2r-47/26 — Încasarea datoriei

La 5 ianuarie 2024, Compania Națională de Asigurări în Medicină a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Tudor Lungu privind încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală și a penalităților aferente.

Prin hotărârea din 7 iunie 2024, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis acțiunea. S-a dispus încasarea de la Tudor Lungu, întreprinzător individual, fondator al Î.I. „Ana-Maria Lungu”, în beneficiul Compania Națională de Asigurări în Medicină, a primei de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anii 2021–2023, în sumă de 20 748 lei, a penalității aferente în sumă de 5 465 lei 62 bani, în total 26 213 lei 62 bani, precum și taxa de stat în sumă de 786 lei 40 bani.

La 27 iunie 2024, administratorul Î.I. „Ana-Maria Lungu”, Valeriu Gandrabur, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin încheierea Curtea de Apel Chișinău din 31 octombrie 2024, s-a dispus restituirea cererii de apel declarate de administratorul Î.I. „Ana-Maria Lungu”, Gandrabur Valeriu.

La 19 decembrie 2024, Tudor Lungu a declarat apel împotriva hotărârii din 7 iunie 2024 a Judecătoria Chișinău, sediul Centru, solicitând totodată repunerea în termenul de exercitare a apelului.

Prin încheierea din 7 octombrie 2025, Curtea de Apel Centru, a respins cererea de repunere în termen depusă de Tudor Lungu, și a restituit cererea de apel, ca fiind depusă peste termenul legal, refuzând repunerea în termenul de exercitare a apelului.

La 9 decembrie 2025, Tudor Lungu, a declarat recurs împotriva încheierii din 7 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre reexaminare instanței de apel. 1

În susținerea recursului, recurentul a invocat că instanța de apel a respins neîntemeiat cererea de repunere în termen, fără a acorda aprecierea cuvenită circumstanțelor invocate și probelor prezentate, potrivit cărora hotărârea instanței de fond nu i-a fost comunicată, fapt ce justifică depunerea tardivă a apelului și solicitarea repunerii în termenul de declarare a căii de atac.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (3) La cererea de repunere în 2 termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 369 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.”

În vederea verificării legalității soluției adoptate de instanța de apel, Completul de judecată examinează circumstanțele referitoare la respectarea termenului de declarare a apelului, precum și la modul de comunicare a actelor procedurale.

Din materialele cauzei rezultă că dispozitivul hotărârii Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a fost pronunțat la 7 iunie 2024, iar la 19 decembrie 2024 Tudor Lungu a depus cerere de apel, însoțită de solicitarea de repunere în termenul de declarare a apelului.

Completul de judecată constată că apelul a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care stabilește termenul de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii. În speță, termenul de declarare a apelului a început să curgă la 8 iunie 2024 și a expirat la 8 iulie 2024, ultima zi fiind zi lucrătoare, întrucât data de 7 iulie 2024 a fost zi de duminică. Cererea de apel a fost însă depusă abia la 19 decembrie 2024, respectiv cu depășirea termenului legal.

În susținerea cererii de repunere în termen, apelantul a invocat imposibilitatea exercitării căii de atac din cauza aflării în afara teritoriului Republicii Moldova și a lipsei citării la examinarea cauzei, susținând că a luat 3 cunoștință de hotărâre abia la data de 6 decembrie 2024, când aceasta i-ar fi fost transmisă prin poștă electronică în Franța, unde domiciliază.

Aceste susțineri sunt infirmate de materialele dosarului. Astfel, prin încheierea din 23 ianuarie 2024, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a dispus primirea spre examinare, în procedura cererilor cu valoare redusă, a acțiunii înaintate de Compania Națională de Asigurări în Medicină împotriva lui Tudor Lungu. Pârâtul a fost informat despre intentarea procesului și despre dreptul de a depune referință și probe în susținerea poziției sale procesuale. Copia încheierii și copia cererii de chemare în judecată au fost expediate la adresa pârâtului și recepționate de către acesta la data de 7 februarie 2024, fapt confirmat prin avizul poștal anexat dosar. (f.d. 20).

În aceste condiții, Completul reține că pârâtul a cunoscut despre existența litigiului pe rolul instanței de judecată și despre examinarea cauzei, fiind informat în mod legal despre intentarea procesului. Prin urmare, acesta urma să manifeste diligența necesară și să se intereseze de evoluția și rezultatul examinării cauzei.

Totodată, din informațiile disponibile în Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor rezultă că dispozitivul hotărârii din 7 iunie 2024 a fost publicat pe portalul instanțelor de judecată la 10 iunie 2024, fiind accesibil tuturor justițiabililor.

De evidențiat că pe parcursul procedurilor judiciare, desfășurate în primă instanță, în numele și interesele ÎI “Ana Maria Lungu”, a cărui fondator a fost Tudor Lungu, a acționat Valeriu Gandrabur. Fără a fi împuternicit în mod corespunzător, ultimul a depus referință și a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. Lipsa calității sale de reprezentant a fost constatată la 31 octombrie 202024, prin încheierea Curții de Apel Chișinău. În condițiile în care pârâtul Tudor Lungu a tolerat realizarea de către Valeriu Gandrabur, a drepturilor procedurale în interesele ÎI “Ana Maria Lungu”, fără a obiecta, este improbabilă ipoteza că ultimul nu a cunoscut despre dispozitivul hotărârii Judecătoria Chișinău, sediul Centru, din 7 iunie 2024.

În aceste circumstanțe, susținerea potrivit căreia apelantul ar fi luat cunoștință de hotărâre abia la 6 decembrie 2024 nu poate fi reținută, întrucât nu demonstrează existența unei imposibilități efective, continue și dovedite de exercitare a căii de atac și nu înlătură obligația respectării termenului legal de declarare a apelului.

Completul reține că instanța de apel a apreciat corect lipsa unor motive temeinice și a probelor concludente care să justifice repunerea în termen, apelantul neprobând exercitarea cu diligența necesară a drepturilor procesuale, în sensul art. 116 din Codul de procedură civilă. 4

De asemenea, simpla aflare a persoanei în afara țării nu înlătură obligația acesteia de a se interesa de evoluția procesului în care are calitatea de parte, cu atât mai mult cu cât apelantul cunoștea despre existența litigiului pe rolul instanței.

Față de cele reținute, cererea de repunere în termen apare ca fiind neîntemeiată, nefiind susținută de motive temeinice și incontestabile, astfel cum impune regimul juridic al art. 116 din Codul de procedură civilă.

Din considerentele expuse și având în vedere că încheierea din 7 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru a fost pronunțată cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de Tudor Lungu, și menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,