3ra-169/26 — Privind contestarea actului administrativ

La 23 ianuarie 2026 Nicolai Baboglo a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Comisiei Electorale Centrale, prin care a solicitat anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr.4300 din 20 ianuarie 2026 cu privire la stabilirea datei alegerilor locale noi ale Consiliului sătesc Copceac, UTA Găgăuzia.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 5 noiembrie 2025 Primarul satului Copceac, UTA Găgăuzia, Oleg Garizan, a emis dispoziția nr. 1096 cu privire la constatarea dizolvării de drept a Consiliului sătesc Copceac. Această dispoziție a fost notificată Comisiei Electorale Centrale, care a inițiat procedura administrativă pentru stabilirea datei alegerilor locale noi.

Nicolai Baboglo a comunicat Comisiei Electorale Centrale că a contestat dispoziția nr. 1096 în instanța de judecată, fiind depusă și cerere de suspendare a actului contestat în ordinea art. 172 și 214 din Codul administrativ.

La 3 decembrie 2025 Comisia Electorală Centrală a emis hotărârea nr. 4239 privind suspendarea procedurii administrative cu privire la examinarea notificării nr. CEC-7/24398 din 5 noiembrie 2025.

Ulterior, la 16 ianuarie 2026, Comisia Electorală Centrală a fost notificată precum că Curtea de Apel Sud a anulat încheierea de suspendare a dispoziției nr. 1096. În cadrul aceleiași proceduri administrative, Comisia Electorală Centrală a adoptat hotărârea nr. 4300 din 20 ianuarie 2026, prin care a stabilit data alegerilor locale noi pentru Consiliul sătesc Copceac.

În opinia reclamantului hotărârea contestată este ilegală și neîntemeiată, deoarece procedura administrativă depinde direct de dispoziția Primarului satului Copceac, UTA Găgăuzia nr. 1096 din 05 noiembrie 2025, care este contestată la Judecătoria Comrat, sediul Central.

Reclamantul a susținut că Comisia Electorală Centrală a acționat cu rea- credință și părtinire, oferind aprecieri asupra activității consiliului local, deși nu avea prerogative de a se pronunța asupra temeiniciei dizolvării consiliului, ceea ce denotă încălcarea principiului imparțialității.

Astfel, prin emiterea hotărârii nr. 4300, Comisia Electorală Centrală a stabilit în mod neîntemeiat data alegerilor locale noi, afectând direct consilierii din Consiliul sătesc Copceac, întrucât la data emiterii acesteia nu exista o hotărâre judecătorească definitivă privind contestația depusă asupra dispoziției Primarului satului Copceac, UTA Găgăuzia nr. 1096 din 05 noiembrie 2025.

La 25 ianuarie 2026, reclamantul a depus supliment la acțiune, indicând că odată ce dispoziția nr. 1096 din 05 noiembrie 2025 este contestată, Comisia 1 Electorală Centrală nu dispunea de certitudinea menținerii acesteia, astfel că adoptarea hotărârii nr. 4300 este prematură.

În opinia reclamantului, principiul securității raporturilor juridice protejează echilibrul între drepturile individuale și necesitățile colective. Intervențiile autorităților asupra situațiilor juridice definitive sau asupra drepturilor dobândite trebuie să fie excepționale, strict justificate de interesul public, prevăzute de lege şi supuse unor garanții procedurale solide, cu aplicarea principiului proporționalității. Respectarea acestor condiții este esențială pentru statul de drept și pentru încrederea cetățenilor în administrație.

Totodată, reclamantul a indicat că din conținutul actului administrativ contestat nu rezultă niciun argument care să justifice în ce măsură autoritatea emitentă a apreciat că dreptul reclamantului de a fi ales nu este afectat, în condițiile în care dispoziția nr. 1096 a fost contestată în instanța de judecată, iar la data emiterii hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 4300 nu exista o hotărâre judecătorească definitivă prin care acțiunea respectivă să fi fost respinsă.

