IAROSLAVSCHI c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Publicat la 11 aprilie 2022 A DOUA RĂSPUNSURARE NR 236009/14 Mihail IAROSLAVSCHI împotriva Republicii Moldova introdusă la 13 martie 2014 comunicată la 22 martie 2022 OBIECTUL DE LEFFARE Cererea se referă la o presupusă reluare a urmăririi penale împotriva reclamantului, care ar fi contrară principiului ne bis in idem Printr-o ordonanță de clasificare fără întârziere din 30 iulie 2013, un procuror general al Parchetului din Rișcani (Chișinău) a arestat acuzațiile de amenințare cu moartea îndreptate împotriva reclamantului și, pentru a ajunge la această concluzie, a auzit la: (i) la presupusa victimă, precum și la mai mulți martori. De asemenea, el a efectuat mai multe confruntări și a examinat o înregistrare video și înregistrări telefonice. După ce a analizat elementele colectate, procurorul a ajuns la concluzia că nu a fost confirmat faptul că reclamantul a comis faptele reproșate. La 9 august 2013, presupusa victimă a luat cunoștință de această ordonanță și, la 25 septembrie 2013, a contestat-o, împreună cu un martor, în fața procurorului ierarhic, care a respins plângerea ca fiind nefondată și tardivă, în special că termenul legal de 15 zile pentru soluționarea hotărârii nu a fost respectat. Printr-o decizie din 10 decembrie 2013, un judecător judecător judecătoresc din partea Tribunalului din Rini (Chișinău) infirm, pe baza recursului la presupusa victimă și la martorul în cauză, clasarea fără urmare a Parchetului și dispune o investigație suplimentară. Invocând art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, reclamantul susține că Ordonanța din 30 iulie 2013 a devenit definitivă și că completarea procedurii de investigare ordonată de instanța de judecată aduce atingere dreptului său de a nu fi acuzată de două ori pentru aceeași infracțiune. 7 la Convenție, a fost acuzat de două ori pentru aceeași infracțiune pe teritoriul statului pârât (Mihalache c. România [GC], n 54012/10, §§ 94-98 și 102-16, 8 iulie 2019)? În special, Ordonanța din 30 iulie 2013 se analizează într-o achitare în sensul acestui articol (ibidem, §§ 97-98) ? A devenit această ordonanță definitivă în lipsa unei căi de atac exercitate în termenul legal stabilit (ibidem §§ 115-16) În acest caz, procedura se aplica excepțiilor prevăzute la art. 4 alineatul (2) din Protocolul nr. 7 (ibidem §§ 127-33)

Publié le 11 avril 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

23609/14

Mihail IAROSLAVSCHI

contre la République de Moldova

introduite le 13 mars 2014

communiquée le 22 mars 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une reprise alléguée des poursuites pénales à l’encontre du requérant, qui serait contraire au principe

ne bis in idem

.

Par une ordonnance de classement sans suite du 30 juillet 2013, un procureur du parquet de Rîșcani (Chișinău) arrêta les poursuites pénales pour menaces de mort, dirigées contre le requérant. Pour arriver à cette conclusion, il avait entendu l’intéressé, la victime alléguée, ainsi que plusieurs témoins. Il avait également effectué plusieurs confrontations et examiné un enregistrement vidéo et des relevés téléphoniques. Après avoir analysé les éléments recueillis, le procureur conclut qu’il n’était pas confirmé que le requérant avait commis les faits reprochés.

Le 9 août 2013, la victime alléguée prit connaissance de cette ordonnance et, le 25 septembre 2013, elle la contesta, ensemble avec un témoin, devant le procureur hiérarchique. Ce dernier rejeta la plainte comme mal fondée et tardive. Il releva notamment que le délai légal de quinze jours pour contester l’ordonnance n’avait pas été respecté.

Par une décision du 10 décembre 2013, un juge d’instruction du tribunal de Rîșcani (Chișinău) infirma, sur recours de la victime alléguée et du témoin en question, le classement sans suite du parquet et ordonna un complément d’enquête.

Invoquant l’article 4 du Protocole n

o

7 à la Convention, le requérant allègue que l’ordonnance du 30 juillet 2013 était devenue définitive et que le complément d’enquête ordonné par le juge d’instruction porte atteinte à son droit de ne pas être poursuivi deux fois pour la même infraction.

QUESTIONS AUX PARTIES

Le requérant a-t-il, au mépris de l’article

4 §

1 du Protocole n

o

7 à la Convention, été poursuivi deux fois pour la même infraction sur le territoire de l’État défendeur (

Mihalache c. Roumanie

[GC], n

o

54012/10, §§ 94-98 et

102-16, 8

juillet 2019)

? En particulier, l’ordonnance du 30 juillet 2013 s’analyse-t-elle en un acquittement au sens de cet article (

ibidem

, §§ 97-98)

? Cette ordonnance est-elle devenue définitive en l’absence de recours exercés dans le délai légal imparti (

ibidem

, §§ 115-16)

?

Dans l’affirmative, la procédure relevait-elle des exceptions envisagées par l’article

4 §

2 du Protocole n

o

7 (

ibidem

, §§ 127-33)

?