decizional, inclusiv dreptul de primi proiectul deciziei de aprobare a bugetului satului Hîrbovăţ pentru anul 2024 însoțit de materialele aferente drepturi stipulate de art.6 lit.a), b) ale Legii nr.239 din 13 noiembrie 2008 privind transparența în procesul decizional; art.17 alin.(3) lit.a) al Legii nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală. - de a prezenta Consiliului sătesc Hîrbovăţ recomandări/dezacord referitoare la proiectul bugetului satului Hîrbovăţ pentru anul 2024 supus discuțiilor, în special mărimea cotei concrete la impozitul pe bunurile imobiliare evaluate de către organele cadastrale în scopul impozitării (conform art.280 din Codul fiscal) pentru terenurile agricole cu construcții amplasate pe ele, drept stipulat de art.6 lit.d) al Legii nr.239 din 13 noiembrie 2008 privind transparența în procesul decizional, art.17 alin.(3) lit.d) al Legii nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală și art.280 alin.(4) din Codul fiscal.

A mai susținut că potrivit punctul II lit. b) din anexa nr.9 a Deciziei nr.2/10 din 11 decembrie 2023 cu privire la aprobarea bugetului satului Hîrbovăţ pentru anul 2024 în a doua lectură, prin care a fost aprobată cota concretă la impozitul pe bunurile imobiliare evaluate de către organele cadastrale în scopul impozitării (conform art.280 din Codul fiscal) pentru 2 terenurile agricole cu construcții amplasate pe ele în mărime de 10 % din baza impozabilă a bunurilor imobile, consideră reclamanții că este ilegal şi trebuie să fie anulat deoarece art.280 alin. (1) lit.a1) din Codul fiscal stabilește cota minimă a impozitului pe bunurile imobiliare în mărime de 0,1 % din baza impozabilă a terenurilor agricole cu construcții amplasate pe ele, iar cota concretă a acestui impozit se stabilește anual de către autoritatea reprezentativă şi deliberativă a administrației publice locale.

La fel, au susținut că art.280 alin.(3) din Codul fiscal, stipulează că autoritatea reprezentativă şi deliberativă a administrației publice locale, la stabilirea cotei concrete a impozitului, este obligată să se conducă de următoarele criterii şi principii: a) previzibilitatea - contribuabilii, pentru planificarea cheltuielilor, vor cunoaște din timp şi vor fi consultați, în modul stabilit, referitor la mărimea impozitului; b) principiul transparentei decizionale - autoritatea administrației publice locale, în mod prioritar, va informa şi va asigura accesul liber la proiectele ce vizează mărimea preconizată a impozitului; c) principiul achitabilității (proporționalității) în raporturile dintre interesele unității administrativ-teritoriale şi ale contribuabilului - autoritatea administrației publice locale, la stabilirea cotei concrete a impozitului, se va asigura că este respectată proporționalitatea (achitabilitatea) între interesele colectivității locale şi ale contribuabililor, inclusiv nu va întreprinde acțiuni în exces sub pretextul atingerii interesului public/colectivității locale.

În continuare, reclamanții cu referire la prevederile art.2 din Legea nr.239 din 13 noiembrie 2008 privind transparența în procesul decizional, au susținut că ar fi putut influenta procesul decizional, deoarece ar fi exprimat un dezacord prompt împotriva majorării nechibzuite şi neargumentate economic a cotei concrete a impozitului pe bunurile imobiliare pentru terenurile agricole cu construcții amplasate pe ele de la 0,3 % în anul 2023 până la 10 % în anul 2024, adică de 33 ori mai mare sau cu 3333 % mai mult, iar în acest caz, Consiliul sătesc Hîrbovăţ nu ar fi putut aproba decizia nr.2/10 din 11 decembrie 2023 în ce privește cota concretă a impozitului pentru bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele, deoarece în caz de divergențe, or, în conformitate cu art.280 alin.(4) din Codul fiscal, pârâtul ar fi fost obligat să efectueze o analiză a impactului de reglementare conform prevederilor art.13 din Legea nr.235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător şi prevederilor Hotărârii Guvernului nr.23/2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de analiză a impactului în procesul de fundamentare a proiectelor de acte normative, adaptate şi aplicate corespunzător specificului local.

Subsecvent, reclamanții au susținut că erau în drept să calculeze uzura pentru întreaga perioadă minimă a duratei de funcționare. Or, mărimea cotei concrete la impozitul imobiliar pentru terenurile agricole cu construcții 3 amplasate pe ele aprobate de către pârât contrar legii, pune în poziție de inegalitate a condițiilor de desfășurare a activității de întreprinzător de către reclamanți în comparație cu personale juridice de drept privat nerezidente şi cele rezidente, deoarece ultimele plătesc un impozit similar de zeci de ori mai mic, decât reclamanții vor trebui să plătească în anul 2024. Mărimea acestui impozit imobiliar în marea majoritate a localităților din Republica Moldova este în mediu de la 0,1 % până la 0,6 % din baza impozabilă.

În acest sens, reclamanții au făcut trimitere la prevederile art. 280 din Codul fiscal, care stabilește dreptul autorității reprezentative şi deliberative a administrației publice locale de a stabili anual cota concretă a impozitului pentru terenurile agricole cu construcții amplasate pe ele, însă acest drept nu este unul absolut, dar este condiționat de respectarea principiilor stipulate de art.280 alin.(3) din Codul fiscal, care nu este o formalitate, dar o condiționalitate. Or, această condiționalitate presupune că, pentru a fi legală o decizie de stabilire a cotei anuale concrete a impozitului pentru terenurile agricole cu construcții amplasate pe ele, respectiv administrația publică locală era obligată să respecte principiile stipulate de art.280 alin.(3) din Codul fiscal.

