2r-243/26 — Încasarea datoriei

La 23 ianuarie 2024, Compania Națională de Asigurări în Medicină a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Manalati Tair, solicitând încasarea datoriei aferente anului 2023 în cuantum de 13 015,20 lei, constituită din prima de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă de 12 636 de lei și penalitatea aferentă în sumă de 379,20 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 1 noiembrie 2024, cererea de chemare în judecată depusă de Compania Națională de Asigurări în Medicină a fost admisă. S-a dispus încasarea de la Manalati Tair, în beneficiul reclamantei, a sumei de 13 015,20 lei, constituită din prima de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul 2023, în sumă de 12 636 de lei, și penalitatea aferentă, în sumă de 379,20 lei. S-a dispus încasarea de la Manalati Tair, în beneficiul statului, a taxei de stat în sumă de 570,57 lei și a taxei de timbru în sumă de 200 de lei.

La 20 decembrie 2025, Manalati Tair a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 1 noiembrie 2024, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului și casarea hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2026, Curtea de Apel Centru nu a dat curs cererii de apel, acordând apelantului un termen de 10 zile de la comunicarea încheierii pentru prezentarea originalului dovezii achitării taxei de timbru.

Prin încheierea din 4 martie 2026, Curtea de Apel Centru a dispus restituirea cererii de apel declarate de Manalati Tair, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 1 noiembrie 2024, reținând că apelantul nu a executat indicațiile instanței stabilite prin încheierea din 28 ianuarie 2026, neprezentând originalul dovezii achitării taxei de timbru, în termenul acordat.

La 12 mai 2026, Manalati Tair a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 4 martie 2026, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate și remiterea cauzei spre reexaminare instanței de apel.

În susținerea recursului, recurentul a invocat că încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel nu i-a fost comunicată efectiv, iar extrasul din poșta electronică 1 confirmă doar expedierea mesajului, nu și recepționarea acestuia. A susținut că, în lipsa unei comunicări valabile, termenul pentru înlăturarea neajunsurilor nu a început să curgă, iar restituirea cererii de apel este neîntemeiată. Totodată, a invocat aplicarea unui formalism excesiv, contrar dreptului de acces la justiție, precum și lipsa unei culpe în neîndeplinirea obligației procesuale.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Art. 10 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: (1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. (2) Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are interes să o invoce.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: (1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară.

Art.105 alin. (5) din Codul de procedură civilă: 2 (5) Citaţia sau înştiinţarea adresată persoanei fizice se înmânează personal contra semnătură pe cotor. Citaţia sau înştiinţarea adresată unei organizaţii se înmânează persoanei cu funcţie de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenţei acesteia, se înmânează în acelaşi mod unui alt angajat, considerându-se recepţionată de organizaţie. Dacă părţile şi alţi participanţi la proces sunt reprezentaţi de avocaţi, citaţiile şi înştiinţările se expediază la sediul avocaţilor, recepţionarea înlăturând orice viciu de citare a participanţilor. Citaţiile şi înştiinţările expediate reprezentanţilor la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepţionate de către părţi şi alţi participanţi la proces.

Art. 110 din Codul de procedură civilă: Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: (1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: (3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit până la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele băneşti au fost predate la oficiul poştal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicaţie înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanţa judecătorească ori în o altă organizaţie, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operaţiunile respective.

Art. 113 din Codul de procedură civilă: Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: (1) Cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.

Art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: (1) Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înştiinţarea participanţilor la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Art. 369 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă: (1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: 3 a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.

Art. 22 alin. (1), (3), (4) lit. c) și alin. (5) al Codului civil: (1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul când ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întârziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, când poate fi accesată de către destinatar; sau (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întâi”.

Art. 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronica și serviciile de încredere: (1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins din următoarele considerațiuni.

Din materialele cauzei rezultă că, prin încheierea din 28 ianuarie 2026, Curtea de Apel Centru nu a dat curs cererii de apel depuse de Manalati Tair, dispunând prezentarea originalului dovezii achitării taxei de timbru, acordând un termen de 10 zile de la recepționarea încheierii pentru înlăturarea neajunsurilor.

