3r-65/26 — Anularea actului administrativ

La 19 iunie 2023, Alexandru s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, terți Lilian Chirilă și Fiodor Moraru privind anularea ordinului nr. 1286-p din 24.05.2023; restabilirea în funcţia de Şef a Direcţia pentru siguranța alimentelor Drochia/Rîşcani/Soroca/Floreşti fie a Direcţiei pentru siguranța alimentelor Orhei/Rezina/Teleneşti/Şoldăneşti, funcţie echivalentă cu funcţia deţinută până la eliberarea din funcţie, încasarea din contul Agenției Naţionale pentru Siguranța Alimentelor în beneficiul lui Prodan Alexandru a salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă, cu calcularea şi reţinerea sumelor obligatorii la bugetul public şi bugetul asigurărilor sociale și încasarea din contul Agenției Naţionale pentru Siguranța Alimentelor în beneficiul lui Alexandru Prodan a cheltuielilor de judecată (f. d. 5-9).

Prin hotărârea din 4 februarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea înaintată de Prodan Alexandru a fost respinsă ca neîntemeiată (f. d. 103, 111-128).

La 7 aprilie 2025, Alexandru Prodan reprezentat de avocatul Simion Frumusachi, a declarat apel nemotivat asupra hotărârii din 4 februarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani ( f. d. 109-110).

Prin încheierea din 16 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru s-a declarat inadmisibil apelul depus de Alexandru Prodan reprezentat de avocatul Simion Frumusachi, împotriva hotărârii din 4 februarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul stabilit de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ (f. d. 137-140). 1

La 12 noiembrie 2025, Alexandru Prodan reprezentat de avocatul Simion Frumusachi, a depus recurs împotriva încheierii instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate (f. d. 144-147).

În motivarea recursului a invocat că Alexandru Prodan şi avocatul Simion Frumusachi nu au primit copia hotărârii motivate. În opinia recurenților instanţa de apel eronat a concluzionat că hotărârea instanţei de fond a fost notificată părţilor.

Recurentul consideră că instanţa de apel urma să acorde un termen pentru înlăturarea neajunsurilor şi anume depunerea apelului motivat.

Totodată, susține recurentul că accesul la justiție constituie un aspect inerent al dreptului la un proces echitabil.

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ: „Examinînd recursul împotriva încheierii judecătoreşti, instanţa adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. Instanţa competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătoreşti fără şedinţă de judecată. Dacă consideră necesar, instanţa competentă poate cita participanţii la proces.”

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se 2 declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).

Art. 232 alin. (2) din Codul administrativ: „Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată”.

Art. 24 din Codul administrativ: „Participanții la procedura administrativă şi procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv şi nu îşi îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate.”

Art. 47 din Codul administrativ: „Acțiunile procedurale întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului reprezentat. În măsura în care participantul nu contrazice neîntârziat acțiunile întreprinse de reprezentantul împuternicit, acestea se consideră ca fiind întreprinse de participant. În pofida desemnării unui reprezentant împuternicit, participantul este în drept să întreprindă el însuși acțiuni procedurale. Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”

Art. 96 alin. (1) din Codul administrativ: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării şi acceptată de participantul la procedură.”

Art. 97 alin.(1) și alin. (3) lit. c) din Codul administrativ: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.”

Art. 109 din Codul administrativ: „(1) Un înscris poate fi notificat prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție. (2) Pentru probarea notificării este suficient avizul de recepție.”

Astfel, instanța de recurs efectuând controlul judiciar al încheierii din 16 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru constată că instanța de apel întemeiat a declarat inadmisibil apelul depus de Alexandru Prodan reprezentat de avocatul Simion Frumusachi, împotriva hotărârii din 4 februarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul stabilit de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ.

La acest aspect instanța de recurs menționează, că din conținutul art. 232, alin. (2) din Codul administrativ, rezultă că apelantul urma să depună apelul motivat în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Or, termenul de procedură instituit de legiuitor este prevăzut de o normă imperativă și trebuie executat întocmai. Articolul 232, alin. (2) din Codul administrativ stipulează că începutul curgerii termenului de depunere a apelului motivat este determinat doar de un singur eveniment – de la data notificării hotărârii motivate.

Din lucrările dosarului rezultă că hotărârea motivată a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 4 februarie 2025, a fost expediată participanților la proces prin intermediul oficiului poştal la 31 martie 2025 şi recepţionată de către reprezentantul recurentului avocatul Simion Frumusachi la 16 aprilie 2025, iar de către Prodan Alexandru la 6 mai 2025, fapt ce se confirmă prin avize de recepție anexate la materialele dosarului (f. d. 130, 132).

Prin urmare, în condițiile speței începutul curgerii termenului de depunere a apelului motivat este ziua imediat următoare datei calendaristice notificării hotărârii motivate, adică ziua de 17 aprilie 2025, în care hotărârea integrală a fost expediată și a expirat la 16 mai 2025.

Actele cauzei atestă cu certitudine că apelantul Alexandru Prodan reprezentat de avocatul Simion Frumusachi, nu s-a conformat prevederilor 4 art. 232, alin. (2) din Codul administrativ și nu a prezentat instanței de apel motivarea apelului în termen.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiat argumentul invocat de către recurent, potrivit căruia instanța de apel ar fi trebuit să acorde un termen pentru depunerea apelului motivat, întrucât art. 232 alin. (2) din Codul administrativ nu prevede o asemenea obligație procedurală în sarcina instanței de apel. Or, termenul curge automat de la notificarea hotărârii motivate, iar responsabilitatea respectării acestuia revine părții.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază, că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale.

Reieșind din cele expuse, se constată temeinicia încheierii instanței de apel, deoarece recurentul/apelantul nu a prezentat motivarea apelului în modul stabilit, fapt pentru care survin consecințele.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că soluția instanței de apel este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În context, completul amintește că art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile şi obligațiile sale cu caracter civil. Curtea a relatat însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanţă” nu este absolut. În această privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să 5 justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac [cauza Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs Spaniei], în care înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de către Alexandru Prodan reprezentat de avocatul Simion Frumusachi. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 6