Au mai menționat reclamanții că condiționarea legalității unui act administrativ ierarhic inferior legii se regăsește şi în art.3 alin.(4) al Legii nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, care stipulează că actul normativ trebuie să se integreze organic în cadrul normativ în vigoare, scop în care proiectul actului normativ întocmit în temeiul actului normativ de nivel superior nu poate depăși limitele competentei instituite prin actul de nivel superior si nici nu poate contraveni scopului, principiilor și dispozițiilor acestuia.

La fel, au notat că în conformitate cu art.6 al Legi nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, decizia Consiliului sătesc Hîrbovăţ nr.2/10 din 11 decembrie 2023 care include şi anexa nr.9, este un act normativ ierarhic inferior Codului fiscal, care este o lege codificată, acest act administrativ cu caracter normativ fiind adoptat în temeiul mai multor legi, inclusiv a art.280 din Codul fiscal, fapt menționat chiar în clauza de adoptare a anexei nr.9 la decizia Consiliului sătesc Hîrbovăţ.

În continuare cu referire la prevederile art. 1 alin. (3), art. 12 din Codul administrativ, prevederile art. 3 alin. (2)-(3) din Codul fiscal, au invocat că pct.II lit. b) din anexa nr.9 cu privire la aprobarea cotelor concrete ale impozitului pe bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții pe ele la decizia Consiliului sătesc Hîrbovăţ din 11 decembrie 2023, cu privire la aprobare bugetului satului Hîrbovăţ pentru anul 2024 în a doua lectură este ilegal, deoarece contravine principiilor stabilite de art. 280 alin. (3) din Codul fiscal, precum și regulilor cu privire la transparența procesului decizional.

Totodată, au invocat că din cauza faptului că pârâtul nu a informat adecvat, în modul prioritar şi în timp util reclamanții despre elaborarea şi 4 examinarea proiectului bugetului satului Hîrbovăţ pentru anul 2024, inclusiv cota concretă a impozitului pe bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele, reclamanților le-a fost încălcat dreptul de a participa, în condițiile Legii nr.239 din 13 noiembrie 2008 cu privire la transparența în procesul decizional, la orice etapă a procesului decizional de aprobare a cotelor concrete pentru bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele în satul Hîrbovăţ pentru anul 2024; dreptul de a solicita şi a obține informații referitoare la procesul decizional, inclusiv să primească proiectul deciziei de aprobare a cotei concrete pentru bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele în satul Hîrbovăţ pentru anul 2024 însoțite la materialele aferente; dreptul de a prezenta pârâtului recomandări referitoare la proiectul bugetului satului Hîrbovăţ pentru anul 2024 supus discuțiilor, în special anexa nr.9 pct.II lit.b) prin care au fost aprobată cota concretă la bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele, drepturi stipulate de art.6 al Legii nr.239 din 13 noiembrie 2008, art.280 alin.(3) lit.a) din Codul fiscal; dreptul de a prezenta pârâtului dezacord în privința mărimii cotei concrete pentru bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele în satul Hîrbovăţ pentru anul 2024 care va avea un impact economic existențial asupra activității reclamanților, drepturi stipulate de art.3 alin.(4) al Legii nr.239 din 13 noiembrie 2008 cu privire la transparența în procesul decizional, precum și prevederile art.280 alin.(4) din Codul fiscal.

Subsecvent reclamanții au considerat că pârâtul a încălcat şi principiul achitabilității (proporționalității) stipulat de art.280 alin.(3) lit.c) din Codul fiscal în raporturile dintre interesele unității administrativ-teritoriale şi ale contribuabilului. Or, majorarea de către pârât a cotei concrete a impozitului pe bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele de la 0,3 % din baza impozabilă în anul 2023 până la 10 % în anul 2024, ceea ce constituie o majorare de 33 ori mai mare sau cu 3333 % mai mult, este cu siguranță o acțiune în exces, nu respectă în nici un fel proporționalitatea între interesele colectivității locale şi ale contribuabililor plătitori ai acestui impozit, care sunt întreprinderi ce activează în domeniul agricol, iar cote atât de mari ale impozitului pe bunuri imobiliare terenuri agricole cu construcții pe ele nu au fost vreodată aprobate nu doar în Republica Moldova, dar în nici un alt stat din lume.

În acest context, reclamanții au menționat că prin Hotărârea Guvernului nr.941 din 22 decembrie 2020 a fost aprobat Catalogul mijloacelor fixe, iar din conținutul pct.2 rezultă că „prevederile prezentului Catalog se aplică în scopuri fiscale pentru toate persoanele juridice şi fizice care desfășoară activitate de întreprinzător.” Iar, din conținutul pct.9 al Catalogului rezultă că „persoanele juridice şi fizice care desfășoară activitate de întreprinzător urmează să stabilească în scopuri fiscale aceeași durată de funcționare utilă determinată în scopuri financiare, fără a ține cont de limita maximă, dar care 5 nu poate fi mai mică decât limita minimă prevăzută în anexă, cu excepția celei prevăzute la punctul 13.”

