2ra-1162/18 — Încasarea primei de asigurare obligatorie de asistență medicală și a penalităților aferente

dosarul nr. 2ra-1162/18 prima instanţă: Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana (Sergiu Suvac) instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (Ion Muruianu, Valeri Efros, Nelea Budăi) ÎNCHEIERE 27 iunie 2018 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă judecătorii Tamara Chişca-Doneva Nina Vascan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Fiodor Sevastian şi de reprezentantul acestuia, avocatul Constantin Brînza, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2018, adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Compania Naţională de Asigurări în Medicină împotriva lui Sevastian Fiodor cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a penalităţilor aferente, c o n s t a t ă: La 14 aprilie 2017, Compania Naţională de Asigurări în Medicină (denumirea prescurtată CNAM) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sevastian Fiodor cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a penalităţilor aferente (f.d.

3-6). În motivarea acţiunii a menţionat că, asigurarea de asistenţă medicală are un caracter obligatoriu pentru toţi cetăţenii. Pentru obţinerea statutului de persoană asigurată nu se negociază condiţiile de asigurare, iar persoana devine asigurată prin efectul legii din momentul achitării primei de asigurare. Obligaţia achitării primei de asigurare este examinată prin prisma principiului obligativităţii, prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, nr. 1585-XIII din 27 februarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare. Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală impune un raport administrativ între asigurător (CNAM) şi asigurat (plătitorul primei de asigurare).

Neexecutarea obligaţiei de achitare a primei de asigurare în termen, atrage după sine aplicarea sancţiunilor pecuniare faţă de persoana care nu şi-a onorat obligaţia. Mijloacele financiare acumulate în fondurile de asigurare, inclusiv sumele penalităţilor, sunt destinate realizării activităţii specifice asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi se utilizează în strictă conformitate cu Regulamentul cu privire la modul de constituire şi administrare a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă 1 medicală, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 594 din 14 mai 2002 cu modificările şi completările ulterioare.

În temeiul art. 17 lit. a) din Legea nr. 1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, cu modificările şi completările ulterioare, efectuează evidenţa şi controlul corectitudinii calculării şi virării în termen la contul CNAM a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în formă de sumă fixă, precum şi încasarea penalităţilor şi aplicarea sancţiunilor financiare.

În conformitate cu prevederile Regulamentului privind controlul achitării primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în suma fixă şi Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea unor acte normative nr. 1015 din 05 septembrie 2006, Compania Naţională de Asigurări în Medicină este în drept să identifice fondatorii de întreprinderi individuale care se eschivează de la plata primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, în sumă fixă, cu excepţia pensionarilor şi persoanelor cu dezabilităţi, şi să intenteze acţiuni în instanţa de judecată competentă pentru încasarea sumei debitoare.

Din conţinutul informaţiei plasate pe site-ul oficial al întreprinderii de stat „Camera Înregistrării de Stat”, Fiodor Sevastian este fondator al întreprinderii individuale „Sevastian-Alfa” şi, prin urmare, în conformitate cu pct. 1 al Anexei nr. 2 la Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593 din 26 decembrie 2002, se atribuie la categoria de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă care se asigură în mod individual. Conform datelor din Sistemul Informaţional „Asigurarea Obligatorie de Asistenţă Medicală”, pe parcursul anilor 2014, 2015 şi 2016, Fiodor Sevastian, ca fondator al ÎI „Sevastian-Alfa”, nu şi-a onorat obligaţia prevăzută de legislaţie privind achitarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în termenul legal stabilit.

Totodată, prin prisma dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 1593 din 26 decembrie 2002, pentru neachitarea în termen a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, acestuia urmează a-i fi calculată o majorare de întârziere în proporţie de 0,1% din suma datoriei, pentru fiecare zi de întârziere.

