2r-67/26 — Încasarea primii de asigurare obligatorie de asistenta medicala

La 23 ianuarie 2025, Compania Națională de Asigurări în Medicină s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Muntean Iulia privind încasarea datoriei și a penalității.

Prin hotărârea din 1 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis acțiunea. S-a încasat de la Muntean Iulia în beneficiul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină suma de 12 636 lei cu titlu de primă de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul 2023 și suma de 3 474,90 lei cu titlu de penalitate, iar în total suma de 16 110,90 lei. S-a încasat de la Muntean Iulia în beneficiul statului suma de 694,40 lei cu titlu de taxă de stat.

La 5 mai 2025, Muntean Iulia a declarat apel împotriva hotărârii din 1 aprilie 2025, solicitând repunerea în termen a cererii de apel, admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei decizii noi prin care cererea de chemare în judecată înaintată să fie respinsă integral.

La 25 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea de repunere în termenul de declarare a apelului declarat de apelanta Muntean Iulia împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 1 aprilie 2025. S-a restituit apelul declarat de apelanta Muntean Iulia împotriva hotărârii din 1 aprilie 2025 Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

A susținut că instanța de apel nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele relevante pentru soluționarea cererii de repunere în termenul de apel. 1

La fel, a menționat că, după recepționarea la 4 februarie 2025 a cererii de chemare în judecată și a încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a depus referința la 17 februarie 2025 și a urmărit periodic pagina web a instanței, însă până la 7 mai 2025 nu a fost publicată nicio informație privind examinarea cauzei.

A recepționat hotărârea instanței de fond abia la 30 aprilie 2025, constatând că, cauza a fost examinată fără publicarea informației despre ședință pe pagina instanței și fără notificarea sa în scris.

Totodată, a invocat că instanța de fond nu i-a expediat copia dispozitivului hotărârii în termenul prevăzut de lege, iar din plicul poștal rezultă că expedierea efectivă a avut loc la 17 aprilie 2025, deși în scrisoarea de expediere figura data de 1 aprilie 2025.

A susținut că instanța de apel a reținut în mod greșit că avea posibilitatea de a declara apelul în termen, or, în opinia sa, sunt aplicabile dispozițiile art. 116 din Codul de procedură civilă privind repunerea în termen.

Cererea de repunere în termen și apelul au fost depuse în a opta zi de la data recepționării hotărârii, deci în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

A subliniat că omisiunea termenului de apel s-a produs din cauza acțiunilor instanței de fond, care nu a notificat-o despre data examinării cauzei și nu a asigurat comunicarea corespunzătoare a actului judecătoresc.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să mențină încheierea.”

Art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. 2 Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen”.

Art. 2763 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă”.

Art. 2764 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Hotărârea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanţei judecătoreşti şi se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor.”

Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: „Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanților la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegație judiciară. Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat şi avocaţilor prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sînt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1-3) din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.” 3

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art.116 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă: „Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data şi ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Participanţii la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă”.

Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural”.

Pct. 82 din Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulilor privind prestarea serviciilor poștale nr.1457 din 30 decembrie 2016: „Trimiterile poştale cu menţiunea „Predarea în mâna proprie”, „Citaţie” sau „Înştiinţare” se înmânează personal destinatarului. În lipsa acestuia, în cutia poştală individuală se lasă avizul de sosire pentru primirea trimiterii în unitatea poştală.”

Examinând recursul declarat, Completul de judecată constată că acesta este neîntemeiat și urmează a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din considerentele ce urmează. 4

Obiectul controlului în recurs îl constituie încheierea din 25 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și restituit apelul ca fiind depus tardiv.

Din actele cauzei rezultă că hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost pronunțată la 1 aprilie 2025, iar termenul legal de declarare a apelului a început să curgă la 2 aprilie 2025 și a expirat la 2 mai 2025. Apelul a fost declarat la 8 mai 2025, după expirarea termenului, fiind însoțit de cerere de repunere în termen.

Examinând această cerere, instanța de apel a aplicat prevederile art. 116 din Codul de procedură civilă și a reținut că repunerea în termen este posibilă doar dacă partea dovedește existența unor motive obiective care au împiedicat exercitarea dreptului procedural în termenul legal.

În susținerea cererii, recurenta a invocat neinformarea despre data examinării cauzei și comunicarea tardivă a hotărârii instanței de fond. Or, potrivit propriilor susțineri, aceasta a recepționat hotărârea la 30 aprilie 2025, în condițiile în care termenul de declarare a apelului expira la 2 mai 2025, astfel încât dispunea de timp pentru exercitarea căii de atac. În aceste circumstanțe, recepționarea hotărârii la o dată apropiată de expirarea termenului nu constituie un impediment obiectiv în sensul art. 116 din Codul de procedură civilă.

În același context, Completul de judecată reține că susținerea recurentei privind recepționarea hotărârii instanței de fond la data de 30 aprilie 2025 nu se confirmă prin materialele cauzei. Din verificările efectuate de instanță prin intermediul portalului oficial de urmărire a trimiterilor poștale al Poștei Moldovei, rezultă că corespondența a fost recepționată de destinatar la data de 17 aprilie 2025, fapt care denotă că recurenta a dispus de un interval suficient de timp pentru a exercita calea de atac în termenul legal. În aceste condiții, argumentul privind comunicarea tardivă a hotărârii nu poate fi reținut ca motiv obiectiv în sensul art. 116 din Codul de procedură civilă.

Nici argumentul privind depunerea apelului în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 116 alin. (4) nu poate fi reținut, întrucât respectarea acestui termen nu este suficientă în lipsa dovedirii unor motive obiective care să justifice omisiunea termenului inițial.

În aceste condiții, Completul constată că recurenta nu a demonstrat existența unor împrejurări obiective care să fi făcut imposibilă declararea apelului în termenul prevăzut de lege.

Cu privire la lipsa notificării despre data ședinței de judecată, Completul reține că participanții la proces au obligația de a manifesta diligență în urmărirea evoluției cauzei, iar eventuala nepublicare a informației pe pagina web a instanței nu exonerează partea de această obligație. 5

În aceste circumstanțe, instanța de apel în mod corect a constatat lipsa temeiurilor pentru repunerea în termen și a dispus restituirea apelului ca fiind depus tardiv, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Argumentele invocate în recurs nu relevă erori de drept și nu sunt de natură să infirme concluziile instanței de apel.

De asemenea, Completul reține că soluția adoptată este compatibilă cu principiul securității raporturilor juridice și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la o instanță poate fi supus unor limitări, inclusiv prin instituirea unor termene procedurale, cu condiția ca acestea să urmărească un scop legitim și să fie proporționale (Zubac c. Croației, MC, nr. 40160/12, §78, 5 aprilie 2018).

Prin urmare, Completul de judecată apreciază că recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins, cu menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 alin. (1) Cod de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Muntean Iulia. Menține încheierea din 25 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, emisă în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Compania Națională de Asigurări în Medicină împotriva lui Muntean Iulia privind încasarea datoriei și a penalității. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 6