La caz, reclamanții au considerat că acest catalog reconfirmă încă o dată, că stabilirea de către pârât a cotelor concrete la impozitul pe bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele în mărime de 10 % din baza impozabilă este lipsită de sens economic şi fiscal, deoarece pârâtul în termen de cel mult 10 ani va putea să perceapă de la reclamanți un impozit egal cu valoarea acestor construcții ale reclamanților, care urmează să fie exploatate cel puţin 30 sau 40 ani.

Însă, la caz, pârâtul, cunoscând foarte bine că reclamanții sunt subiecți al impunerii cu impozitul pe bunurile imobiliare pentru terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele din localitate, deoarece plătesc acest impozit din mai mulți ani de zile, era obligat conform legii: - să informeze în mod prioritar şi adecvat reclamanții despre proiectul bugetului satului Hîrbovăţ pentru anul 2024 şi cota concretă ale impozitului pe bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele, aceasta presupunând cel puţin faptul că pârâtul era obligat să informeze în primul rând reclamanții, despre cota concretă a acestui impozit pentru anul 2024 şi cel puţin prin informarea lor la poşta electronică, care este cunoscută de pârât şi prin intermediul căreia pârâtul a informat reclamanții despre diferite chestiuni mai puţin importante, în comparație cu aprobarea unei cote concrete la impozitul pe bunuri imobiliare majorate, obligație prevăzute de art.17 alin. (4) lit.a) din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006, art.280 alin. (3) lit.a), b) din Codul fiscal, art.5 lit. a) și art.7 lit.b) al Legii nr.239 din 13 noiembrie 2008 privind transparența în procesul decizional; - să informeze în timp util reclamanții despre proiectul bugetului satului Hîrbovăţ pentru anul 2024 şi cota concretă a impozitului pe bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele, astfel încât reclamanții să dispună de timp suficient pentru a face cunoștință cu proiectul deciziei, să o analizeze şi să prezinte recomandări/dezacord asupra proiectului deciziei ce urmează a fi aprobată, iar acest termen nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare până la examinarea deciziei, termen stipulat de art.9 alin.(l) al Legii nr.239 din 13 noiembrie 2008 privind transparența în procesul decizional, art.101 alin.(2) al Legii nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală.

În acest sens au susținut că pârâtul intenționat nu a informat reclamanții în mod adecvat, în mod prioritar şi în timp util prin intermediul poștei electronice despre elaborarea şi examinarea proiectului bugetului s. Hîrbovâţ pentru anul 2024 şi a cotei concrete la impozitul pe bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcție amplasate pe ele, nu a consultat opinia reclamanților, această metodă de informare fiind singura adecvată în sensul art.17 alin.(4) lit.a) a Legii nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală şi conformă dispozițiilor art.5 lit.a), art.7 lit.b), 6 art.9 alin.(l) art.13 alin.(2) al Legii nr.239 din 13 noiembrie 2008 privind transparența în procesul decizional, deoarece anume pe aceasta cale a avut loc comunicarea obișnuită a pârâtului cu reclamanții.

La fel, au invocat că pentru a reda o aparentă legalitate procesului de elaborare şi aprobare a deciziei privind bugetul pentru anul 2024, pârâtul a plasat pe pagina web oficială a administrației publice locale a satului Hirbovaţ, la 27 noiembrie 2023 anunțul privind audierea publică care urma să aibă loc la 01 decembrie 2023 cu privire la aprobarea proiectului bugetului satul Hîrbovăţ pentru anul 2024.

Cu referire la aceste circumstanțe, reclamanții au susținut că în realitate, pârâtul a mimat respectarea principiilor transparenței activității în procesul de elaborare şi aprobare a bugetului satul Hîrbovăţ pentru anul 2024, deoarece nu a informat adecvat, în mod prioritar şi în timp util, persoanele juridice de drept privat, inclusiv reclamanții, prin intermediul poştei electronice despre elaborarea proiectului bugetului pentru anul 2024 şi mărimea cotei concrete al impozitului pe bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele şi nici nu a plasat proiectul deciziei pe pagina web cu cel puțin 15 zile lucrătoare până la data examinării deciziei.

Din cauza faptului că pârâtul nu a informat adecvat, în mod prioritar si în timp util reclamanții, despre elaborarea şi examinarea proiectului bugetului satului Hîrbovăţ pentru anul 2024, inclusiv cota concretă a impozitului pe bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele, pârâtul a încălcat obligația sa de a consulta opinia reclamanților în privința acestor cote concrete, obligație stipulată de art.3 alin.(4), art.7 lit.e), art.8 lit.c), art.11 alin.(1), art.13 alin.(2) al Legii nr.239 din 13 noiembrie 2008 cu privire la transparența în procesul decizional, art. 8 alin.(3), art. 101 alin.(2) al Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală și de art. 280 alin.(3) lit. a) din Codul fiscal.