Astfel, Comisia Electorală Centrală a ignorat principiul proporționalității, precum și neefectuarea triplului test, care urma să fie aplicat în mod obligatoriu. În actul contestat nu este invocat niciun argument care să justifice că organizarea alegerilor locale noi pentru data de 17 mai 2026 ar fi de importanță primordială, chiar și în ipoteza în care dispoziția nr. 1096 ar fi anulată ulterior acestei date ca urmare a controlului judecătoresc.

Nicolai Baboglo a mai menţionat că în actul contestat se regăsesc, în mod paradoxal, concluzii potrivit cărora consilierii ar fi avut toate pârghiile necesare pentru a se convoca de sine stătător, evitând astfel consecințele neadoptării vreunei decizii pe parcursul a șase luni. Astfel de concluzii denotă, de fapt, lipsă de imparțialitate în acțiunile Comisiei Electorale Centrale și sunt improprii autorității emitente.

În opinia reclamantului înlăturarea ilegală din funcție a alesului local încalcă, în primul rând, dreptul constituțional al cetățenilor de a alege și de a fi aleși, precum și dreptul de a participa la administrarea treburilor statului.

În consecință, se confirmă temeinicia acțiunii depuse, în special având în vedere că menținerea actului administrativ contestat poate conduce la privarea ilegală a reclamantului de mandatul de consilier în cazul organizării alegerilor locale noi, iar ulterior dispoziția nr. 1096 ar putea fi anulată.

Instanţa de judecată în temeiul prevederilor art. 178 alin. (1), (3) din Codul electoral, art. 25 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr.436/2006 privind administrația publică locală, raportate la circumstanțele cauzei, a concluzionat că acţiunea formulată de către Nicolai Baboglo este neîntemeiată, deoarece hotărârea 2 contestată a fost adoptată în exercitarea atribuțiilor legale ale Comisiei Electorale Centrale, având ca obiect stabilirea datei alegerilor locale noi ale Consiliului sătesc Copceac, UTA Găgăuzia. Aceasta a fost emisă în scopul asigurării continuității exercitării mandatului reprezentativ și bunei funcționări a autorităților administrației publice locale, conform art. 178 alin. (4) din Codul electoral și art. 25 alin. (3) din Legea nr. 436/2006 privind administrația publică locală.

La caz, Curtea de Apel Centru ca instanță de fond a constatat că, la 5 noiembrie 2025, Primarul satului Copceac, UTA Găgăuzia a emis dispoziția nr.1096 prin care s-a constatat dizolvarea Consiliului local, ca urmare a faptului că Consiliul nu a adoptat nicio decizie pe parcursul a 6 luni consecutive, situație ce impune aplicarea procedurii de dizolvare de drept a Consiliului local în condițiile alin.(1) lit.c), art. 25 al Legii nr. 436/2006.

La fel a stabilit că, din motive inexplicabile, consilierii satului Copceac nu au făcut uz de dreptul garantat la art.16 alin. (2) din Legea nr. 436/2006 de convocare a ședinței extraordinare, pentru a evita scadenţa termenului de 6 luni, fapt care a condiționat lipsa de funcționalitate instituțională a Consiliului sătesc.

Prin urmare, instanţa de judecată a concluzionat că Comisia Electorală Centrală, în asemenea situaţii are doar prerogativa legală de a fi informată despre întrunirea condițiilor care au provocat dizolvarea de drept a consiliului local, pe cale de consecință intervenind competența în punerea în aplicare a consecinței juridice a situației de drept constatate adică a clauzei legale ce ține de stabilirea datei alegerilor locale noi pentru Consiliul sătesc Copceac, UTA Găgăuzia.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că în perioada 26 aprilie – 25 octombrie 2025, respectiv timp de 6 luni consecutive, Consiliul sătesc Copceac nu a adoptat nicio decizie. În aceste circumstanțe, primarul localității a constatat dizolvarea de drept a consiliului local și a notificat Comisia Electorală Centrală despre survenirea acestei situații.

