3r-121/26 — Anularea actului administrativ, obligarea achitării salariului restant si compensarea cheltuielilor de judecată,

La 14 iunie 2023, Petru Vasilachi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, solicitând anularea Ordinului nr. 416/1-p din 27 martie 2023 cu privire la eliberarea din funcția publică, anularea răspunsului, obligarea achitării salariului restant și compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 5-11).

Prin hotărârea din 19 mai 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost respinsă ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă Petru Vasilachi (f. d. 68, 77-82).

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii din 19 mai 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, la 19 mai 2025, prin intermediul oficiului poştal, Petru Vasilachi, reprezentat de avocatul Iulian Pascari, a depus cererea de apel nemotivată, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a hotărârii, și emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 24 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, a fost declarat inadmisibil apelul depus de Petru Vasilachi, împotriva hotărârii din 19 mai 2025 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, pe motiv că apelantul nu a prezentat motivarea apelului în termenul legal stabilit de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.

La 16 aprilie 2026, prin intermediul poştei electronice, Petru Vasilachi, reprezentat de avocatul Iulian Pascari, a depus recurs, împotriva încheierii din 24 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care a solicitat 1 admiterea şi repunerea în termen a recursului, casarea încheierii recurate, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie admisă cererea de apel (f. d. 95, 96-98). 5.1. În motivarea recursului a invocat că încheierea este neîntemeiată, fiind adoptată cu aplicarea eronată a legii.

La 05 mai 2026, Curtea Supremă de Justiție a notificat intimatul Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, recursul declarat de Petru Vasilachi, reprezentat de avocatul Iulian Pascari, împotriva încheierii din 24 septembrie 2025 a Curţii de Apel Centru (f. d. 109-110).

La 07 mai 2026, prin intermediul poștei electronice, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, a depus referință la recursul declarat de Petru Vasilachi, reprezentat de avocatul Iulian Pascari, solicitând respingerea recursului cu menținerea încheierii din 24 septembrie 2025 a Curţii de Apel Centru.

Art. 24 alin.(1) din Codul administrativ prevede că: „ Participanţii la procedura administrativă şi procedura de contencios administrativ trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi îndeplinească obligaţiile cu bună- credinţă, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanţi”.

Art. 65 din Codul administrativ prevede că: „ Dacă o persoană, din motive independente de voinţa ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază şi, suplimentar, se recuperează acţiunile omise. După 6 luni de la expirarea termenului omis repunerea în termen nu mai poate fi solicitată, iar acţiunea omisă nu mai poate fi recuperată, cu excepţia cazului cînd acest lucru nu a fost posibil pînă la expirarea termenului de un an ca urmare a forţei majore. Persoanele interesate pot contesta actul/refuzul autorităţii publice de repunere în termen cu acţiune în contencios administrativ numai odată cu fondul. 2 Repunerea în termen nu se permite în cazurile excluse prin lege”.

Art. 47 alin. (1), (2), (3)din Codul administrativ prevede că: (1) Acţiunile procedurale întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului reprezentat. În măsura în care participantul nu contrazice neîntîrziat acţiunile întreprinse de reprezentantul împuternicit, acestea se consideră ca fiind întreprinse de participant. (2) În pofida desemnării unui reprezentant împuternicit, participantul este în drept să întreprindă el însuşi acţiuni procedurale. (3) Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.

Art. 96 alin. (1) din Codul administrativ prevede că: „Notificările şi comunicările către participanţii la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură;”.

Art. 97 alin. (3) lit. d) din Codul administrativ stipulează: „Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: notificare prin poştă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate”.

Art. 1101 alin. (1) Cod administrativ: „Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.”

Art. 241 alin. 3 din Codul administrativ reprezintă o normă de trimitere și prevede că: „Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătoreşti se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva”.

Art. 242 din Codul administrativ reglementează că „Recursul împotriva încheierii judecătoreşti se depune motivat la instanţa de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătoreşti, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic. Instanţa de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntîrziat recursul împotriva încheierii judecătoreşti împreună cu dosarul judiciar instanţei competente să soluţioneze recursul”. 3

Art. 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ prevede că: „Examinînd recursul împotriva încheierii judecătoreşti, instanţa adoptă una dintre următoarele decizii: a) declară recursul inadmisibil;”.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie constată că la 16 aprilie 2026, prin intermediul poştei electronice, Petru Vasilachi, reprezentat de avocatul Iulian Pascari, a depus recurs împotriva încheierii din 24 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru.

Materialele dosarului atestă că la 24 septembrie 2025, Curtea de Apel Centru a emis încheiere prin care a declarat inadmisibil, apelul depus de, Petru Vasilachi împotriva hotărârii din 19 mai 2025 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul legal prevăzut la art.232 alin. (2) din Codul administrativ (f. d. 87-89).

Potrivit informației de pe Portalul Național al Instanțelor Judecătorești, Curtea de Apel Centru, a publicat la 09 octombrie 2025 pe pagina sa oficială: https://cac.instante.justice.md, încheierea pronunțată la 24 septembrie 2025.

La 05 februarie 2026, reprezentantul lui Petru Vasilachi, avocatul Iulian Pascari, a depus în Direcția Evidență și Documentare Procesuală a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin intermediul poștei electronice, cerere prin care a solicitat acordarea posibilității pentru a lua cunoștință cu materialele dosarului (f. d. 249).