În continuare, reclamanții au menționat că analizând prevederile art.3 alin.(2) lit.b), art.4, art.5, art.7, art.8, art.9 alin.(1) al Legii nr.239 din 13 noiembrie 2008 privind transparenta în procesul decizional, art. 101 alin.(2) al Legii nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, a concluzionat că pârâtul a încălcat dispozițiile imperative ale acestor legi, nu a publicat proiectul deciziei de aprobare a bugetului pentru anul 2024 cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de aprobare și nici nu l-a expediat prin intermediul poștei electronice în adresa reclamantului, care este parte interesată, pentru a-i consulta opinia. Or, reieșind din prevederile art.280 alin. (3) lit.b) din Codul fiscal și art. 17 alin.(4) lit.a) din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, rezultă cert că autoritatea publică locală din satul Hîrbovăţ era obligată să informeze adecvat, în mod prioritar și în timp util anume acele părți interesate, inclusiv reclamanții, care vor fi afectate de majorarea exorbitantă a cotei concrete la impozitul pentru bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții 7 amplasate pe ele pe toate căile posibile de comunicare şi nu mai târziu decât cu 15 zile lucrătoare până la examinarea proiectului deciziei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată analizând prevederile legale care guvernează raportul juridic în raport cu criticele formulate în cererea de chemare în judecată, a conchis că acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

În susținerea soluției adoptate, instanța de judecată a relevat că după cum rezultă din materialele dosarului, obiect al controlului judecătoresc în prezentul litigiu, constituie decizia Consiliul sătesc Hîrbovăț nr. 2/10 din 11 decembrie 2023, prin care s-a decis: „1. Se aprobă bugetul local pe anul 2024 la venituri în sumă de 31037.7 mii lei şi la cheltuieli în sumă de 31037.7 mii lei. 2. Se aprobă: 2.1 Sinteza indicatorilor principali ai bugetului local: venituri, cheltuieli, inclusiv cheltuielile de personal şi sursele de finanţare se prezintă în anexa 1. 2.2 Sinteza veniturilor bugetului local se prezintă în anexa 2. 2.3 Resursele şi cheltuielile bugetului local conform clasificaţiei funcţionale şi pe programe se prezintă în anexa 3. 2.4 Nomenclatorul tarifelor pentru prestarea serviciilor contra plată de către instituțiile publice finanţate de la bugetul local se prezintă în anexa 4. 2.5 Transferurile de la/către alte bugete se prezintă în anexa 5. 2.6 Sinteza veniturilor colectate de către instituţiile bugetare finanţate din bugetul local se prezintă în anexa nr. 6. 2.7 Efectivul limită al statelor de personal din instituţiile finanţate de la bugetul local în anexa nr.7. 2.8 Cotele taxelor locale pentru anul 2024 pe teritoriul UAT Hîrbovăţ, conform anexei 8 2.9 Cotele impozitelor locale , conform anexei 9. 3. Se aprobă cuantumul fondului de rezervă în mărime de 150,0 mii lei.” 8

La fel, instanța de judecată a reținut că potrivit anexei nr. 9 al deciziei Consiliului sătesc Hîrbovăț nr. 2/10 din 11 decembrie 2023, în conformitate cu titlul VI din Codul fiscal, aprobat prin Legea nr.1163-XII din 24 aprilie 1997 a modificărilor operate prin Legea nr. 356 din 29 decembrie 2022 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr.456-459, art.813) în Titlul VI al Codului fiscal şi Legea pentru punerea în aplicare a Titlului VI din Codul fiscal nr. 1056/2000, în vigoare din 01 ianuarie 2023; Legea privind administrația publică locală nr.436-XVI din 28 decembrie 2006; Legea finanțelor publice şi responsabilității bugetar- fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014; Legea privind finanțele publice locale nr 397 -XV din 16 octombrie 2003; Legea cu privire la datoria sectorului public; garanțiile de stat şi recreditarea de stat nr. 419-XVI din 22 decembrie 2006, Consiliul sătesc Hîrbovăţ a aprobat cotele concrete la impozitul funciar şi pe bunurile imobiliare, după cum urmează: ,,II. Cotele concrete la impozitul pe bunurile imobiliare. Pentru bunurile imobiliare evaluate de către organele cadastrale în scopul impozitării (conform art. 280 din titlul VI al Codului fiscal); b) Pentru terenurile agricole cu construcție amplasate pe ele – 10 % din baza impozabilă a bunurilor imobile.”

În aceste condiții, la data de 31 ianuarie 2024 reclamanții s-au adresat cu o acțiune în control normativ în vederea verificării prevederilor pct. lit. b) al pct. II al Anexei nr. 9 la decizia Consiliului sătesc Hîrbovăț nr. 2/10 din 11 decembrie 2023.

În acest context, instanța de judecată a subliniat că dispozițiile art. 2 alin. (1) Codul administrativ, stipulează că prevederile codului determină statutul juridic al participanților la raporturile administrative, atribuțiile autorităților publice administrative și ale instanțelor de judecată competente pentru examinarea litigiilor de contencios administrativ, drepturile și obligațiile participanților în procedura administrativă și cea de contencios administrativ.

La fel, instanța de judecată a reținut că art. 2 din Codul administrativ prevede expres la alin. (3) lit. d) că prevederile sale nu se aplică procedurii de elaborare şi adoptare a actelor normative.

La caz, instanța de judecată a considerat necesar de a menționa faptul că la acest aspect urmează a fi reținute și constatările Curții Constituționale în decizia Curții Constituționale nr.145 din 17 decembrie 2020, în care Curtea a menționat la pct. 31, următoarele: ,,… articolul 2 alin.(2) din Codul administrativ, stabilesc că unele aspecte ce țin de activitatea administrativă în domenii specifice ar putea fi reglementate prin norme legislative speciale, care vor deroga de la prevederile Codului. Iar la pct.33 Curtea reține că prevederile art. 2 alin.(2) din Codul administrativ au ca destinatar legislatorul, nu instanțele de judecată. Prin acest articol, Parlamentul şi-a 9 rezervat competința de a reglementa anumite domenii ale activității administrative prin legi speciale. Astfel, prevederile contestate nu au în vedere competența judecătorului de drept comun de a rezolva conflictele de legi.”