În aceste condiții, instanța de judecată a constatat că autoritatea publică pârâtă a acționat în limitele competențelor conferite de lege și în conformitate cu prevederile cadrului normativ aplicabil.

Referitor la argumentul lui Nicolai Baboglo precum că dispoziția primarului era contestată în instanță şi că, din acest motiv, stabilirea datei alegerilor ar fi prematură şi disproporționată, instanţa de judecată a menţionat că simpla contestare nu suspendă automat efectele actului administrativ, doar o măsură jurisdicțională expresă poate produce această consecință. La caz, în momentul emiterii hotărârii Comisie Electorale Centrale nr.4300, nu exista o suspendare judiciară în vigoare care să împiedice aplicarea dispoziției primarului. Prin urmare, acest argument nu a fost reţinut de către Curtea de Apel Centru.

Totodată, instanţa de judecată nu a reţinut ca fiind întemeiat nici argumentul reclamantului precum că Comisia Electorală Centrală ar fi depășita competența sau ar fi acționat arbitrar, or, verificarea legalității dispoziției primarului intră în competența instanţelor judecătorești, nu în cea a autorităţii publice pârâte. Rolul Comisiei Electorale Centrale este limitat la constatarea îndeplinirii condițiilor legale pentru organizarea şi stabilirea datei alegerilor noi. 3

Curtea de Apel Centru a mai reţinut că hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4300 din 20 ianuarie 2026, nu stabilește încetarea mandatului reclamantului Nicolai Baboglo în mod individual, ci reglementează organizarea alegerilor locale noi pentru întreaga autoritate deliberativă locală, în contextul constatării dizolvării consiliului local. Astfel, actul administrativ contestat are caracter general în raport cu componența consiliului local și este emis în vederea realizării unui interes public, și anume asigurarea funcționării autorităților administrației publice locale prin constituirea unei noi componențe a consiliului local.

În motivarea recursului a invocat art. 2451 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) din Codul administrativ, susținând că instanţa de fond a examinat superficial materialele cauzei şi a emis o hotărâre arbitrară.

În acest sens a indicat că instanţa de judecată pe de o parte, a stabilit cert că Comisia Electorală Centrală doar acționează în baza dispoziției nr. 1096, pe de altă parte, menționează că decizia nr. 1096 este în vigoare şi reprezintă obiect al altui litigiu. Însă nu s-a expus asupra legăturii strânse între acestea două concluzii, care reiese din art. 81 din Codul administrativ.

Prin urmare, odată ce actul administrativ dispoziția nr. 1096, care a generat emiterea hotărârii nr.4300, este contestat, iar o soluție definitivă nu există, nu este rezonabil de a acționa şi a dispune organizarea alegerilor locale noi, odată ce acesta poate fi anulat şi mai grav - după organizarea alegerilor.

Astfel, aplicarea principiului proporționalității şi securității raporturile juridice, nu pot fi privite izolat doar în raport cu hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4300, ci urmează a fi privit în raport cu dreptul reclamantului de a fi ales şi de a duce mandatul de ales local până la sfârșit şi în scopul evitării lipsirii lui de mandat în mod ilegal.

Însă, instanţa de judecată a ignorat acestea circumstanţe şi a tolerat imposibilitatea Comisiei Electorale Centrale de a face diferență între două acte procesuale diferite şi anume hotărâre şi încheiere.

Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ reglementează următoarele: „Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 245 din Codul administrativ stabilește că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 98 alin. (1) pct. 4) din Codul electoral statuează că: „În ordinea procedurii contenciosului administrativ, instanţele de judecată competente examinează acţiunile în domeniul electoral după cum urmează: Curtea Supremă de Justiţie soluţionează cererile de recurs împotriva actelor judecătoreşti ale curţilor de apel adoptate în cadrul litigiilor electorale.”