La 16 februarie 2026, copia încheierii a fost expediată la adresa electronică a apelantului Manalati Tair – tmanalati@mail.ru, indicată în cererea de apel drept adresă pentru corespondență (f.d. 29). Expedierea este confirmată prin extrasul din 4 corespondența electronică (f.d. 48), care atestă data și ora expedierii, expeditorul, destinatarul și atașarea actului judecătoresc.

Instanța de recurs observă că aceeași adresă electronică a fost utilizată de apelant pentru transmiterea cererii de apel. Prin urmare, Completul de judecată reține că adresa electronică menționată a fost indicată și utilizată efectiv de apelant în corespondența procesuală din prezenta cauză.

În termenul acordat, apelantul Manalati Tair nu a îndeplinit obligațiile stabilite prin încheierea din 28 ianuarie 2026.

Ținând cont de obligația de diligență și de necesitatea exercitării cu bună- credință a drepturilor procesuale, apelantul era ținut să manifeste atenția cuvenită, cu atât mai mult cu cât cererea de apel a fost depusă fără respectarea tuturor cerințelor legale. În aceste condiții, era rezonabil ca acesta să urmărească corespondența transmisă la adresa electronică indicată chiar de el în cererea de apel și utilizată pentru comunicarea cu instanța.

Termenul de 10 zile stabilit prin încheierea de a nu da curs reprezintă, în cauză, un termen rezonabil, apt să permită apelantului valorificarea efectivă a drepturilor procesuale. Totuși, acesta nu a dat dovadă de diligența necesară pentru a îndeplini obligațiile stabilite de instanța de apel, iar această împrejurare nu poate fi imputată instanței.

Completul de judecată reamintește că, în jurisprudența Curții Supreme de Justiție, s-a statuat constant că dovada comunicării actelor procesuale se realizează prin extrasul operatorului de poștă electronică, care indică datele expeditorului și destinatarului, data și ora expedierii și atașamentul transmis. Doar în situația existenței unei erori tehnice, extrasul conține mențiuni privind imposibilitatea expedierii, reflectate prin notificări ale sistemului „Mail delivery system” (a se vedea decizia CSJ nr. 2r-363/24, §54). În lipsa unor asemenea mențiuni, comunicarea se consideră valabil efectuată.

Coroborând aceste standarde jurisprudențiale cu extrasul de corespondență electronică anexat la dosar, Completul constată că apelantul Manalati Tair a fost notificat la 16 februarie 2026 cu privire la emiterea încheierii din 28 ianuarie 2026 de a nu da curs a cererii de apel.

Susținerea recurentului privind necomunicarea încheierii este neîntemeiată, întrucât actul judecătoresc a fost expediat la adresa electronică indicată de apelant în cererea de apel și utilizată de acesta în corespondența cu instanța, fără a fi necesară o confirmare suplimentară din partea destinatarului. Obligația instanței constă în transmiterea actului judecătoresc, iar părții îi revine sarcina de a manifesta diligența necesară pentru valorificarea dreptului de acces la instanță, inclusiv prin îndeplinirea, în termenul acordat, a cerințelor stabilite de instanță. 5

După cum a statuat Curtea Supreme de Justiție în jurisprudența sa, odată ce instanța de apel a emis o încheiere de a nu da curs cererii de apel, în care obligațiile ce revin apelantului au fost indicate în mod clar, expres și lipsit de echivoc, sarcina respectării acestor indicații aparține exclusiv părții. În aceste circumstanțe, apelantul era ținut să manifeste diligența necesară pentru a se conforma în termen prescripțiilor instanței, asigurând înlăturarea în totalitate și în mod corespunzător a neajunsurilor constatate (a se vedea decizia CSJ nr. 2r-356/25, §27).

Având în vedere că încheierea din 4 martie 2026 a Curții de Apel Centru a fost pronunțată cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de Manalati Tair, și menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,