Prin urmare, la caz, instanța de judecată a concluzionat că urmează a fi verificată legalitatea actului normativ în partea contestată privind respectarea procedurii de elaborare şi adoptare a actelor normative conform legii speciale și anume prim prisma prevederilor art.3 alin.(4) lit. a) și b) și art.18 ale Legii nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative.

În continuare, instanța de judecată a reținut că reclamanții invocă că actul contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor legale și anume: 1) în calitate de titulari ai terenurilor agricole pe care sunt amplasate construcții, le este afectată starea financiară și posibilitatea reală de a plăti impozitul la o atare cotă, iar cotele impuse spre achitare îi pun într-o poziție defavorizată în comparație cu persoanele juridice de drept privat nerezidente care desfășoară activitatea de întreprinzător, astfel acțiunile autorității publice locale nu sunt proporționale; 2) autoritatea locală nu a respectat dreptul reclamanților de a cunoaște din timp și de a fi consultați referitor la mărime impozitului pe terenurile agricole cu construcții pentru anul 2024 și a prezenta obiecțiile corespunzătoare.

La cest capitol, instanța de judecată cu referire la prevederile art. 239 alin.(1) din Codul administrativ, a accentuat că acțiunea în controlul normativ presupune verificarea actului administrativ normativ prin prisma respectării condițiilor de legalitate formală și materială. Astfel, condițiile de legalitate formală stabilesc necesitatea întrunirii elementelor cu privire la competența autorității administrative emitente, procedura adoptării actului și forma acestuia.

La caz, instanța de judecată a reținut că reclamanții SC „Expalsa-IMP” SRL, SRL „Floreni-Com” și SRL „Basarabia-Agro” a invocat neasigurarea obligației de transparență în procesul adoptării deciziei Consiliului sătesc Hîrbovăț nr. 2/10 din 11decembrie 2023.

Prin urmare, cu privire la procedura de emitere a actului administrativ, Completul de judecată analizând prevederile art. 32 alin. (5) din Legea cu privire la actele normative nr.100 din 22 decembrie 2017, art. 3 alin. (4), art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea privind transparența în procesul decizional nr. 239 din 13 noiembrie 2008, în coraport cu materialele cauzei, a concluzionat că până la adoptarea deciziei nr. 2/10 din 11 decembrie 2023, Consiliul sătesc Hîrbovăț a respectat procedura de transparență a procesului decizional și anume a asigurat informarea corectă a cetățenilor, a asociațiilor constituite în corespundere cu legea, cât și altor părți interesate, întrucât la 27 noiembrie 2023 pe site-ul Primăriei satului Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, https://hirbovat.md/stiri/audiere-publica-a-proiectului-bugetului-pentru- 10 anul-2024/ a fost publicat anunțul privind inițierea audierilor publice cu privire la proiectul de buget local pentru anul 2024.

La fel, instanța de judecată a constatat că repetat, la 02 decembrie 2024 pe site-ul Primăriei sat. Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, a fost publicată noutatea despre desfășurarea evenimentului anunțat anterior cu privire la desfășurarea audierilor publice referitor la proiectul bugetului local pentru anul 2024.

În atare ordine de idei, instanța de judecată a concluzionat că temeiul invocat de către reclamanți, nicidecum nu poate fi calificat drept un motiv întemeiat, care justifică anularea actului contestat, or, după cum denotă actele cauzei, la caz, a fost respectată procedura privind asigurarea transparenței, iar reclamanții au avut oportunitatea de a interveni cu propuneri și obiecții în vederea aprobării bugetului local pentru anul 2024, iar faptul că reclamanții în cadrul acestui proces nu au invocat careva obiecții și propuneri, precum și nu au asigurat participarea în cadrul dezbaterilor publice, nu poate echivala cu nerespectarea de către Consiliul sătesc Hîrbovăț al procesului privind transparența în cadrul procesului decizional.

Astfel, reieșind din cele menționate supra instanța de judecată a constatat că decizia nr. 2/10 din 11 decembrie 2023 a Consiliului sătesc Hîrbovăț a fost emisă cu respectarea procedurii de asigurare al transparenței.

Subsecvent, instanța de judecată a mai stabilit că la adoptarea actului normativ contestat, autoritatea emitentă a respectat rigorile legii, actul normativ îmbracă forma cerută întrucât corespunde întocmai scopului punerii acestuia în aplicare, fiind respectată totodată și procedura adoptării acestuia.

În continuare, cu referire la verificarea condițiilor legalității materiale, instanța de apel a relevat că în acest sens instanța este obligată a stabili dacă actul administrativ normativ contestat se află într-o concordanță un act normativ cu o forță juridică superioară și dacă prevederile actului normativ contestat nu contravin normelor actului normativ de o ierarhie mai înaltă.

La caz, instanța de judecată a notat că reclamanții SC „Expalsa-IMP”, SRL „Floreni-Com” SRL și SRL „Basarabia-Agro” au pretins asupra faptului că pct. II lit. b) din Anexa nr. 9 la decizia Consiliului sătesc Hîrbovăț nr. 2/10 din 11 decembrie 2023, cu privire la aprobarea bugetului satului Hîrbovăț pentru anul 2024 impune majorarea cotei impozitului pe bunurile imobiliare la o rată inechitabilă ar contraveni art. 280 alin. (3) din Codul fiscal.

