2rh-33/25 — Partajul bunurilor

La 20 mai 2016, Tudor Dabija a depus cerere de chemare în judecată împotriva Lidiei Dabija privind partajarea averii proprietate comună în devălmășie a foștilor soți.

La 19 septembrie 2016, Lidia Dabija a depus cerere reconvențională împotriva lui Tudor Dabija, privind partajarea averii proprietate comună în devălmășie a foștilor soți.

Prin hotărârea din 19 februarie 2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, s-au admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Tudor Dabija împotriva Lidiei Dabija privind partajarea patrimoniului în devălmășie și cererea reconvențională înaintată de Lidia Dabija împotriva lui Tudor Dabija privind partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie.

Prin decizia din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat de Tudor Dabija. S-a casat parțial hotărârea din 19 februarie 2021 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central și în partea casată s-a adoptat o nouă hotărâre prin care s-a încasat de la Lidia Dabija, în beneficiul lui Tudor Dabija sulta bănească în mărime de 184 563 de lei. În rest, hotărârea s-a menținut.

La 26 ianuarie 2023, Tudor Dabija a declarat recurs împotriva deciziei din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 17 aprilie 2024 a Curții Supreme de Justiție, a fost considerat admisibil recursul declarat de Tudor Dabija împotriva deciziei din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și transmis Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție pentru a fi examinat în fond.

Prin încheierea din 23 iulie 2025 a Curții Supreme de Justiție, s-a încetat procedura de recurs, din oficiu, la cererea de recurs depusă de Tudor Dabija împotriva deciziei din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

La 24 octombrie 2025, Tudor Dabija a depus cerere de revizuire împotriva încheierii din 23 iulie 2025 a Curții Supreme de Justiție, solicitând, în temeiul art. 449 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, admiterea acesteia, revizuirea încheierii, cu rejudecarea fondului cauzei și adoptarea unei decizii noi de admitere a cererii de apel depusă de revizuent. 1

În motivarea cererii de revizuire, a invocat, în esență, că a obținut un certificat eliberat de organul cadastral (RBI), pe care îl consideră o probă nouă esențială pentru stabilirea situației juridice a bunurilor supuse partajării și care nu a fost examinat anterior de instanțe. A susținut că nu a avut posibilitatea obiectivă de a prezenta acest înscris în cadrul judecării cauzei, deși ar fi influențat soluția pronunțată, inclusiv sub aspectul stabilirii sultei bănești.

În rest, revizuentul a criticat soluțiile instanțelor pe fondul cauzei, invocând aprecierea eronată a probelor și aplicarea greșită a normelor de drept.

Art.448 din Codul de procedură civilă: „Cererea de revizuire împotriva unei hotărâri sau încheieri rămase irevocabilă prin neatacare se soluţionează de instanţa care s-a pronunţat asupra fondului. Cererea de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menţinută, modificată sau casată, emiţîndu-se o nouă hotărâre, se soluţionează de instanţa care a menţinut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.”

Art. 4451 din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs dispune, printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac, încetarea procedurii de recurs, din oficiu sau la cerere, dacă după declararea admisibilităţii recursului se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433.”

Art.453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă: „După ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite unul din următoarele acte de dispoziție: a) încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.”

Potrivit art. 446 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pot fi supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale instanțelor judecătorești, în condițiile prevăzute de lege. Totodată, alin. (3) al aceluiași articol stabilește expres că încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora, nu pot forma obiect al revizuirii. 2

În speță, din materialele cauzei rezultă că încheierea din 23 iulie 2025 a Curții Supreme de Justiție a fost emisă în temeiul art. 445¹ din Codul de procedură civilă, prin care s-a dispus încetarea procedurii de recurs, din oficiu, fără a fi examinat fondul litigiului dedus judecății.

Completul de judecată reține că o asemenea încheiere are un caracter exclusiv procedural, instanța de recurs limitându-se la verificarea existenței temeiurilor prevăzute de lege pentru continuarea examinării recursului, fără a proceda la analiza pretențiilor părților sau a probelor administrate în cauză.

Prin urmare, încheierea contestată nu conține o dezlegare a fondului raportului juridic litigios dintre părți, ci reprezintă un act jurisdicțional prin care s- a pus capăt procedurii de recurs din considerente ce țin de condițiile de exercitare a căii de atac.

În acest context, Completul de judecată constată că actul jurisdicțional supus revizuirii se încadrează în categoria încheierilor care nu se referă la fondul cauzei, fiind exclus în mod expres de la controlul pe calea revizuirii, în temeiul art. 446 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Astfel, indiferent de argumentele invocate de revizuent și de înscrisurile prezentate în susținerea cererii, acestea nu pot fi examinate în cadrul prezentei proceduri, întrucât condiția permisă privind obiectul revizuirii nu este întrunită.

În consecință, cererea de revizuire este inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 446 alin. (3) și art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,