Astfel, Fiodor Sevastian, fondator al ÎI „Sevastian-Alfa”, înregistrează pentru anii 2014, 2015 şi 2016 datorii faţă de fondul asigurării obligatorii de asistenţă medicală în sumă totală de 14 962,59 de lei, din care 12 168 de lei constituie prima de asigurare şi 2 794,59 de lei, penalitatea calculată conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 1593 din 26 decembrie 2002. În această ordine de idei, reclamanta a menţionat că, la 18 iulie 2016, a expediat în adresa debitorului înştiinţarea cu nr. 02-01/13-2032, prin care a solicitat achitarea datoriei pentru anii 2014, 2015 şi 2016. Deşi pârâtul a recepţionat înştiinţarea, acesta nu a stins datoriile acumulate faţă de fondul asigurării obligatorii de asistenţă medicală.

Reclamantul solicită încasarea de la Fiodor Sevastian a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru anii 2014, 2015 şi 2016 în sumă de 12 168 de lei şi a penalităţii aferente în sumă de 2 794,59 de lei. Prin hotărârea din 31 octombrie 2017 a Judecătoriei Chişinău (sediul Ciocana) acţiunea depusă de CNAM a fost admisă şi a fost încasată de la Fiodor Sevastian în 2 beneficiul Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru anii 2014-2016 în mărime de 12 168 de lei, majorarea de întârziere în sumă de 2 794,59 de lei, iar în total suma de 14 962,59 de lei. Totodată, a fost încasată de la Fiodor Sevastian în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 448, 87 de lei (f.d.

46, 50-58). Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la 20 noiembrie 2017, Fiodor Sevastian a declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea parţială a hotărârii instanţei de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie exclusă prima de asigurare în sumă de 4 057 de lei şi penalitatea în mărime 1 046 de lei (f.d. 49). Prin decizia din 01 martie 2018 a Curţii de Apel Chişinău , (f.d. 92, 93-100) a fost respins apelul declarat de Fiodor Sevastian şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Chişinău (sediul Ciocana).

Prima instanţă şi instanţa de apel şi-au întemeiat soluţiile adoptate pe dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 5 alin. (1) lit. d), art. 10, art. 14, art. 17 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr. 1585-XIII din 27 februarie 1998; art.17 alin. (4), art. 22 alin. (1), art. 30 din Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nr.1593-XV din 26 decembrie 2002, pct. 1 lit.b) din Anexa 2 la Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002; art. 4 alin. (2) din Legea nr.330 din 23 decembrie 2013; art. 4 alin. (2) din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2015, nr. 74 din 12 aprilie 2015 (în vigoare de la 28 aprilie 2015), şi art. 512 alin. (1), art. 514, art. 572 alin. (1) şi (2) din Codul civil.

În consolidarea soluţiilor sale, Judecătoria Chişinău (sediul Ciocana) şi Curtea de Apel Chişinău au reţinut că, Sevastian Fiodor este fondator al întreprinderii individuale „Sevastian-Alfa”, iar în temeiul legii are obligaţia să achite primele de asigurare impuse prin prisma sistemului de asigurare obligatorie a statului în sumă fixă. Totodată, instanţele inferioare au constatat, prin prisma raportului detaliat privind extrasele bancare din contul fondurilor din baza de date a CNAM, că Fiodor Sevastian nu şi-a onorat obligaţia de plată a primelor de asigurare obligatorii de asistenţă medicală în perioadele 2014 – 2016. Respectiv, Fiodor Sevastian datorează achitarea primei de asigurare obligatorii de asistenţă medicală pentru această perioadă în cuantum de 12 168 de lei (câte 4 056 de lei pentru fiecare an), care urmează a fi impusă spre încasare în mod forţat.