Cu referire la acest fapt pretins, instanța de judecată a notat în primul rând că, instanța de contencios administrativ pune în evidență faptul că art. 6 din Legea cu privire la actele normative nr.100 din 22 decembrie 2017 stabilește ierarhia actelor normative, prin urmare legislația Republicii Moldova este constituită din următoarele acte normative și anume: a) Constituția Republicii Moldova; b) legile şi hotărârile Parlamentului; c) decretele Președintelui Republicii Moldova; d) hotărârile şi ordonanțele Guvernului; e) actele normative ale autorităților administrației publice 11 centrale de specialitate; f) actele normative ale autorităților publice autonome; g) actele normative ale autorităților unităților teritoriale autonome cu statut juridic special; h) actele normative ale autorităților administrației publice locale.

În acest sens, instanța de judecată a notat că este indubitabil faptul că Consiliul sătesc Hîrbovăț, r-nul Anenii Noi reprezintă o autoritate al administrației publice locale.

În continuare, instanța de judecată analizând prevederile art. 14 alin. (2) din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, art. 24 alin. (1) lit. a) Legea privind finanțelor publice şi responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014, art. 2 alin. (2), (3) și art. 280 alin.(1) –(5) din Codul fiscal, precum și prevederile Legii pentru modificarea unor acte normative nr. 356 din 29 decembrie 2022, a constatat că cotele maxime ale impozitului pe bunurile imobiliare în cazul bunurilor imobiliare evaluate în scopul impozitării au fost excluse din art. 280 alin. (1) din Codul fiscal.

În această ordine de idei, instanța de judecată a concluzionat că Consiliul sătesc Hîrbovăț, în calitatea sa de autoritate publică locală, este unicul exponent al puterii publice ce decide oportunitatea actelor administrative cu caracter normativ. La rândul său, oportunitatea reprezintă dreptul de apreciere al organelor administrative, în cursul organizării și executării legii, prin care se asigură realizarea sarcinilor și a atribuțiilor lor legale, în conformitate cu mijloacele care corespund scopului legii.

Respectiv, instanța de judecată a notat că apreciind realizarea oportunității actului administrativ de către Consiliul sătesc Hîtbovăț, a constatat că, la adoptarea deciziei Consiliului sătesc Hîrbovăț nr. 2/10 din 11 decembrie 2023, iar în particular pct. II lit. b) din Anexa nr. 9, autoritatea emitentă a respectat limitele legale impuse, or, după cum rezultă din prevederile art. 280 alin. (1) lit. a1) din Codul fiscal, legiuitorul nu a prevăzut o limită maximă al cotei calculată din baza impozabilă pentru terenurile agricole cu construcție, prin urmare, autoritatea a fost în drept de a stabili cota de 10 % din baza impozabilă.

Adițional, instanța de judecată a notat că nu a putut evidența faptul că în privința cotei impozitului stabilit de către Consiliul sătesc Hîrbovăț, a intervenit Cancelaria de Stat în vederea verificării legalității acestei prevederi, în scopul asigurării respectării prevederilor alin.(3) şi (4) art. 280 din Codul fiscal.

Cu referire la argumentele reclamanților, precum că măsurile adoptate de autoritatea locală nu sunt proporționale și urmează să îi dezavantajeze pe reclamanți în coraport cu alți agenți economici și să le afecteze competitivitatea, instanța de apel a evidențiat că măsurile adoptate sunt adecvate în contextul sporirii veniturilor comunei, care pot fi administrate în vederea dezvoltării durabile al infrastructurii, serviciilor publice și al proiectelor comunitare, care pe termen lung vor reduce costurile de operare 12 pentru toți agenții economici, totodată, aceste măsuri contribuie la o distribuție echitabilă al sarcinilor fiscale, iar de beneficiile respective pot beneficia nemijlocit și reclamanții.

Or, cota de impozit criticată în prezenta speța nu urmează a fi percepută drept un obstacol în activitatea economică al reclamanților, ci urmează a fi apreciat din punctul de vedere al oportunităților create, prin stimularea dezvoltării și îmbunătățirii competitivității agenților economici rezidenți, întrucât o comunitate bine structurată, cu un suport adecvat, poate crea un mediu favorabil pentru toți actorii economici, promovând o concurență corectă și sustenabilă.

În această ordine de idei, instanța de judecată a considerat necesar de a menționa faptul că reieșind din limitele controlului judecătoresc și norma art. 219 alin. (3) din Codul administrativ potrivit căruia, instanța nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces, motiv din care a constatat că în cauză nu sunt întrunite temeiurile de ilegalitate a actului administrativ cu caracter normativ contestat, acesta fiind emis în strictă conformitate cu exigențele legii.

Din considerentele supra-expuse, instanța de judecată a concluzionat că în cazul în care argumentele de ilegalitate invocate de reclamant nu şi-au găsit confirmare, constatându-se temeinicia şi legalitatea pct. II lit. b) din Anexa nr. 9 cu privire la aprobarea cotelor concrete ale impozitului pe bunurile imobiliare pentru bunurile evaluate de către organele cadastrale în scopul impozitării pentru terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele în mărime de 10 % din baza impozabilă a bunurilor imobile la decizia Consiliului sătesc Hîrbovăț nr. 2/10 din 11 decembrie 2023 cu privire la aprobarea bugetului satului Hîrbovăț pentru anul 2024, motiv din care în temeiul prevederilor art.224 alin. (2) lit. f) din Codul administrativ, acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului recurenta a indicat motivele de drept și de fapt invocate în cererea de chemare în judecată și examinate de către instanța de apel, suplimentar invocându-se că hotărârea Curții de Apel Chișinău este arbitrară şi se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, în consecință urmează a fi casată integral şi adoptată o nouă decizie, prin care acțiunea în contencios administrativ să fie admisă. 13

