2r-36/26 — Încasarea primei de asigurare obligatorie

La 28 martie 2025, Compania Națională de Asigurări în Medicină a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Musteață Eugeniu, privind încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală și a penalităților.

Prin hotărârea din 9 septembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis integral acțiunea înaintată.

La 23 octombrie 2025, Musteață Eugeniu a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 9 septembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii sau trimiterea cauzei la rejudecare.

La 5 noiembrie 2025 Musteață Eugeniu a depus cerere de apel motivată.

Prin încheierea din 25 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a restituit cererea de apel declarată de Musteață Eugeniu împotriva hotărârii din 9 septembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

A susținut că, în aceste condiții, termenul de apel nu putea fi calculat de la data pronunțării dispozitivului, ci de la data comunicării efective a acestuia.

Recurentul a arătat că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată la 9 septembrie 2025, însă la 23 septembrie 2025 i-a fost comunicat doar dispozitivul hotărârii, iar hotărârea integrală i-a fost expediată ulterior, la 3 noiembrie 2025. 1

A menționat că, pentru a conserva termenul de atac, a depus cererea de apel la 23 octombrie 2025, iar după comunicarea hotărârii motivate, la 5 noiembrie 2025 a depus apelul motivat.

A susținut că, raportat la data comunicării dispozitivului hotărârii, apelul depus la 23 octombrie 2025 a fost declarat în termen. În opinia sa, Curtea de Apel a ignorat faptul că, într-o procedură scrisă, comunicarea hotărârii reprezenta singurul reper obiectiv de la care partea putea lua cunoștință efectiv de soluția pronunțată și își putea exercita dreptul la apel.

Totodată, a invocat că întocmirea și comunicarea ulterioară a hotărârii integrale confirmă incidența art. 236 alin. (5) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia hotărârea integrală se întocmește, între altele, în cazul depunerii apelului în termen. A arătat că apelul inițial a fost depus pentru conservarea termenului, urmând ca motivarea completă să fie prezentată după comunicarea hotărârii integrale.

De asemenea, a susținut că instanța de apel nu a ținut cont de particularitățile procedurii cererilor cu valoare redusă și de obligația instanței de a comunica hotărârea participanților la proces, astfel încât partea nu poate suporta consecințele întârzierii comunicării actului de procedură de către instanță.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să mențină încheierea.”

Art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: 2 „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen”.

Art. 2763 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă”.

Art. 2764 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Hotărârea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanţei judecătoreşti şi se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor.”

Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: „Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanților la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegație judiciară. Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat şi avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sânt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1-3) din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art.116 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă: 3 „Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data şi ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Participanţii la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă”.

Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural”.

Examinând recursul declarat, Completul de judecată constată că acesta este neîntemeiat și urmează a fi respins, cu menținerea încheierii instanței de apel, din considerentele ce urmează.

Din materialele cauzei rezultă că, prin hotărârea din 9 septembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost admisă integral acțiunea înaintată de Compania Națională de Asigurări în Medicină împotriva lui Musteață Eugeniu. Cererea de apel împotriva acestei hotărâri a fost depusă de apelant la 23 octombrie 2025.

Potrivit art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii. Nerespectarea acestui termen atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, dacă legea nu prevede altfel, conform art. 113 din Codul de procedură civilă.

În speță, dispozitivul hotărârii a fost pronunțat la 9 septembrie 2025, astfel încât termenul de declarare a apelului expira la 9 octombrie 2025. În aceste condiții, cererea de apel depusă la 23 octombrie 2025 a fost înaintată după expirarea termenului legal prevăzut de art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 4

Completul de judecată reține că prezenta cauză a fost examinată în procedura cererilor cu valoare redusă, care, potrivit art. 276³ alin. (1) din Codul de procedură civilă, este o procedură scrisă. Într-adevăr, particularitățile acestei proceduri pot genera dificultăți pentru participanții la proces în ceea ce privește cunoașterea datei exacte a pronunțării hotărârii.

Cu toate acestea, din materialele dosarului rezultă că dispozitivul hotărârii a fost comunicat apelantului prin intermediul poștei electronice la 23 septembrie 2025. Astfel, până la expirarea termenului de apel, la 9 octombrie 2025, acesta a dispus de un interval suficient pentru a depune cererea de apel, inclusiv sub forma unei cereri nemotivate, urmând ca motivarea acesteia să fie prezentată ulterior.

În acest context, argumentele recurentului potrivit cărora nu a putut exercita dreptul la apel din cauza faptului că hotărârea motivată i-a fost comunicată ulterior nu pot fi reținute. Chiar recurentul a invocat în recurs că depunerea unui apel nemotivat ar fi permis conservarea termenului de atac, mecanism procedural pe care însă nu l-a valorificat în interiorul termenului prevăzut de lege.

Totodată, Completul de judecată constată că, odată cu depunerea cererii de apel peste termen, apelantul nu a formulat o cerere de repunere în termen în condițiile art. 362 alin. (3) raportat la art. 116 din Codul de procedură civilă și nu a invocat împrejurări obiective care ar fi justificat depășirea termenului legal.

În aceste condiții, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, care prevăd restituirea cererii de apel în situația în care aceasta a fost depusă în afara termenului legal și nu s-a solicitat repunerea în termen.

Prin urmare, Completul de judecată concluzionează că încheierea Curții de Apel Centru din 25 noiembrie 2025 este legală și întemeiată, iar motivele invocate în recurs nu sunt de natură să conducă la casarea acesteia.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Musteață Eugeniu. Menține încheierea din 25 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, emisă în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Compania Națională de Asigurări în Medicină împotriva lui Musteață Eugeniu, privind încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală și a penalităților. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 5