Totodată, potrivit răspunsului Curţii de Apel Centru din 10 februarie 2026, la cererea avocatului Iulian Pascari nr.2514e cu privire la eliberarea copiei încheierii Curţii de Apel Centru şi prezentarea cauzei pentru cunoștință, rezultă că, conform datelor generate de PIGD, cauza nu se află în Curtea de Apel Centru, fiind expediat la 28 octombrie 2026 către Judecătoria Chișinău, sediul Rîşcani, fapt confirmat şi prin ștampila instanței aplicată pe coperta dosarului (f. d.103-verso). 4

Ulterior, 09 martie 2026, avocatul Iulian Pascari, în interesele lui Petru Vasilachi, împuternicit în baza mandatului seria MA nr. 1680489 din 05 iunie 2023 (f. d. 4) a depus în Direcția Evidență și Documentare Procesuală a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîşcani, cerere prin care a solicitat acordarea posibilității pentru a lua cunoștință cu materialele dosarului, totodată eliberarea hotărârii şi a încheierilor după caz (f. d. 94).

Din inscripția olografă a reprezentantului lui Petru Vasilachi, avocatului Iulian Pascari, de pe extrasul din poşta electronică şi de pe cererea din 09 martie 2026, rezultă că acesta a luat cunoștință de materialele dosarului, inclusiv cu încheierea contestată, la 30 martie 2026 ( f. d. 92, 94).

Respectiv termenul-limită de 15 zile pentru depunerea recursului împotriva încheierii Curții de Apel Centru, în conformitate cu prevederile art. 242 din Codul administrativ, a început să curgă din data de 31 martie 2026, ziua imediat următoare de la data când a luat cunoștință cu materialele cauzei, și a expirat la 14 aprilie 2026 (zi de marţi).

Însă, în pofida acestui fapt, Petru Vasilachi, reprezentat de avocatul Iulian Pascari, a depus cererea de recurs la 16 aprilie 2026, adică după expirarea termenului legal prevăzut de art. 242 din Codul administrativ.

Completul de judecată subliniază că unul dintre principiile fundamentale ale procesului este buna-credință a participanților. Buna credință implică obligația părților de a respecta termenele prevăzute de lege. Termenul de recurs stabilit la art. 242 alin. (2) din Codul administrativ, este considerat un termen imperativ, absolut şi peremptoriu, ceea ce înseamnă că nerespectarea acestuia duce la pierderea dreptului părții de a mai exercita această cale de atac.

Contrar acestor circumstanțe, recurentul, deși era direct interesat de soluționarea litigiului în cadrul recursului, nu a manifestat diligența necesară pentru a-şi îndeplini obligațiile cu bună-credință. Dânsul nu a respectat termenul legal imperativ pentru depunerea recursului împotriva încheierii contestate, conform cerințelor legale stricte.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, participanții la un proces trebuie să joace un rol activ, urmărind cu diligență 5 derularea procedurii şi exercitându-și drepturile procedurale cu bună credință.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că nerespectarea termenului pentru depunerea recursului este exclusiv rezultatul comportamentului recurentului, care avea obligația să dea dovadă de responsabilitate şi să adopte o atitudine activă în exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligațiilor sale procedurale. Admiterea unui recurs tardiv ar putea încălca principiul securității raporturilor juridice, protejat de art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale.

Referitor la cererea de repunere în termen, completul Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu prevederile art. 65 alin.(1), (2) din Codul administrativ, dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază şi, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că în cazul omiterii unui termen, legea acordă posibilitate părții de a solicita repunerea în termenul de îndeplinire a unui act de procedură, conform art. 65 din Codul administrativ, cu prezentarea probelor și motivelor întemeiate ce confirmă imposibilitatea depunerii acestuia în termen.

Astfel, din conținutul cererii de recurs nu rezultă careva motive plauzibile ce au determinat omiterea termenului legal de depunere a recursului împotriva încheierii din 24 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru.

În această ordine de idei, instanța de recurs nu poate reține careva, argumentele ale recurentului în justificarea omiterii evidente a termenului de depunere a recursului împotriva încheierii instanței de apel. 6

În lumina celor constatate, instanța de recurs ajunge la concluzia de a respinge cererea recurentului cu privire la repunerea în termenul de depunere a recursului, or, în cazul acceptării unui recurs tardiv se va încălca principiul securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, ceea ce este inadmisibil.

Neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor negative. La caz, este notabil că certitudinea legală impusă regulilor procedurii de contencios administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil, vizează atât drepturile recurentului, cât şi ale intimatului, astfel încât instanța de contencios administrativ, nefiind în drept de a substitui voința legislatorului materializată în conținutul normelor de procedură, în vederea exonerării recurentului de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de către acesta a efectelor legale.

Imperioasă speței este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume, să garanteze securitatea juridică, fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu, care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu c. României, cauza Marckx c. Belgiei).

Având în vedere considerentele menționate Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea recurentului cu privire la repunerea în termenul de depunere a recursului și de a declara inadmisibil recursul depus de Petru Vasilachi, reprezentat de avocatul Iulian Pascari, împotriva încheierii din 24 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru. 7

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 65 și art. 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Petru Vasilachi, reprezentat de avocatul Iulian Pascari, cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului. Declară inadmisibil recursul depus de Petru Vasilachi, reprezentat de avocatul Iulian Pascari. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8