A mai susținut că Curtea de Apel Chișinău eronat a concluzionat că până la adoptarea deciziei nr.2/10 din 11 decembrie 2003 intimatul a respectat procedura de transparență a procesului decizional şi anume a asigurat informarea corectă a cetățenilor, a asociațiilor constituite în corespundere cu legea, cât şi altor părţi interesate, întrucât la 27 noiembrie 2023 pe site-ul Primăriei sat. Hîrbovăţ, r-nul Anenii Noi a fost publicat anunțul privind inițierea audierilor publice cu privire la proiectul de buget local pentru anul 2024, însă nu s-a expus asupra faptului că deşi intimatul cunoștea poşta electronică a recurentului, aceasta fiind o metodă obişnuită de comunicare între părţile litigante, în acest sens fiind anexate la acţiune multiple notificări recepţionate de la intimat prin intermediul poştei electronice, în cazul elaborării şi adoprării actului administrativ contestat, intimatul intenţionat a omis să-l aducă la cunoştinţă recurentului pe această cale pentru ca ultimul să fie nu fie informat şi să nu-i fie consultată opinia.

Suplimentar, a invocat că anunțul de pe site-ul Primăriei sat. Hîrbovăţ, în nici un mod nu respectă dispozițiile art.280 alin. (3) lit.a), b) din Codul fiscal care stipulează clar şi univoc, că autoritatea reprezentativă şi deliberativă a administrației publice locale, în speţă intimatul, la stabilirea cotei concrete a impozitului pe bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcţii amplasate pe ele în mod prioritar trebuia să informeze contribuabilii, inclusiv recurentul, să le fie asigurat accesul liber la proiectele ce vizează mărimea preconizată a impozitului pe bunurile imobiliare, iar contribuabilii trebuiau să cunoaşcă din timp despre mărimea preconizată a impozitului şi să fie consultaţi, în modul stabilit, referitor la mărimea impozitului.

În acest context a susținut că pentru ca anunțul de pe site-ul Primăriei sat. Hîrbovăţ să corespundă cerințelor art.280 din Codul fiscal şi art.9 alin. (1) al Legii nr.239 din 13 noiembrie 2008 privind transparența în procesul decizional, el trebuia să fie adresat persoanelor juridice de drept privat, trebuia să fie plasat cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de examinarea deciziei, trebuia să conţină informația despre mărimea preconizată a impozitului pe bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele pentru anul 2024 şi trebuia să fie expediat imediat prin intermediul poștei electronice persoanelor juridice de drept privat, inclusiv recurentului.

În acest sens, a susținut că în realitate, intimatul a mimat respectarea principiilor transparenței activităţii în procesul de elaborare şi aprobare a bugetului sat. Hîrbovăţ pentru anul 2024 şi a facut-o intenționat, pentru ca recurentul să nu cunoască despre mărimea preconizată a cotei concrete a impozitului pe bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe acestea. Or, dacă recurentul ar fi fost informat de către intimat despre mărimea cotelor preconizate la acest impozit, acesta ar fi exprimat un dezacord prompt împotriva majorării nechibzuite şi neargumentate economic a cotei concrete a impozitului pe bunurile imobiliare pentru terenurile agricole cu construcţii amplasate pe ele, iar în caz de divergențe, în conformitate cu 14 art. 280 alin.(4) din Codul fiscal Titlul VI, intimatul ar fi fost obligat să efectueze o analiză a impactului de reglementare conform prevederilor art.13 din Legea nr.235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător şi prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 23/2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de analiză a impactului în procesul de fundamentare a proiectelor de acte normative, adaptate şi aplicate corespunzător specificului local.

În acest context, a mai menționat că aceste multiple încălcări evidente şi grave ale mai multor acte normative admise de intimat la elaborarea şi adoptarea actului administrativ contestat, au fost apreciate de prima instanţă în mod arbitrar, ca fiind în concordanţă cu legile nominalizate, deşi, art. 3 alin. (4) lit.b) al Legii nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative stipulează univoc că proiectul actului normativ întocmit în temeiul unui act normativ de nivel superior nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin actul de nivel superior şi nici nu poate contraveni scopului, principiilor și dispoziţiilor acestuia.

A mai invocat că prima instanţă examinând acțiunea a stabilit că ,,totuşi, actele administrative normative trebuie să fie în concordanță cu legea, aceasta din urmă aflându-se în ierarhia normelor juridice superior actului administrtiv normativ”(fila nr.8). Însă, contrar propriei constatări, circumstanțelor de fapt şi probelor din dosar, prima instanţă a constatat în mod arbitrar că a fost respectată procedura privind asigurarea transparenţei, iar reclamanţii au avut oportunitatea de a interveni cu propuneri şi obiecţii în vderea aprobării bugetului local pentru anul 2024, iar faptul că reclamanții în cadrul acestui proces nu au invocat careva obiecții şi propuneri, precum şu nu au asigurat participarea în cadrul dezbaterilor publice, nu poate echivala cu nerespectarea de către Consiliul sătesc Hîrbovăţ al procesului privind transparența în cadrul procesului decizional.