Art. 100 alin. (1) din Codul electoral prevede următoarele: „În perioada electorală, autorităţile competente examinează contestaţiile în termen de 3 zile de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea litigiilor electorale, instanţele judecătoreşti aplică acelaşi termen, inclusiv în cadrul procedurilor de exercitare a căilor de atac.”

Art. 193 alin. (3) din Codul administrativ stabilește că: „Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ şi cererile de recurs în complete din 3 judecători.”

Art. 2451 din Codul administrativ reglementează următoarele: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. c) şi d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel. Aprecierea probelor dată de prima instanţă şi instanţa de apel este obligatorie pentru instanţa de recurs, cu excepţia cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiţie examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanţa de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) şi (2) lit. h) din Codul administrativ stabileşte că: 5 „Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se comunică părţilor. Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

În această ordine de idei, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curţii de Apel ca primă instanţă într-o eventuală examinare în fond şi invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Nicolai Baboglo nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de Curtea de Apel Centru şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii recurate.

Nicolai Baboglo în susținerea recursului a indicat trei temeiuri de admisibilitate prevăzute la art. 245¹ alin. (1) lit. a) lit. b) și d) din Codul administrativ. 6

Cu referire la argumentul recurentului precum că interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curţii Supreme de Justiţie, instanţa de recurs, menționează, că art. 2451, alin. (1), lit. a) din Codul administrativ se referă la faptul că un recurs este admisibil dacă interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.

Nicolai Baboglo, deşi a invocat acest temei de admisibilitate a recursului, nu a indicat în mod clar de ce hotărârea primei instanțe este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. De asemenea, nu a menționat nicio decizie sau un alt act al Curții Supreme de Justiţie care ar da o altă interpretare a art. 178 din Codul electoral și art. 25 din Legea nr. 436/2006 privind administrația publică locală, sau altor aspecte de drept invocate în recurs, nefiind constatate nici de instanța de recurs, prin urmare în latura dată recursul este unul vădit neîntemeiat.

Cu referire la invocarea de către recurent a prevederilor art. 2451, alin. (1), lit. b) din Codul administrativ instanţa de recurs evidențiază, că mecanismul consolidării jurisprudenței, instituit la nivelul Curții Supreme de Justiție, are drept scop principal asigurarea uniformității aplicării legii de către instanțele naționale, prevenind sau corectând eventualele abateri de la interpretarea unitară a normelor legale în vederea garantării unui proces echitabil şi a unei justiții previzibile.

Aplicarea acestui temei de recurs ține de discreția Curții Supreme de Justiţie de a-și extinde, uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru ca acest argument să fie invocat în mod temeinic, recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței Curții Supreme cu privire la problemele de drept invocate în recurs, existența unei jurisprudențe contradictorii a Curții Supreme de Justiţie cu privire la acestea, fie modificarea circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea practicii uniforme a Curții Supreme de Justiție. La caz, niciuna dintre aceste situații nu este invocată în recurs, deci, și în acest aspect recursul este vădit neîntemeiat.

Totodată, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie ține să evidențieze că temeiurile stabilite la art. 2451, alin. (1), lit. a) şi lit. b) din Codul administrativ nu pot fi invocate simultan, deoarece ele se exclud reciproc.

Referitor la al treilea temei invocat, completul de judecată reține că, noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii nr.246/2023. O hotărâre este considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.

Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția 7 adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi admis.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Nicolai Baboglo, conține obiecții de fapt şi de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător.

Criticile recurentului, astfel cum sunt formulate, nu se circumscriu niciunuia dintre temeiurile de admisibilitate ale recursului prevăzute de art. 2451 din Codul administrativ și, prin urmare, nu sunt apte să influențeze admisibilitatea acestuia.

Pe latura procesuală a recursului, completul mai reține că argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond, criticile se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.

În consecinţă, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanţă, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii faţă de actul de dispoziţie pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curţii de Apel Centru şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu. 8

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franţei, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național şi de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 şi 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Nicolai Baboglo. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 9