Deopotrivă, acesta urmează să achite, prin prisma art. 17 alin. (4) şi art. 30 din Legea nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002, penalitatea de întârziere în sumă de 1046,45 de lei pentru anul 2014, în sumă de 632,74 de lei pentru anul 2015 şi în sumă de 1 115,40 de lei pentru anul 2016. La 24 aprilie 2018, Fiodor Sevastian şi reprezentantul acestuia, avocatul Constantin Brînza, au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2018, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii (f.d.105). În motivarea recursului invocă faptul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, deoarece Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală 3 pe anul 2014 nr. 330 din 23 decembrie 2013 a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2014, odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial.

Respectiv, prima de asigurare pe anul 2014 urma să fie achitată în termen de 3 luni de la data intrării in vigoare a Legii pe anul respectiv. Astfel, recurentul deduce că termenul de prescripţie extinctivă a expirat, deoarece Legea a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2014, iar termenul a început să curgă după expirarea a 3 luni. Pornind de la faptul, că cererea de chemare în judecată a fost înaintată peste 3 luni de la începutul curgerii termenului de prescripţie extinctivă, consideră dreptul la încasarea primei de asigurare pe anul 2014 în sumă de 4 056 de lei şi penalităţilor în cuantum de 1 046,45 de lei, ca fiind prescris. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, acesta este inadmisibil, din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituţională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a cauzei sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu.

4 Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, instanţa de recurs atestă că, în speţă, calea de atac a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece decizia recurată datează cu 01 martie 2018 (f.d.92, 93), iar cererea de recurs a fost depusă la 24 aprilie 2018 (f.d. 105), adică în interiorul termenului de două luni acordat de legiuitor. In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanţă şi care nu pot fi acceptate. Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată şi trebuie să cuprindă esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de Fiodor Sevastian şi reprezentantul acestuia, avocatul Constantin Brînza, completul de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în acestea (f.d. 105), în esenţa lor, sunt similare alegaţiilor inserate în cererea de apel (f.d. 49). Astfel se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din cererea de apel. Prin urmare, acestea nu pot fi reţinute de către completul de admisibilitate, deoarece recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. La acest capitol, instanţa de recurs atestă că recurentul şi reprezentantul acestuia nu au evidenţiat în cererea de recurs formulată memoriul ilegalităţii şi netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar la reiterarea unor circumstanţe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenţia faptul că nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate instanţei de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menţionat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera 5 nelegalitatea hotărârii. În această ordine de idei, instanţa de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de recurs, după esenţa lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel şi nu se regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării şi aprecierii de către instanţa de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare şi, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanţă al recursului declarat, deoarece Fiodor Sevastian şi reprezentantul acestuia, avocatul Constantin Brînza nu au invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalităţii deciziei instanţei de apel. Astfel, se evidenţiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conţinut şi desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului şi a reprezentantului acestuia cu soluţia dată de instanţele inferioare, precum şi lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului. În acest sens, completul reaminteşte că în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinaţie cu dreptul la un recurs efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern şi este în principiu, competenţa instanţelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanţă de recurs reţine că recursul declarat de Fiodor Sevastian şi reprezentantul acestuia, avocatul Constantin Brînza nu s-au bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esenţiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinţei de a fi „efectiv”, fiind lipsit de şanse de succes şi nu este capabil să ofere îndreptarea situaţiei din decizia recurată. Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost depusă după ce Fiodor Sevastian a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanţă de fond şi de o instanţă de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicţie (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franţei, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanţa de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul de acces la o instanţă şi dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echităţii procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanţii au reuşit să pună în discuţie în faţa instanţelor toate observaţiile şi raţionamentele pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67) Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat şi interpretat elocvent normele de drept material şi procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Fiodor Sevastian şi reprezentantul acestuia, avocatul Constantin Brînza împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2018, în baza art. 433 lit. a) din 6 Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Fiodor Sevastian şi reprezentantul acestuia, avocatul Constantin Brînza împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2018, adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Compania Naţională de Asigurări în Medicină împotriva lui Sevastian Fiodor cu privire la încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a penalităţilor aferente. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă judecătorii Tamara Chişca-Doneva Nina Vascan 7