A mai susținut recurenta că analizând actul de dispoziție emis de către a concluzionat că constatările primei instanțe nu sunt doar arbitrare, dar au fost făcute în lipsa oricăror probe în acest sens, deoarece intimatul nu a participat la examinarea cauzei, nu a depus referință şi nici nu a prezentat dosarul administrativ. Or, potrivit art.13 al Legii nr.235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător ”analiza impactului de reglementare reprezintă argumentarea, în baza evaluării costurilor şi beneficiilor, necesităţii adoptării actului normativ şi analiza de impact al acestuia asupra activităţii de întreprinzător, inclusiv asigurarea respectării drepturilor şi intereselor întreprinzătorilor şi ale statului, precum şi corespunderea actului scopurilor politicii de reglementare şi principiilor prezentei legi. Actul de analiză a impactului de reglementare este parte integrantă a notei de fundamentare a proiectului de act normative”.

Astfel, a susținut că proba care ar fi putut să determine prima instanță să ajungă la concluziile nominalizate, ar fi fost actul de analiză al impactului 15 de reglementare sau dosarul administrativ, în care ar fi fost inclusă argumentarea în baza costurilor şi beneficiilor, în care ar fi fost descrisă necesitatea majorării cotei concrete la impozitul pe bunurile imobiliare terenuri agricole cu construcții amplasate pe ele, unde vor fi direcționați banii acumulați în urma majorării impozitului, cum vor fi afectați contribuabilii în urma acestei majorări şi alte aspecte.

Totodată, a menționat că neprezentarea de către intimat a actului de analiză a impactului de reglementare, care este parte integrantă a notei de fundamentare a proiectului actului administrativ contestat, reprezintă încă un temei pentru ca acesta să fie anulat de prima instanță. Or, concluzia primei instanțe este ilogică şi aberantă cu privire la majorarea impozitului pe bunurile imobiliare de la 0,3 % din baza impozabilă pentru anul 2023 până la 10 % pentru anul 2024 pentru terenurile agricole cu construcții amplasate pe ele, adică mai mare cu 333 %, este una adecvată în contextul sporirii veniturilor comunei şi contribuie la o distribuție echitabilă a sarcinilor fiscale.

Subsecvent, a notat că majorarea impozitului pe bunurile imobiliare decisă prin actul administrativ contestat, nu contribuie în nici un mod la distribuția echitabilă a sarcinilor fiscale, după cum a constatat prima instanţă, ba dimpotrivă, duce la o inechitate a recurentului în raport cu alţi contribuabili din localitate, fiind pus în situaţia să plătească un impozit cu 200 % mai mare în comparaţie cu alţi contribuabili din localitate, în sarcina cărora a fost pusă plata impozitului pe bunurile imobiliare de douăzeci de ori mai mică conform aceluiaşi act administrativ contestat, spre exemplu pentru bunurile imobiliare evaluate în scopul impozitării cu destinație locativă (apartamente şi case de locuit, terenurile aferente acestora), garaje şi terenurile pe care sunt acestea amplasate, loturile întovărășirilor pomicole cu sau fără construcție pe ele - în mărime de 0,5 % din baza impozabilă. O distribuție echitabilă a sarcinilor fiscale poate avea loc doar în cazul în care toţi contribuabilii din satul Hîrbovăţ contribuie în egală măsură, prin plata impozitelor la cote identice, la acumularea veniturilor comunei.

Art. 245 din Codul administrativ, relevă că: 16 „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiţie în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin.(1) – (3) din Codul administrativ, prevede că: ,,(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) şi d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanţă şi instanţa de apel este obligatorie pentru instanţa de recurs, cu excepţia cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiţie examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanţa de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, reglementează că: ,,(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiție şi se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Hotărârea motivată a Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2024, a fost notificată participanților la proces, prin intermediul poștei electronice la 03 noiembrie 2024, ora 08:58, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 117).

Prin urmare, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție menționează că recurenta SC ,,Expalsa-IMP” SRL, s-a conformat prevederilor legale şi a depus cererea de recurs la 30 decembrie 2024, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

În continuare, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menționează că din analiza prevederilor art.2451-246, rezultă că admisibilitatea /inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului 17 administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente si serioase.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare şi întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Prin urmare, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Din analiza recursului depus de SC ,,Expalsa-IMP” SRL rezultă că recurenta a invocat prevederile art. 2451 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ şi anume faptul că decizia contestată este arbitrară şi se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului şi la explicațiile din nota informativă a Legii nr. 246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă şi soluția adoptată sau este rezultatul unei erori 18 de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă şi gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției şi afectează fundamental echitatea procedurii.

Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată şi evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist şi nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 2451 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori şi caracterul ei determinant asupra soluției. 80. 43. În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi admis.

Așadar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de SC ,,Expalsa-IMP” SRL conține obiecții de fapt şi de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Curtea reiterează că admisibilitatea recursului trebuie analizată prin prisma rolului constituțional şi funcției legale a instanței judecătorești supreme, care este aceea de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii în materia contenciosului administrativ. Astfel, motivarea cererii de recurs trebuie să reflecte nu doar nemulțumirea față de soluția instanței de apel, ci şi necesitatea clară de intervenție a instanței supreme în vederea corectării unei erori de drept semnificative ori a consolidării practicii judiciare. Filtrul de admisibilitate instituit de art. 2451 şi 246 din Codul administrativ nu este formal, ci unul de fond, esențial, menit să respingă acele recursuri care nu ridică veritabile probleme de legalitate.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo 19 împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național şi de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea cauza Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ,